778 matches
-
scuză vaca bătrână și proastă. Dă Înapoi, scofâlcindu-se ca o cutie de carton tare Într-un foc dintr-o pubelă, micșorându-se Înainte de a exploda În flăcări. În curând o să ne ofere și compensații finaciare pentru că ne-a supărat. Pedalează Înapoi, bulangioaică rablagită. Îmi place să mă-nnebunesc. — Dacă aș putea să continui cu sugestia mea, spune Ray pe un ton practic. Cred că ar trebui să mai facem Încă o dată inventarul. Să le punem pe hârtie, să fim siguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Am văzut la ore mici de dimineață un reportaj turistico-culinar despre Geneva, difuzat de TV5. Cuțite în inimă și (aproape) lacrimi în ochi. Sentimentul că am fost izgonit din paradis și că mi-am pierdut iremediabil libertatea. Sclav, dar liber. Pedalând pe bicicleta mea cu coș de cumpărături, demodat, dar util, pe străzile din Geneva am gustat senzația sublimă a detașării de lume. STOP. Mirel 7 februarie 2006 Aș vrea să-ți scriu ca de obicei despre enervări, dar observ că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
acasă. Stegemann făcut show nou pentru patroni privați. Cu o Îndemânare admirabilă, Else reuși să coboare de pe bordura Înaltă și Îl urmă pe Otto. Stăteau la nord de Mizerie. M-am aruncat pe șaua de piele și am Început să pedalez spre est. În ultimele săptămâni vremea fusese extremă, cu tunete pe un cer Întins În timpul zilei și nopți calde, pline de promisiuni și secrete. Dar noaptea aceasta străzile mi se păreau Înguste și amenințătoare. Fără să avertizeze pe cineva, oficialii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a tăcerii autoimpuse suferite de oamenii cu firea complicată a consilierului. După ce am cântărit diferite opțiuni (nume neaoșe germane precum Ingolf, Lothar și Wolfram), m-am hotărât pentru pseudonimul care-mi era cel mai la Îndemână, apoi am continuat să pedalez, accelerând. Pulsul Începu să-mi bată din nou, sălbatic și copleșit de dorință. Nu s-a astâmpărat până n-am deschis ușile hotelului și n-am intrat În foaier - ca și când aș fi trecut peste un prag și, neașteptat, m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
neașteptat, m-aș fi trezit pe un teritoriu sigur. Acum, temperându-mi inima neîmblânzită, am făcut o descoperire uluitoare: o distanță de numai câțiva metri era Îndeajuns pentru a despărți două ființe. Cu câteva minute În urmă fusesem Sascha Knisch, pedalând prin oraș. În prezent, nu eram doar anonim, ci și redus la - nu, „redus“ nu e cuvântul potrivit: concentrat În - dorințele mele. Dacă Înainte fusesem o persoană cu o biografie, acum am devenit un sex fără trecut. În spatele tejghelei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vagoanele Stadtbahn-ului uruind În Întuneric și am hotărât să cobor, ca și când m-aș fi plimbat pe poteca unui cimitir. — Noroc că nu m-am Întâlnit cu nimeni. De Îndată ce-am ieșit În stradă, mi-am dezlegat bicicleta și am pedalat... Stai. La naiba. Să fie așa, oare? Am verificat. — Dracu’ s-o ia, Anton. Cred că am uitat ceva acolo. — Minunat. — Îți mai amintești clipsurile pe care mi le-ai dat? — Alea de arătau ca niște brățări, gravate pe dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Mașina de masturbat a lui Bauer, ne anunță mândru Karp. În copilărie, inventatorul fusese un „velocipedist“ pasionat, care a descoperit repede că „cea mai ușoară metodă de a se elibera era să se așeze pe al său membrum virile În timp ce pedala. “ Dar, fiind o operațiune destul de dificilă și dureroasă, Începu să experimenteze cu metode care nu-l obligau să fie atent și la trafic În același timp. La Început a folosit tuburi vechi din cauciuc, pe care le-a legat În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lanțul ăla... — Așa deci. Am Înțeles. Șeful meu nu părea Însă convins. Încercă să zâmbească din nou, de data aceasta, mai cu succes. N-ați văzut... Se răsuci și pierdu șirul. Mi-am dezlegat repede bicicleta și m-am Îndepărtat pedalând, roata din spate zdrăngănind cu furie pe piatra cubică. Persoana pe care-o văzusem lângă d-l Stegemann chiar Înainte să dau colțul, nu era nimeni altul decât tipul pe care-l recunoscusem În cinematograf: tânărul de la Fundația pentru Cercetări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care te Învață să mergi cu bicicleta, vei ști să mergi cu bicicleta? Nu, nu vei ști. Poți să citești cât vrei, dar tot va trebui să ieși pe stradă ca să Înveți efectiv să mergi. Partea creierului care Învață să pedaleze este diferită de partea care citește despre asta. — Ce-are a face asta cu Jerry? interveni Barnes. Noi știm, explică Norman, că o persoană inteligentă este la fel de supusă factorilor emoționali ca oricare alta. Dacă Jerry este o ființă emoțională - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vă demonstra cum o întreagă carieră, nu numai un singur roman, se poate construi pornind de la o singură frază. Cine era Camus în 1942 cînd a apărut străinul ? Ei bine, era o simplă potențialitate, adică o formă de energie care pedala în vid. Fraza pe care i-am suflat-o noi, într-o bună zi, într-o cafenea din Alger, l-a construit de fapt pe Camus. Și recunosc că Albert a fost absolut extraordinar, imediat ce a primit acel impuls totul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nimeni. — Ieșiți, dracului, odată ! L-a auzit cineva strigînd ? Dar chiar o fi strigat ? — Chiar am strigat ? „nu.” X are o idee : trebuie să verifice spațiile mari. ridică una dintre sutele de biciclete abandonate pe străzi, urcă pe ea și pedalează cu furie spre stadionul orașului. Pustiu. Face turul celorlalte spații publice susceptibile să adăpostească sute și chiar mii de oameni : hipodromul, patinoarul, marea sală de congrese, gara și autogara centrală. Intră în catedrala din centrul orașului și apoi în bisericile
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fi mirosit un cubuleț Întreg dă escarola și părea mai la fix că chiar Zoppi, sau mă-sa, i-ar fi pus În anusu dă păsărică o petardă Fu-Man-Chu. Unii ș-a dat drumu la chimir să surâză văzându-l pedalând așa veselos, da după ce i-au mers pă urme vro patru cvartale l-a perdutără dân vedere, că pietonu, deși Înzestrează mâinile cu pantofi Pecus, nu obișnuiește să-și păstreze laurii neînvinși În fața lu don Biciclu. Entuziasmu conștiinței În mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ca În mai puțină vreme decât Învestești tu, grăsulico, ca să lași tejgheaua fără factură, ăla să se piarză În zare, că io crez că s-a dus În patu lui, care-i la Tolosa. Purcelușu tău ți-e confidențial, Nelly; pedalam d-acu unii mai mult, alții mai puțin, cu nerăbdarea lu Marele Hoțoman dă Biciclete, da, cum mandea nu renunț nicicând să subliniez la moment că luptătoru a fost inervat și să aglomerează ale mai beznite pronosticuri, apare naintașu fenomen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
biciclu, asta mai lipsește! Infantili dă neiertat, nici nu bănuia tragedia care Îmi rodea precum carii peptu dă om ș-abia a răspunsără cu chițcăitu lor la superficialu hau-hau care le-am aruncat dă pă celălant trotal. S-a depărtat pedalând; orașu indiferent i-a halit, fără să să strâmbe. Io sunt ca mingea dă cauciuc care dai cu picioru În ea și ricoșază. După ce mi-am permis o oprire În drum (așa, ca să acostez la măsuța mea dân Popolare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Închid ușa și las cheile în cutia poștală. O iau spre periferie pe bicicletă. Nu e nici cald, nici frig. E tocmai bine pentru o plimbare. Caut pe cineva dispus să facă jobul pe care am să i-l ofer. Pedalez vreo patru kilometri. După o vreme văd un bărbat oacheș, la vreo patruzeci de ani. Fața lui exprimă mult dispreț și o acută nevoie de bani. E perfect. Mă duc la el. Mă prezint și îi explic de ce am intrat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
au dispărut. Nu există nici o lună. Doar un minunat cer înstelat. Îl privesc lacomă, dar frigul și ume zeala își spun cuvântul. Trebuie să mă întorc acasă. Merg vreo cinci minute pe jos, după care îmi găsesc bicicleta. Încep să pedalez către casă. Vântul îmi biciuie corpul și simt cum mă cuprinde oboseala. Sunt amețită. Îmi doresc să ajung acasă. Pedalez constant, dar fără prea mare viteză. Ce ciudat, nu e nici țipenie pe stradă. În cele din urmă, ajung în fața
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
spun cuvântul. Trebuie să mă întorc acasă. Merg vreo cinci minute pe jos, după care îmi găsesc bicicleta. Încep să pedalez către casă. Vântul îmi biciuie corpul și simt cum mă cuprinde oboseala. Sunt amețită. Îmi doresc să ajung acasă. Pedalez constant, dar fără prea mare viteză. Ce ciudat, nu e nici țipenie pe stradă. În cele din urmă, ajung în fața blocului. Las bicicleta în scară. Nu mai sunt în stare să o car. Găsesc cheile în poștă. Urc scările. Deschid
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Îi plăteau ceva ce el sau băieții Raymond le făcuseră. Jim așteptă pînă ajunseră la ultima treaptă. CÎnd una dintre femei veni spre el, cu intenția vădită de a-l lovi din nou, se urcă pe bicicletă și Începu să pedaleze de zor, Îndepărtîndu-se. Dincolo de aleea casei familiei Raymond, doi băieți germani de vîrsta lui se jucau cu o minge, În timp ce mama lor descuia Opelul familiei. De obicei, Îi strigau lozinci nemțești sau aruncau cu pietre În el pînă Îi oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
el. Un Chrysler decapotabil, cu doi tineri germani pe scaunele din față acceleră pe lîngă el, claxonînd tare, zgîriindu-i cu bara din spate mîna lui Jim. După ce trecu de punctul de control, Jim Îndreptă roata din față a bicicletei și pedală spre apartamentul familiei Maxted de pe Avenue Joffre. Grădina oficială, În stil francez, era imaculată ca Întotdeauna, o amintire reconfortantă a vechiului Shanghai. În timp ce mergea cu liftul la etajul șapte, Jim Își folosi lacrimile ca să-și curețe mîinile și fața, sperînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Road, dar nu Întîlni nici un japonez. Totuși, cînd ajunse la intrarea casei lui de pe Amherst Avenue, văzu o limuzină Chrysler parcată În fața ușii. Doi ofițeri japonezi coborîră din mașină și cercetară casa În timp ce Își Îndreptau uniformele. Jim era gata să pedaleze spre ei și să le explice că el locuia În casă și că era gata să se predea. Atunci un soldat japonez Înarmat ieși din spatele stîlpului porții. Apucă roata din față a bicicletei cu mîna stîngă, degetele lui ținînd cauciucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
străzile erau pline de cărucioare și ricșe, de camioane comandate de miliția marionetă, mulțimea era supusă. Chinezii care Înțesau trotuarele În fața magazinelor universale de pe Nanking Road, Își țineau capetele plecate, evitîndu-i pe soldații japonezi care se plimbau agale pe stradă. Pedalînd cu putere, Jim se luă după un tramvai foarte aglomerat, care Înainta zgomotos pe Avenue Edward VII. Chinezi morocănoși stăteau agățați de laturile acestuia, iar un tînăr cu părul creț, Îmbrăcat Într-un costum negru de mandarin, Îl scuipă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Totuși, Szechwan Road fusese Închisă de către japonezi. Baricade de sîrmă ghimpată Închideau ambele capete ale străzii, iar sute de civili japonezi intrau și ieșeau din băncile străine și din clădirile comerciale, ducînd mașini de scris și cutii cu dosare. Jim pedală În jos spre Bund, care era dominat acum de corpul masiv al crucișătorului Idzumo. Era ancorat la vreo patru sute de metri depărtare de chei, cu vechile coșuri proaspăt vopsite, cu turelele tunurilor acoperite cu pînze care fluturau. La mică distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
chinez adunat cu forța, santinelele l-ar fi trîntit la pămînt. Jim se Îndepărtă de Bund și Începu lunga călătorie Înapoi spre apartamentul familiei Maxted. După ce trecu de punctul de control de pe Avenue Joffre era deja prea obosit ca să mai pedaleze și Își Împinse micul vehicul printre țărăncile care cerșeau și printre conducătorii de ricșe care moțăiau. După ce se ajunse În apartament, se așeză la masa din sufragerie și mîncă niște biscuiți de cocktail și niște măsline, și bău niște sifon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mai era acolo să supravegheze complexul Shell - poate că și el Încerca să se predea. Jim se gîndi la mama aceea nemțoaică, cea care se uitase după el cînd plecase din casa familiei Raymond. Păruse Îngrijorată pentru el, dar după ce pedală tot drumul pînă pe Columbia Road, constată că porțile spre proprietățile germane erau Închise. Germanii se Închideau În ei Înșiși, la fel de Îngrijorați din pricina japonezilor ca și toți ceilalți. Jim fu aproape aruncat de pe bicicletă pe Nanking Road de către două mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
el să fie ruinat. Dorea să-l vadă pe Abelman victorios; ar fi văzut în acea victorie o anumită justificare. De când citise scrisoarea de la Abelman, mintea ei trebuie să fi analizat situația din toate unghiurile. În fiecare minut în care pedala pe bicicleta de interior sau sălta pe planșetă, sistemul ei logic îi spunea probabil tot mai convingător că Abelman trebuie să câștige procesul. Nu ar fi fost doar victoria lui Abelman, ci și a ei. Toate indicațiile și avertizările cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]