1,011 matches
-
este transparentă: permite să se facă imediat legătura cu termenii pomeniți mai sus. În favoarea anglicismului a mai acționat și neutralitatea sa semantică, de termen tehnic. Echivalentele sale mai vechi au pierdut-o: cuvântul amestec are în uz o ușoară conotație peiorativă (rezultată probabil din sistemul profund de valori, care privilegiază puritatea și condamnă hibridul); componenta negativă este și mai evidentă la derivatul amestecătură. Și franțuzismul melanj (din mélange) e conotat negativ; anglicismul mix pare însă a-și păstra caracterul pur descriptiv
Mix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6228_a_7553]
-
Rodica Zafiu Sunt întotdeauna tulbură toare evoluțiile semantice „meliorative”, în care sensurile inițial peiorative ale cuvintelor se atenuează treptat. În asemenea situații, a afla originea termenilor seamănă cu descoperirea unui secret rușinos, care te împiedică oarecum să-i mai folosești spontan și inocent. Pentru că, de fapt, etimologia nu e indiferentă, și nu e comod
Puști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5946_a_7271]
-
pușchii de dârvală!” etc. De parcă n-ar fi fost suficient puști , o evoluție semantică asemănătoare s-a petrecut cu un alt termen colocvial de desemnare a copilului: pici. Și acesta este de origine turcească - din piç, „bastard”, dar și termen peiorativ pentru copil (tradus în engleză prin „brat” de Redhouse 1998). Cuvântul e atestat la Creangă, în Acul și barosul: „Ia ascultă, te prea întreci cu șaga, piciule!”. În momentul de față, cuvântul e folosit mai ales cu conotații afectuoase, de
Puști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5946_a_7271]
-
Rodica Zafiu Se vorbește în ultima vreme despre „presa de monden” - categorie care pare să ocupe un loc bine definit între specialităț ile jurnalistice. Eticheta e menită să confere respectabilitate, înlocuind formule mai transparente, conotate peiorativ, de tipul presa de scandal sau de cancan, presa tabloidă etc.: „aduce vedetele din România față în față cu presa de monden care scrie despre ele” (vedeta.ro); „oferă săptămână de săptămână subiecte pentru presa de monden” (ziare.com) etc.
„De monden“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5619_a_6944]
-
sexual". Primul n-a adus nimic bun în literatură, al doilea a însemnat reorientarea cititorului către documentar, către mărturie, al treilea a invadat cultura populară (sau subcultură - nu voi folosi acest termen pentru că la noi are încă o puternică nuanță peiorativă). Evoluția acestui ultim tip de discurs interesează în cazul romanului Lia Mora de Dumitru Ungureanu. Nu e prima încercare de apropiere de riscantul limbaj liber, dezinhibat. Doar că, de data aceasta, avem de-a face cu un progres semnificativ. Pentru
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
80, cînd am ajuns în Occident, imaginea lui Ronald Reagan, mai ales în Franța și Germania, era aceea a unui conservator dogmatic, un anticomunist din categoria "pură și dură", incapabil de compromisuri ori negocieri. Pe scurt, un ideolog, în sensul peiorativ al cuvîntului. Era vorba, evident, de o caricatură: pentru Hellmuth Schmidt și François Mitterand, președintele american era de fapt o marionetă în mîna unor cercuri interesate să intensifice confruntarea cu Uniunea Sovietică ("complexul militar-industrial"). Evident nu toată lumea gîndea astfel, însă
Ronald Reagan și prăbușirea sovietismului by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12749_a_14074]
-
la celălalt. Relația interpersonală cu alteritatea se depersonalizează, pierzând teren în fața inevitabilei confruntări cu societatea imediată. Colectivitatea, grupul din care personajele fac parte cu sau fără voie le dictează natura comportamentală, afectându-le datele identitare, de cele mai multe ori în sens peiorativ. Presiunea exteriorului face sexualitatea ca inițiere în tainele sinelui să-și piardă orice valoare emoțională, devenind o mecanică și devastatoare risipă de sine. Desprinderea de eticheta de "generație exhibiționistă" este totuși evidentă în multe cazuri. În afara celor explicit provocatoare, restul
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
fond al filmului ține, probabil, de scenariu. Deși invizibil, scenariul unui asemenea documentar e de o importanță capitală. În ochii unor autori prea siguri de ei, probabil că noțiunea de "consultant de specialitate" e compromisă, ori încărcată de un balast peiorativ. N-am citit pe generic numele nici unui consultant. Regizorul n-a simțit nevoia să-și asocieze un ochi critic de calitate, un "specialist în Caragiale". Probabil că, dacă acel consultant ar fi existat, selecția elementelor ar fi fost alta, eșafodajul
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
le aduce cu sine. Așadar, dincolo de toate elementele amintite mai sus ca posibile surse ale unui stereotip inevitabil, simpozionul de la Baia Mare și-a inventat instrumente de o maximă eficiență cu ajutorul cărora prelucrează fatalitățile și resemnifică noțiunile cu un posibil conținut peiorativ. Din perspectiva unei asemenea judecăți, care a fost deja făcută în cadrul cronicii la o ediție anterioară, la care am revenit acum ca la un argument-cadru valabil pentru fenomenul însuși, ediția actuală, adică a noua, a fost una în care toate
Muzeul Florean în 2008 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7770_a_9095]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi A apărut, în ultima vreme, o cultură a străzii, care nu mai poate fi calificată, peiorativ, ca "suburbana". Au apărut foarte multe formații în muzică "ușoară?) românească. Fenomenul a devenit evident-exploziv începând cu sezonul estival trecut, când nu numai tinerii au remarcat o schimbare radicală în peisajul sonor. Schimbare care merită semnalată, cel puțin în câteva
A apărut o cultură a străzii by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18082_a_19407]
-
nici un text în întregime remarcabil. Și aceasta, cred, fiindcă Mihail Gălățanu a mers aici împotriva naturii sale poetice, ambiționând să obțină rezultate la un palier, pentru el, incomod. Nu e un creator cerebral, reflexiv, ci unul instinctual, primar (fără notă peiorativă), la care cuvintele sunt calde încă. De aceea, orice demonstrație este de prisos: autorul ar fi trebuit să-și suspende voința explicativă și să-și lase, pur și simplu, instinctul verbal să lucreze. Așa cum a procedat în alte ocazii, evitând
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
de obicei de conotațiile popular-vulgare ale cuvintelor și sunt eufemizate de opacitatea relativă a termenilor străini. În ultimii ani, limbajul tinerilor a preluat din engleză un termen depreciativ destul de transparent: retard (substantivul este definit în Concise Oxford Dictionary ca termen peiorativ, cu sensul „persoană handicapată mental"). Cuvântul a intrat în seria foarte bogată a insultelor bazate pe deprecierea calităților intelectuale, în care termenilor mai vechi (prost, tâmpit, nerod, netot, neghiob) li se adăugaseră deja împrumuturi din franceză (idiot, cretin, imbecil). În
„Retard“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6375_a_7700]
-
Gunther Verheugen să declare că îl consideră pe dl. Constantinescu un mare președinte și un mare om de stat. Măcar amintirea acestei caracterizări și ar fi trebuit să-l îndemne pe dl. Ursu să se abțină de la întrebuințarea acestei expresii peiorative, cu totul nelalocul ei. Cu un același ton pamfletar își scrie și Cornel Nistorescu editorialul din EVENIMENTUL ZILEI. Dar cel puțin dl. Nistorescu e egal cu sine însuși. El începe cu o parabolă a căruței pentru a descrie funcționarea CDR
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
în această regiune nu se vorbește de români, ci de bulgari, greci, sîrbi, deși Richard Kunisch în cartea sa, din 1864, despre călătoria sa în Orient pusese ca subtitlu "Schițe din Ungaria, România și Turcia". Și referindu-se la caracterul peiorativ al termenului balcanizare, asimilat cu cruzime atroce, autoarea are dreptate să releve că figura lui Vlad Țepeș asimilat cu Dracula, "reprezintă mai puțin o ilustrare a violenței balcanice cît un atribut al imaginației gotice". Iar despre cruzimea medievală are a
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
Cuvîntul primește adesea (direct sau prin intermediar sintactic) atributele compuse care indică dubla natură a obiectului sau faptului desemnat: “o struțocămilă cultural-ideologică” (observatorcultural.ro), „«struțocămila» economico-muzicală” (cotidianul.ro/2000), “Struțocămila autorității rațional-charismatice” (universitatea media. ro /cercetare). Poate deveni chiar epitet peiorativ, apt să intre în construcții specifice de tipul „prostul de Ion”: „struțocămila de contract colectiv de muncă” (groups.yahoo.com). Oricum, termenul nu s-a clișeizat total, fiind încă simțit ca o metaforă, pe care dezvoltări imagistice o pot supralicita
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
de un călugăr care „a plecat din casă- n casă, cu pantahuza de gât și catastivul la subțioară”; în nr. 40, 1911, de „pantahuza pentru copii săraci” etc. Evoluția semantică principală a expresiei a umbla cu pantahuza e firească: sensul peiorativ provine din perceperea oricărei cereri de bani ca formă de cerșetorie, privită cu dispreț. În politică, termenul apare la Eminescu, într-un articol din 1882 (care enumeră, printre relele vremii, „pantahuza Brătianu”; în Opere, vol. XIII), apoi la Al. Marghiloman
Pantahuza by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5486_a_6811]
-
performanța" (Și ce legătură are asta cu homosexualitatea? se în-treabă Cronicarul); 3) americanii sunt de părere că victime ale stigmatizării pot fi considerați și canceroșii, bolnavii de scleroză în plăci, diabeticii sau epilepticii, căci toate aceste denumiri au o conotație peiorativă; 4) psihiatrii sunt acuzați că "psihiatrizează" totul, învăluind lumea într-o aură patologică; 5) există pacienți care își ascund boala de teama stigmatizării - de pildă depresivii sau schizofrenicii; 6) o familie întreagă se poate trezi stigmatizată din cauza unui membru care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7610_a_8935]
-
Craiova, 1-2, 2010), tupeu este astăzi folosit și în contexte pozitive. S-ar putea face, pornind de la acest exemplu, speculații despre mentalități și atitudini (despre lipsa de rușine sau ideologia îndrăznelii); mai curând, e vorba de coexistența unei folosiri clar peiorative și a uneia (auto)ironice. Există totuși cel puțin un domeniu în care tupeul este sincer interpretat ca un atribut pozitiv: în stilul suburban al unei zone largi de versificație, a textelor, involuntar hilare, de rap („ de borfaș”) sau de
Tupeu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5668_a_6993]
-
pornind de la adjective: amărăciune, deșertăciune, goliciune, înșelăciune, plecăciune, slăbiciune, spurcăciune, stricăciune, urîciune, uscăciune, vioiciune. S-a întîmplat ca multe dintre acestea să aibă sensuri negative, fapt care s-a reflectat asupra sufixului, adăugînd la nuanța sa învechită și o conotație peiorativă. În ultima vreme, circulă tot mai mult un derivat care pare de dată relativ recentă: furăciune nu a fost înregistrat de Dicționarul Academic (DA), nici, ulterior, de DEX sau de MDA - și aparține registrului colocvial-argotic. Chiar dacă am găsi atestări ale
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
analogie, din verbul a fura și sufixul -ciune (modelul cel mai aproape semantic din seria citată e înșelăciune), demonstrînd astfel că sufixul nu este total neproductiv. (De altfel, în mesajele din Internet am găsit recent și un alt derivat clar peiorativ, care fusese însă deja înregistrat, ca regionalism: prostăciune - "băi prostăciunea draq", steaua.ro). Furăciune este un sinonim expresiv al lui furt: inventivitatea familiar-argotică funcționează prin înlocuiri semantice sau prin substituții, reduceri ori adaosuri formale (de sufixe, terminații), producînd lungi serii
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
schimb, Vl. Drimba (Cercetări etimologice, 2001, p. 252), sugerând ca posibil etimon cuvântul țigănesc karaló "spinos, ghimpos". Cuvântul apare în Micul dicționar rom-român al lui Gh. Sarău (1992) în forma kanraló, -í, cu același sens (dar și, substantivat, ca epitet peiorativ pentru evrei). Evoluția semantică s-ar putea explica în mod destul de plauzibil, printr-o trecere metaforică și metonimică de la spini la pericol: "atenție, te înțepi!" ar fi o variantă pentru "atenție, te arzi!". (Surprinzător, găsim un karali și în Grammaire
Caraliu, șingaliu... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6998_a_8323]
-
22, 1993); este probabil o abreviere din caraló-caraliu, deși nu s-ar putea exclude legarea ambelor forme de kar (în romaní, termen vulgar, desemnând organul sexual masculin): e întotdeauna posibil ca dușmanul principal să fie desemnat cu un termen foarte peiorativ. Caraliu seamănă ca formă și e identic ca sens cu șingaliu, adaptare a țigănescului �ingálo (la Gh. Sarău cu explicația "polițist"). În dicționare și în presă apare uneori și forma șingalo (G. Volceanov, 2006), simțită ca un element străin, neintegrat
Caraliu, șingaliu... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6998_a_8323]
-
integrat în limba română, destul de rar folosit chiar în argou. Nu e totuși neadaptat gramatical, folosindu-se și la plural: "ca să-i deruteze pe Ťmanușiť (polițiști)" (Dilema, nr. 101, 1994). Manuș este probabil desemnarea cea mai neutră, lipsită de note peiorative, a polițistului, pentru că sensul originar al cuvântului, în romaní, este "bărbat, om". Termenul a intrat și în argourile din alte limbi: în franceză, manouche a căpătat sensul generic de țigan sau, metonimic, a ajuns să desemneze limba romaní (G. Sandry
Caraliu, șingaliu... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6998_a_8323]
-
cuvinte mai vechi. În cazul de față, alături de fundamentalele gînd și gîndire (traduceri pentru sensurile principale ale fr. pensée) există destule sinonime - cugetare, maximă, sentință - corespunzînd sensului care apare, cu încărcătura ironică specifică, în colocvialul panseu. E posibil ca valoarea peiorativă a acestuia, deja bine fixată în limbă, să se fi accentuat la un moment dat (prin anii '70, dacă nu mă înșel), prin apariția unei rubrici cu titlul "Panseurile lui Gîgă" într-un săptămînal destul de citit. Oricum, a dispune de
Pansele și panseuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17091_a_18416]
-
primește glosarea "care are o atitudine plină de respect sau de bunăvoință față de cineva; respectuos, amabil", iar condescendență are ca prim sens "purtare plină de considerație și bunăvoință față de cineva; respect, amabilitate, deferență". Doar pe locul al doilea, cu precizarea "peiorativ", apare în DEX și explicația "aer de superioritate, infatuare, semeție", indicând o accepție care pare să contrazică sensul principal al cuvântului. Cele două definiții din DEX sunt rău formulate prin generalizarea care atribuie cuvintelor condescendent și condescendență o orientare evaluativă
Din nou despre condescendență by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6625_a_7950]