1,264 matches
-
Mall-ul din Jersey“. Chiar Îmi plăcea tipul. Am auzit-o pe Emily spunându-i de undeva, din spatele meu, să mă lase În pace, dar eu nu voiam ca el să plece. Prea târziu, se Îndrepta deja spre ușă cu pelerina fluturând În urma lui. Am vrut să strig după el, să Îi spun că mă bucur de cunoștință, că nu mă simt jignită de ce-mi spusese și că mă Încântă ideea că vrea să mă remodeleze. Dar Înainte să apuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
probabil o să cineze pe undeva cu câțiva prieteni, dar să‑l sun mai târziu dacă voiam să ne vedem, apoi m‑am repezit - În măsura În care așa ceva e posibil pe pantofi cu toc cui - În living, unde Lily ținea În mâini o pelerină superbă de mătase neagră. M‑am uitat Întrebător la ea. — Ceva cu care să te acoperi În seara ta de mare gală, a fredonat ea și a scuturat‑o ca pe un cearșaf. Vreau ca Andy a mea să arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu Reggie. Îi trimisese adresa locului și o hartă aproximativă, pe care o memorase, așa că acum, cînd se dădu jos din tren, o luă repede, fără să se Învîrtească inutil. Era Îmbrăcată În hainele ei sobre de birou, cu o pelerină albastru marin și un batic, iar afară se Întunecase de-a binelea. Trecea ca o umbră prin străzile camuflate din jurul zonei Euston, Îndreptîndu-se spre nord. Pe aceste străzi erau o mulțime de mici hoteluri. Unele erau mai frumoase decît altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
rostul ei era să ajute la circulația căldurii, dar aerul care se ridica de acolo era În permanență Înghețat. Duncan era Îmbrăcat În pijamaua de Închisoare, peste care avea o vestă și șosete - Întinsese restul hainelor, cămașa, haina, pantalonii și pelerina, peste păturile cu care se acoperea, pentru a se Încălzi mai mult. În patul de sus, Fraser procedase la fel. Dar acesta se mișcase prin somn și mantaua sau cămașa Îi atîrna ușor Într-o parte. Își desfăcuse și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
elegant al lui Helen. Aș putea pune niște hîrtie acolo, dacă vrei. — E-n regulă, zise Helen. Nu-ți face probleme. — Sigur? Te cred pe cuvînt, să știi. Eu nu fac ce face Kay. — Ce face Kay? — Să-mi aștern pelerina, chestii dintr-astea, ca Water Raleigh. Kay era pomenită pentru prima oară, iar Helen se așeză fără să răspundă. Ea, Într-adevăr, s-ar fi agitat În legătură cu praful, se gîndi, și-și dădu seama dintr-odată cît de plictisitor i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În egală măsură. — Greșeala ta? o Întrebă Betty. Cum vine asta? Că i-ai permis - spuse ea cu o voce și mai scăzută - să se urce la bord? Asta-i foarte bine, dar trebuia, știi și tu, să-și pună pelerina. — N-am avut probleme pînă acum, zise Viv, clătinînd capul. N-am folosit chestii dintr-alea. Nu le suportă. Rămaseră fără să scoată o vorbă o clipă. — Cred c-ar trebui să-i spui, spuse Betty după aceea. — Nu, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Înveliți? — Numai pături. — Ce-o să se mai aleagă din păturile alea, spuse el bodogănind, cum Îi era felul, cînd se Întoarseră la trepte. Dădu cu piciorul În timp ce mergea pe stradă și găsi o bucată de ceva. Uite, ce-i asta? Pelerina femeii, smulsă de pe spatele ei. Am putea... O, pe naiba! El și Kay se ghemuiră instinctiv. Dar explozia era la doi, trei kilometri depărtare, undeva la nord, și nu era un bubuit puternic ci mai curînd un vum Înăbușit. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dizolvant al decenței, o idee pe care nesfârșitul șir de noi descoperiri despre apucăturile omului mai primitiv - cu cât mai aproape de natură, cu atât mai asemănător lui Caliban - nu făcea nimic pentru a o spulbera. Ea rămânea fundamental o uriașă pelerină verde pentru Satana: pentru săvârșirea fărădelegii și a păcatului, pentru cei care se Îndoiau de ordinea religioasă și publică; mai presus de toate, pentru cei care se Îndoiau de Însăși ființa umană, aleasă de Dumnezeu ca supraveghetor și vechil peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Și voi ce-ați făcut? Ce faceți? - vorbi ivit deodată lîngă mine ca-n atîtea rînduri. - Ce puteam face? Întrebai neînțelegînd dacă tonul lui era mustrător sau prietenos. Se așeză În fotoliu lăsînd să-i atîrne În lături, pe speteze, pelerina albă, imaculată ca-n tinerețe. - Ce-ai spus? vorbi făcîndu-se a nu mă fi auzit. - Ce puteam face? repetai. Ce-am fi putut face? Noi nu suntem chemați decît pentru a aplica legile așa cum sunt. Atîta tot. La facultate ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
puritatea? Îți spuneam altădată, adu-ți aminte, am notat chiar, că nici măcar un Înger n-ar putea să traverseze iadul fără să-și păteze aripile cu smoală. E legea trecerii, dar tot Înger rămîne. Nici chiar tu care te Îndoiești; pelerina ta albă n-ar rămîne nepătată. Dar acesta e riscul și cineva trebuie, cu voie sau fără voie, să și-l asume. E foarte ușor să judeci pe altul fără să fii sau să fi fost În locul lui. Important așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În mișcare, să-i realizeze intențiile, preceptele? - Nu cred. E o eroare! - Nu-i nici o eroare. Te Înșeli. Totdeauna te-ai Înșelat. Ai visat libertăți care n-au fost, purități care n-au existat. Se ridică În picioare, Își strînse pelerina pe el, zîmbi; simții o mare libertatea spiritului. - Dar nu mi-ai spus dacă greșesc sau nu. - Nu, pentru că ești de bună credință, răspunse, apoi Își puse mîinile pe umerii mei și dispăru - timp În care Keti se ivi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
-ntr-o casă străină, neștiind de unde să Începem. Dar pînă la urmă tot ne vom vindeca. Adevărul e singurul medicament. Numai că asta nu se știe cînd va fi, dar va fi, căci tot ce e nefiresc e sortit pieirii. Pelerina-i albă, puțin trișată În lumina roșiatică a apusului, Îi atîrna pe umeri asemeni cavalerilor de Malta, simbolizînd pentru el puritatea, permanenta Întoarcere la izvoare. - Dacă privești de departe, spusei, totul pare o magnificență. - Da, dar structura statului totalitar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
a localului. Străbătusem aleile acum, era la orele prînzului; zăpada scîrțîia sub picioare. „E iarnă din nou! Nu mai au nici lemne să Încălzească locuințele. Aici am ajuns, spuse ivindu-se lîngă mine, În timp ce mă credeam singur. Era Înfășurat În pelerina lui albă, privea zăpada sticlindă de pe alee, strălucirea copacilor Înghețați. La ce te gîndeai?” continuă. „La ce să mă gîndesc?”, spusei. El Își Întoarse fața către mine. „Puntea la care am ajuns, spuse. La ce te-ai mai putea gîndi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
se aprovizioneze cu îmbrăcăminte și încălțăminte fabricate de producătorul italian de echipamente sportive Diadora. Dintre mărfurile expuse spre vânzare amintim șorturile, tricourile simple sau inscripționate ale producătorilor amintiți, cămăși cu mânecă scurtă, treninguri pentru femei, bărbați sau copii, geci și pelerine de ploaie, echipamente de schi (pantaloni și geacă), șepci inscripționate, precum și ochelari și slipuri pentru înot. De asemenea, oferta este completată de o gamă variată de încălțăminte sport de calitate, branduri diferite, la prețuri ce pornesc de la 100 lei perechea
Agenda2006-13-06-servicii comert () [Corola-journal/Journalistic/284912_a_286241]
-
negru, așa că peste noapte nu-i păsase de frig, în timp ce vecinul său fusese nevoit să simtă pe propria spinare zgribulită toată dulceața umedei nopți de noiembrie cu care, după cum se putea vedea, nu era obișnuit. Acesta avea pe el o pelerină destul de largă și groasă, fără mâneci, cu o glugă imensă, exact ca acelea pe care le poartă adeseori călătorii în timpul iernii undeva, departe, prin străinătate, în Elveția sau de pildă în Italia de Nord, când, firește, nici nu le trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Italia de Nord, când, firește, nici nu le trece prin cap că ar putea ajunge pe coclaurile străbătute de acest tren între Eidkuhnen* și Petersburg. Dar îmbrăcămintea, potrivită și satisfăcătoare pentru călător în Italia, se dovedea deloc adecvată Rusiei. Posesorul pelerinei cu glugă era un tânăr, tot de vreo douăzeci și șapte sau douăzeci și opt de ani, mai degrabă înalt decât scund, foarte blond, cu părul des, cu obrajii supți, cu o bărbuță ușoară, ascuțită, aproape colilie. Ochii îi avea mari, albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că la noi e atât de frig. M-am dezobișnuit. — Veniți din străinătate, nu-i așa? — Da, din Elveția. — Ptiu! Departe v-a mai împins soarta!... Brunetul fluieră și izbucni în hohote de râs. Discuția se înfiripă. Amabilitatea tânărului cu pelerină elvețiană, dispus să răspundă la toate întrebările oacheșului său vecin de compartiment, era extraordinară și cu nimic suspicioasă față de absoluta desconsiderație, față de caracterul deplasat și inutil al unora dintre întrebări. Răspunzând, îi spuse, printre altele, că, într-adevăr, a lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Și totuși ar trebui să poftiți în anticameră, spuse el cât putu de stăruitor. — Păi, dacă aș fi stat acolo, nu ți-aș fi explicat toate acestea, remarcă prințul cu veselie, și deci încă ai mai fi fost îngrijorat din pricina pelerinei mele și a boccelei. Acum, zic eu, poate că nici nu mai are rost să-l aștepți pe secretar, ai putea să mă anunți și singur. Pe un vizitator ca dumneavoastră nu-l pot anunța în lipsa secretarului. Pe deasupra, însuși generalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
are voie să intre oricând. — E funcționar de stat? — Gavrila Ardalionovici? Nu. Nu, e în serviciu particular, la Companie. Legăturica lăsați-o aici. — M-am și gândit la asta; dacă-mi dai voie. Ce zici, să mă dezbrac și de pelerină? — Sigur că da, doar n-o să intrați cu pelerina la dumnealui. Prințul se ridică, își dezbrăcă în grabă pelerina și rămase într-un sacou destul de decent și bine cusut, deși cam uzat. De jiletcă avea prins un lănțișor de oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Gavrila Ardalionovici? Nu. Nu, e în serviciu particular, la Companie. Legăturica lăsați-o aici. — M-am și gândit la asta; dacă-mi dai voie. Ce zici, să mă dezbrac și de pelerină? — Sigur că da, doar n-o să intrați cu pelerina la dumnealui. Prințul se ridică, își dezbrăcă în grabă pelerina și rămase într-un sacou destul de decent și bine cusut, deși cam uzat. De jiletcă avea prins un lănțișor de oțel, de care atârna un ceas genovez de argint. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Legăturica lăsați-o aici. — M-am și gândit la asta; dacă-mi dai voie. Ce zici, să mă dezbrac și de pelerină? — Sigur că da, doar n-o să intrați cu pelerina la dumnealui. Prințul se ridică, își dezbrăcă în grabă pelerina și rămase într-un sacou destul de decent și bine cusut, deși cam uzat. De jiletcă avea prins un lănțișor de oțel, de care atârna un ceas genovez de argint. Deși prințul era prostuț - lacheul ajunsese deja la această concluzie -, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Filippovna. Prințului îi deschise o fată (Nastasia Filippovna avea întotdeauna numai personal feminin) și, spre marea lui mirare, nu se arătă deloc surprinsă, atunci când el o rugă să-l anunțe. Nici cizmele lui murdare, nici pălăria cu borurile largi, nici pelerina fără mâneci, nici înfățișarea lui timidă n-o făcură pe fată să ezite câtuși de puțin. Îl ajută să-și scoată pelerina, îl invită să aștepte în camera de primire și se duse imediat să-l anunțe. Societatea care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
surprinsă, atunci când el o rugă să-l anunțe. Nici cizmele lui murdare, nici pălăria cu borurile largi, nici pelerina fără mâneci, nici înfățișarea lui timidă n-o făcură pe fată să ezite câtuși de puțin. Îl ajută să-și scoată pelerina, îl invită să aștepte în camera de primire și se duse imediat să-l anunțe. Societatea care se adunase la Nastasia Filippovna era alcătuită din cunoștințele ei obișnuite, care o vizitau de regulă. Oaspeții erau chiar destul de puțini în comparație cu aniversările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
era în stare să lipească la loc cioburile. — Ce-ai de gând, pleci iar în străinătate? întrebă el și adăugă deodată: mai ții minte cum am venit amândoi cu trenul de la Pskov, la sfârșitul toamnei, eu aici, iar tu... cu pelerina, mai ții minte ghetrele? Și Rogojin râse brusc, de data aceasta cu un fel de răutate fățișă și parcă bucurându-se că a reușit să și-o exprime cumva. — Te-ai mutat aici de tot? îl întrebă prințul, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
luna noiembrie a fiului său, când a auzit veștile că La Vallière s-a călugărit. Vizita diplomatică a fost grăbită atât de mult, într-un mod care era disonant cu poziția diplomatică a Spaniei. Apoi Ludovic, înfășurându-se într-o pelerină gri închis, pentru a-i acoperi fața, a încălecat pe cel mai rapid cal. A galopat trei mile către mănăstirea Chaillor, unde amanta sa își aflase refugiul. Reconcilierea înlăcrimată a fost dulce pentru ambele părți.“ în luna decembrie Louise a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]