1,257 matches
-
Înlăuntrul cercului magic, devenit accesibil prin oprirea Pendulului, iar cineva - și aș fi putut să jur că era Ardenti - fu catapultat de ceilalți peste masă, care dispăru literalmente de sub picioarele lui Belbo, se duse cât colo, În timp ce, În virtutea aceleiași Împingeri, Pendulul Începea o oscilare rapidă și violentă, smulgându-și și victima odată cu sine. Funia se Întinsese sub greutatea sferei și se Înfășurase, de data aceasta strânsă ca un laț, În jurul gâtului bietului meu prieten, proiectat În aer, atârnând de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o oscilare rapidă și violentă, smulgându-și și victima odată cu sine. Funia se Întinsese sub greutatea sferei și se Înfășurase, de data aceasta strânsă ca un laț, În jurul gâtului bietului meu prieten, proiectat În aer, atârnând de-a lungul firului Pendulului și, zburând deodată către extremitatea de răsărit a corului, acum se Întorcea Îndărăt, lipsit de viață (sper), În direcția mea. Mulțimea, călcându-se În picioare, se retrăsese din nou pe margini, ca să lase spațiu minunii. Cel care avea În grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
extremitatea de răsărit a corului, acum se Întorcea Îndărăt, lipsit de viață (sper), În direcția mea. Mulțimea, călcându-se În picioare, se retrăsese din nou pe margini, ca să lase spațiu minunii. Cel care avea În grijă oscilațiile, Îmbătat de reînvierea Pendulului, Îi urmărea avântul, acționând direct pe trupul spânzuratului. Axa de oscilație forma o diagonală de la ochii mei până la una dintre ferestre, cu siguranță aceea cu rosătura, prin care ar fi trebuit să pătrundă peste câteva ore prima rază de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
extreme În care ajungea capul la fiecare perioadă, cele două puncte de oprire ale sferei, punctele intersectării ideale a firelor, independente, ale amândorura, și punctele intermediare marcate de extremitatea planului de oscilație al trunchiului și al picioarelor, Belbo spânzurat de Pendul, vreau să zic, ar fi desenat În aer arborele sefiroților, rezumând În clipa lui cea de pe urmă Însăși facerea tuturor universurilor, fixînd prin plutirea lui cele zece etape ale suflării exangue și ale dejecției divinului În lume. Apoi, În timp ce omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
haita diabolicilor, Încremenită pentru o clipă În fața fenomenului, Începea iarăși să vocifereze, mi-am spus că istoria aceea se Încheiase cu adevărat. Dacă Hod este sefirotul Gloriei, Belbo avusese această glorie. Un singur gest neînfricat Îl reconciliase cu Absolutul. 114 Pendulul ideal se compune dintr-un fir foarte subțire, incapabil să opună rezistență la flexiune și torsiune, de lungime L, de care, În centrul său de gravitație, e prinsă o greutate. Pentru sferă, centrul de greutate e centrul ei, pentru corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
capul fără gât este lung de 0,30 m, centrul de greutate se află la 1,70 - 1,10 = 0,60 m de cap și 0,60 - 0,30 = 0,30 m de gâtul spânzuratului. Perioada de oscilații mici ale pendulului, determinată de Huygens, este dată de: EMBED Equation.DSMT4 (1) unde L e În metri, p = 3,1415927... și g = 9,8 m/sec2. Rezultă de aici că (1) dă EMBED Equation.DSMT4 adică aproximativ: EMBED Equation.DSMT4 (2) Nota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În metri, p = 3,1415927... și g = 9,8 m/sec2. Rezultă de aici că (1) dă EMBED Equation.DSMT4 adică aproximativ: EMBED Equation.DSMT4 (2) Nota bene: T e independent de greutatea spânzuratului (egalitatea oamenilor În fața lui Dumnezeu)... Un pendul dublu cu două greutăți atârnate de același fir... Dacă Îl deplasezi pe A, A oscilează și după puțin timp se oprește și oscilează B. Dacă pendulurile cuplate au mase sau lungimi diferite, energia trece de la unul la celălalt, dar timpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care o știu face fenomenul și mai emblematic. Aici, În casa de la țară a lui Jacopo, printre multele lui Însemnări, am găsit o scrisoare a cuiva care, drept răspuns la o Întrebare de-a lui, Îi relata cum funcționează un pendul și cum s-ar comporta dacă În lungul firului lui ar fi atârnată o altă greutate. Deci Belbo, cine știe de când, gândindu-se la Pendul, și-l imagina și ca pe Muntele Sinai, și ca pe Muntele Calvarului. Nu murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cuiva care, drept răspuns la o Întrebare de-a lui, Îi relata cum funcționează un pendul și cum s-ar comporta dacă În lungul firului lui ar fi atârnată o altă greutate. Deci Belbo, cine știe de când, gândindu-se la Pendul, și-l imagina și ca pe Muntele Sinai, și ca pe Muntele Calvarului. Nu murise ca victimă a unui Plan de dată recentă, Își pregătise În fantezia lui moartea de mult timp, fără să știe că, socotindu-se refuzat creației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Lorenza a murit? Dar e moartă? Și dacă eu sunt cel mort? Rue des Lombards: din ea se ramifică perpendicular rue Flamel, iar În capătul lui rue Flamel se zărește, alb, Tour Saint-Jacques. La intersecție, librăria Arcane 22, taroc și pendule. Nicolas Flamel, alchimistul, o librărie alchimistă și Tour Saint-Jacques: cu leii ăia ai lui albi la bază, acest inutil turn În stil gotic-târziu, pe Sena, după care Își luase titlul și o revistă esoterică, turnul În care Pascal a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cer una. „Strașnică sete, hai?“ zice unul dintre ei. Dar fără cordialitate, cu suspiciune. Sigur, mi-e sete, de la cinci după-amiază n-am băut nimic, dar poate să-ți fie sete chiar fără să-ți fi petrecut noaptea sub un pendul. Imbecili. Plătesc și plec, Înainte ca ei să poată să-și imprime trăsăturile feței mele În memorie. Și iată-mă În colțul lui Place des Vosges. Trec pe sub porticele cu coloane. Care era filmul acela vechi ce răsuna de pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cosmică, rabatau catastrofe, răsfoiau pagini din lumi paralele. Cine spusese că turla asta de Notre-Dame-de-la-Brocante servea „à suspendre Paris au plafond de l’univers“? Dimpotrivă, el servea la suspendarea universului de propria-i turlă - e firesc, nu-i el Ersatz-ul Pendulului? Cum Îl numiseră? Supozitor solitar, obeliscul gol, glorie a sârmei, apoteoza pilonului, altarul aerian al unui cult idolatru, albină În inima rozei vânturilor, trist ca o ruină, colos pocit de culoarea nopții, simbol diform al forței inutile, miracol absurd, piramidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vechiul priorat de la Saint-Martin-des-Champs, fondat În secolul al XI-lea“. Totul În bună regulă, și o mică aglomerație de duminică, insensibilă la tămbălăul studenților. Intrasem - duminica e gratis - și fiece lucru era ca În după-amiaza trecută, la cinci. Paznicii, vizitatorii, Pendulul la locul lui obișnuit... Căutam urmele a ceea ce se petrecuse, dar, dacă se petrecuse ceva, cineva făcuse o foarte conștiincioasă curățenie. Dacă se petrecuse. Nu-mi amintesc cum mi-am petrecut restul după-amiezii. Nu-mi amintesc nici măcar ce am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
puternic dintre secrete e un secret fără conținut, pentru că nici un dușman nu va reuși să facă să-i fie mărturisit, nici un adept nu va reuși să i-l sustragă. Acum Îmi apărea mai logică, mai consecventă dinamica ritului nocturn din fața Pendulului. Belbo susținuse că posedă un secret, și prin asta câștigase puterea asupra Lor. Impulsul lor, până și al unui om atât de avizat ca Agliè, care bătuse imediat toba pentru a-i convoca pe toți ceilalți, a fost să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
eu să aflu. Al doilea „nu“ l-a spus sâmbătă seara, refuzând salvarea ce-i era oferită. Ar fi putut să inventeze o hartă oarecare sau să citeze una dintre acelea pe care i le arătasem eu, căci oricum, cu Pendulul atârnat În felul acela, banda aia de smintiți n-ar fi identificat niciodată Umbilicus Mundi, și chiar dacă o făceau, ar fi pierdut alte câteva decenii până să priceapă că nu era acela. Dar el nu, n-a vrut să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fi contribuit radical la căderea nazism-fascismului. Dar pentru Belbo problema era alta, cel puțin În momentul când scria despre ea. Ratase Încă o ocazie pentru a ști dacă ar fi putut spune „nu“. Poate că de aceea murise spânzurat de Pendul. În fine, se fixaseră funeraliile pentru duminică de dimineață. În piața domului erau adunați toți. Terzi cu trupele lui, unchiul Carlo și câteva notabilități ale comunei, cu decorațiile din celălalt război, și nu conta cine fusese fascist și cine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Înțelesese asta atunci, cu siguranță. Și nici când scria despre Întâmplare sau când se hotărâse să nu mai scrie niciodată. Am Înțeles-o eu, astă-seară: trebuie ca autorul să moară pentru ca cititorul să-și dea seama de adevărul lui. Obsesia Pendulului, ce-l Însoțise pe Jacopo Belbo toată viața lui de adult, fusese - ca acele adrese pierdute din vis - o imagine a cestuilalt moment, Înregistrat și apoi refulat, În care el atinsese cu adevărat bolta lumii. Și aceasta, acest moment În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pierde sufletul. Sau poate că bănuia, altfel nu s-ar fi Întors atât de des la amintirea trompetei. Dar și-o amintea ca fiind pierdută, Însă o avusese. Cred, sper, mă rog ca În clipa În care murea oscilând Împreună cu Pendulul, Jacopo Belbo să fi Înțeles asta și să-și fi găsit pacea. Apoi se comandase pe loc repaus. Ar fi cedat el În orice caz, pentru că n-ar mai fi avut suflu. Întrerupsese contactul, apoi țipase o singură notă, Înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
această carte (pentru care i-a fost intentat și un proces de plagiat de către un grec - aceasta fiind una dintre festele semiologiei!), iată-l aventurându-se Într-o Întreprindere romanescă și mai ambițioasă, care a Întrecut cu mult proba inițială. Pendulul lui Foucault e un megaroman, elaborat cu ingeniozitate inginerească, prin adjoncțiunea programatică a diverselor nivele/etaje semantice și stilistice; e un fel de Babel romanesc În burta căruia intră, ca Într-o arcă a lui Noe, toate „obiectele“ realului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
exacerbate, când urma individualului pare să fie ștearsă de Abulafia (personalizarea computerului); traversând purgatoriul lecturii celor șapte sute cincizeci de pagini ale romanului, parcă ne regăsim diferența, ne-o recâștigăm prin auto-inițiere. Sugestia acestei lecturi mântuitoare pornește chiar din titlu. Aparent, Pendulul lui Foucault pare să cheme-l În cauză numai pe inginerul Léon Foucault care, În 1851 experimenta În Pantheonul din Paris invenția sa; sfera pendulului oscilează În jurul propriului ax, descriind rotația pământului ce se mișcă În timp ce punctul de care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
diferența, ne-o recâștigăm prin auto-inițiere. Sugestia acestei lecturi mântuitoare pornește chiar din titlu. Aparent, Pendulul lui Foucault pare să cheme-l În cauză numai pe inginerul Léon Foucault care, În 1851 experimenta În Pantheonul din Paris invenția sa; sfera pendulului oscilează În jurul propriului ax, descriind rotația pământului ce se mișcă În timp ce punctul de care e legat firul rămâne fix. Există deci un punct fix În Univers de unde, potențialmente, acest univers poate fi dominat? Romanul lui Eco se petrece, În cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Există deci un punct fix În Univers de unde, potențialmente, acest univers poate fi dominat? Romanul lui Eco se petrece, În cea mai mare parte (prin anamneza naratorului), În Conservatoire des Arts et Métiers din Paris, adică În locul unde se află Pendulul, ceea ce, prin analogie, presupune o identificare cu acest potențial Punct Fix, căutat cu atâta Încrâncenare de către toți diabolicii ahtiați de putere. Celălalt punct de reper la care trimite ambiguu titlul romanului este filozoful Michel Foucault, autor, printre altele, al cunoscutei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
necesar, adică schema cea mai plauzibilă a desfășurării narațiunii. Procesul devorării lucrurilor de către semne este mai Înfricoșător decât orice realitate. Jacopo Belbo, autorul diabolicei construcții, Înțelege prea târziu imposibilitatea opririi mașinăriei infernale și se autosacrifică orgolios În numele semiozei infinite. Oscilațiile Pendulului Înscriu cu sângele lui concluzia negativă a Căutării. Se pare că marele Plan trebuie căutat În altă parte. Eșecul lui Belbo și al semiologiei (de a substitui lumea cu semnele) este evident. Subiectul nu se autoconstituie decât prin acceptarea impactului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Există diferite Puteri la lucru? 109. Saint-Germain... foarte fin și spiritual 110. Au greșit mișcările și au mers de-a-ndaratelea 111. C’est une leçon par la suite 8. HOD 112. Pentru Ceremoniile noastre 113. Cauza noastră e un secret 114. Pendulul ideal 115. Dacă ochiul ar putea vedea demonii 116. Je voudrais être la tour 117. Nebunia ocupă un pavilion enorm 9. JESOD 118. Teoria socială a conspirației 119. S-a dat foc ghirlandei de pe trâmbiță 10. MALKUT 120. Dar răul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
generale (1975), Lector in fabula (1979), I limiti dell interpretazione (1990) etc. Prin cele două romane Il nome della rosa (1980) și Il pendolo di Foucault (1988) devine cel mai citit și tradus romancier al secolului. FILENAME \p D:\Carti editura\Pendulul lui Foucault vol II\Surse\Listat\Pendulul lui Foucault vol. II.doc PAGE 195
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]