877 matches
-
eternități de-o clipă...”, concretizare a unor idei percepute ca un „prim sărut”, prin unicitatea conceptuală. Fațetele celor doi creatori ne sunt reflectate într-o simetrică ascensiune, pe de o parte artistul: „Când un pictor / scrie versuri / o face cu penelul / într un fel magic / ca o rugăciune sau o spovedanie...”, pe de alta, poetul: „când un poet desemează viața / e așa ca și cum șevaletul ar fi cerul / penelul / aripi de înger ce ne înmoaie / în curcubee...” Venerația poetului față de nemuritorul artist
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
pe de o parte artistul: „Când un pictor / scrie versuri / o face cu penelul / într un fel magic / ca o rugăciune sau o spovedanie...”, pe de alta, poetul: „când un poet desemează viața / e așa ca și cum șevaletul ar fi cerul / penelul / aripi de înger ce ne înmoaie / în curcubee...” Venerația poetului față de nemuritorul artist se relevă și în poemul Stejar: „Sunt un stejar / îndrăgostit / de zborul / păVării Păiastre...”, „sunt un stejar / ce visează la zbor / îmbrățLșat cu cerul!”, ca o confirmare
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cheia tuturor conflictelor”, pentru Fă se dorea a se implanta, la acel timp, „cu frenezie”, o nouă morală... Minuția cercetătorului se relevă prin concretețea detaliului. șochează atitudinea critică a lui Mircea Eliade față de „admiratorul său frenetic”, Nicolae Iorga; paradoxurile din penelul lui Eugen Ionescu - „sclipitor de iscusit” și „meșter fără pereche” (N. Steinhardt), în volumul de eseuri Nu, acuzând, spre exemplu, „lipsa de subtilitate a lui Ibrăileanu,... faptul că M. Ralea și Vladimir Streinu au părăsit literatura pentru politică...” sau afirmația
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Regele moare), precum o „respirație a neclintirii” (după cum afirmă Georg Trakl). Unele dintre desenele lui Ionesco reprezintă abstratizări ale ființei umane, care se doresc „spirituale”, pentru că trimit la protagoniștii dramaturgiei sale, firește, dar reflectate într-o altă formă elegiacă. Cu penelul, el dăruiește fiecarei creații plastice unduiri înlăcrimate: „pentru fiecare piatră”, „pentru fiecare pom”, „pentru fiecare stea” și... „pentru Ideal...” (Elegie) Caruselul imaginat de Ionesco este vizualizat sub forma unui cerc. Pe fond negru. Un cerc aproape perfect. înconjurat, precum gupiter
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
să fie ca în evanghelie, doar că... - și Lavinia se întoarse spre monahii pictori - aș vrea dacă se poate ca una din fecioare să aibă chipul meu. Rumoarea cuprinse adunarea. — Asta nu se poate, tună egumenul. Mâna meșterului ține doar penelul, ea este dusă de îngeri. Îngerii zugrăvesc chipul sfinților. Și asta se face prin post și rugăciune. — Dar, preacuvioase, strigă femeia, eu nu mă gândeam că aș merita ca să aibă chipul meu o fecioară înțeleaptă. Aș fi vrut ca una
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
firmanurile de domnie ale lui Brâncoveanu... Primul firman, unul obișnuit, cum au avut toți domnii de la închinarea țării către turci, apoi pe rând patru firmanuri minunate în care fiecare literă arabă era o întorsătură iscusită de peniță, îngroșată apoi cu penelul înmuiat în același tuș albăstrui, cu semnătura sultanului în litere de aur înconjurate subțire cu o linie neîntreruptă, aproape neagră. În total cinci firmanuri cu patru semnături diferite ale sultanilor, executate toate în aceeași manieră de scribi ce căutau să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
arăta mulțumirea așa cum putea, adică țipând cât îl ținea gura. Tatăl, încântat de capacitatea pulmonară a fiului său, alerga să-l răsfețe, înlocuit fiind curând în această treabă de nevastă-sa. Jonas ridica atunci pânzele trântite pe jos, apoi, cu penelul în mână, asculta fermecat vocea nepotolită și răsunătoare a fiului său. Tot în acea vreme succesul îi adusese lui Jonas nenumărați prieteni. Aceștia își arătau bunele sentimente la telefon sau prin vizite făcute pe nepusă masă. Telefonul, care, după adâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
întâmpla ca, în acea clipă, Louise să poarte de grijă celorlalți copii, ea se grăbea să alerge, aducându-i și pe ei lângă cel mic, dar aproape întotdeauna îl găsea pe Jonas ținând într-o mână copilul iar în cealaltă penelul și receptorul telefonului care îi transmitea o invitație prietenească la masa de prânz. Jonas se minuna că există oameni care vor să ia masa împreună cu el, în ciuda conversației lui atât de banale, dar ar fi preferat să iasă seara, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
dădeau buzna în cameră, se strecurau printre oaspeți, erau luați în brațe, săltau de pe genunchii unuia pe genunchii celuilalt. Pătratul de cer care se desena deasupra curții începea în cele din urmă să se întunece și Jonas lăsa din mână penelul. Nu-i mai rămânea decât să-și invite prietenii la ce se va găsi de mâncare și să continue a vorbi, până noaptea târziu, despre artă, bineînțeles, dar mai cu seamă despre pictorii fără talent, plagiatori sau interesați, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
față, apăreau și vecinii, mărind numărul privitorilor. Jonas discuta, schimba păreri, examina pânzele ce i se arătau, îi surâdea Louisei când aceasta trecea prin atelier, potolea plânsetele copiilor și răspundea călduros la telefon, fără să lase o clipă din mână penelul, cu care, din când în când, mai adăuga o tușă la tabloul început. Într-un anume sens, viața lui era plină, fiecare ceas era bine întrebuințat și Jonas mulțumea cerului că nu-i îngăduia să afle ce-i plictiseala. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
făceau apoi calea întoarsă și aterizau în cele din urmă în micul atelier în care Jonas, în mijlocul unui mic grup de prieteni și de vizitatori care umpleau camera, continua să picteze, până în clipa în care era nevoit să lase jos penelul și să ia, cu recunoștință, ceașca pe care o fascinantă făptură o umpluse, anume pentru el, cu ceai. Își bea ceaiul, privea schița pe care unul dintre discipoli tocmai o așezase pe șevalet, râdea cu prietenii, se întrerupea brusc sprea-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
când era singur. În acele clipe stătea și privea cerul. Toată viața lui fusese distrat și absent, acum deveni visător. În loc să picteze, se gândea la pictură, la vocația lui. Îmi place să pictez", își spunea încă, dar mâna care ținea penelul îi atârna de-a lungul trupului, iar el asculta muzica îndepărtată a unui aparat de radio. Faima lui începuse să scadă. I se aduceau articole pline de reticențe, altele de-a dreptul ostile, și, din când în când câte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fumegă, nici mijloacele nu ard. Doar câteva procente din populația globului citesc. Iar ceilalți nu simt nici o frustrare pe această chestie. Deocamdată, televiziunea pare a fi piciorul de lemn al culturii. Mișună prin galeriile de artă și destui onaniști ai penelului. Cine vrea să câștige bani trebuie sa vândă, nu să scrie cărți. Muzica de orgă poate constitui onorariul reconcilierii cu Dumnezeu. Mediocrii citesc mai mult decât pot asimila. Lectura unei cărți poate fi voluptate. Sau viol. Mă tem că, în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de spirit. I. Danila În scrisul lui V. Ghica simți gustul cuvântului bine meșteșugit, cu răbdare de artizan. Petre Manolache Capacitatea lui V. Ghica de a închide în câteva cuvinte adevăruri acide sau constatări dureroase, de a atinge cu varful penelului sufletul sau mintea celor din jur, cu o singură vâslire de aripă, nu stă la îndemâna oricui. Katia Nanu Citite cu zâmbetul pe buze, dar într-o elevată tensiune intelectuală, aforismele lui V. Ghica oferă un bun prilej de cunoaștere și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
intră în mintea lucrătorului și nu ne transpunem în niciun fel în starea pe care a vrut el să o zugrăvească: cu cât mai mult vom fi impresionați de exprimările teatrului, unde totul pare adevărat, unde nu acționează trăsături [de penel] fără viață și culori seci; ci personaje vii, cu ochi adevărați, fie pătimași, fie tandri, și scufundați în pasiune; lacrimi adevărate la actori, care atrag altele la cei care privesc; în sfârșit, mișcări adevărate care incendiază întreg parterul și lojile
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cărbunele de jos, merge furiș la zidul din dos la institutului, trage o linie, încă una, mai șterge, rade, adaugă; e gata un nas și o riglă[...] acesta e domnul adevărat!...fiindcă e numai ceea ce ne trebuie de la domnul!30 Penelul de caricaturist al lui Caragiale schițează, așadar, întotdeauna, "suceala" fiecăruia, particularitățile rizibile sau ridicole care-l fac să exclame, probabil cu disimulată seninătate: "nu te mai saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei", dar menține prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
reaganistă 684 anticomunistă și antidecadentistă, Howard Chaykin, dimpotrivă, pe poziții puternic de stânga, cu aversiune vehementă față de bogați și de consumism ca instrument de dominare, îndemnând la "rezistență narativă" în absurdul postmodern și caricatural al Americii, ori Mike Grell, sub penelul căruia Green Arrow începe din nou să plaseze lovituri letale de săgeată, sub deviza "dacă tribunalele ar fi mai interesate de dreptate decât de lege, nu ar mai fi nevoie de cei ca mine") este contemporan însă și cu scăderea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
2011 Pictată în mine cesaria cântă desculță despre dragoste legănată pe valuri de nisip deasupra noastră se prăvălește cerul toamnei ne spălăm gândurile într-un ocean dăruit furtunilor (viață și moarte) pielea ta fierbinte seamănă cu o pânză așteaptă pătimașă penelul (buze mușcate până la sânge) fur culori din asfințit trag tușe groase apoi te închid între coastele mele prizonieră a unui ultim vernisaj 2 octombrie 2011 Sfârșit și început nu va rămâne din toate acestea decât iubirea noastră vom încuia ușa
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
datorită artei. Nu e destul atât ca arta să nu mai fie disprețuită de nimeni? Iuliu al II-lea e pomenit mai ales datorită lui Michelangelo. Și nici o victorie nu i-a dat lui Carol Quintul cât i-a dat penelul lui Tizian. Istoriografia Egiptului antic se mulțumea să înșire o listă de faraoni, fără să adauge nimic altceva. Simple nume, "mumii sonore", cum zicea Blaga. Sarcina de a depune mărturie și-au luat-o nu istoriografii, ci sculptorii, arhitecții. La
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
linii subțiri încercând să reprezinte cutele veșmintelor, niște veșminte care nu există, precum sfinții lui din biserică în veșminte de aer, roșul pe pânză însă numai trup viu, undeva sub buric, buricul imaginar, abia vizibil, sexul, o singură trăsătură de penel, dar apăsată, coborând în oblică, dreaptă și nu vertical, vertiginos ca celelalte tușe, brațele îi sunt desfăcute, în stânga, acoperindu-i palma, ține paleta din care se scurg culori, doar tonuri luminoase, contrastând cu cenușiul paletei, iar în cealaltă mână ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
despărțea de mine și de fratele meu. Trăia într-o lume separată, apropiată de cea a tatălui ei. Acesta plecase într-o bună zi „la plimbare“ din viața lui, fără să fi făcut mare vâlvă. Plimbările lui, trăsăturile lui de penel ajunseseră la un sfârșit, iar moartea nu făcuse decât să certifice absența lui, care acum era definitivă. — Țineți măcar cont de faptul că mortul a fost tatăl meu. Și mama sta în sufragerie, în fața ușii dinspre grădină. Silueta ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
om de afaceri, Înalt, chipeș și cu ținută mândră, Charles Hoyer Millar. Căsătoria avu loc În vara lui 1884 și Henry, care participă la nuntă, declară că erau cea mai frumoasă pereche a anului. În sinea sa medită că nici penelul idealizant al lui Du Maurier nu ar fi putut desena un cuplu mai aspectuos. Beatrix radia de fericire - de data aceasta, clișeul era adecvat. Urmărind-o parcurgând culoarul dintre bănci În biserica St George, din Hanover Square, la brațul tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-i asigura stabilitatea financiară. Decizia, generoasă, era În același timp și un act de credință În propriul viitor ca scriitor de meserie. Gândul că bunăstarea familiei descrescuse Într-o asemenea măsură de la bunicul James Încoace era tulburător. Răsturnarea declinului cu ajutorul penelului, cititorii și drepturile de autor numărate cu zecile de mii - acesta era visul lui Henry. Dar, pe măsură ce anii treceau, șansele de a-l vedea Împlinit păreau din ce În ce mai Îndepărtate. Nu că ar fi fost mai greu pentru romancieri să se Îmbogățească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
publicată În Harper’s. — I s-a părut foarte bună, zise Katharine. Mă bucur să pot spune că am terminat-o cu puțin Înainte de moartea ei. Bineînțeles, Henry citi la rândul lui povestirea, cu prima ocazie. Era rezultatul tipic al penelului lui Fenimore, o privire aruncată dintr-un unghi artistic asupra misterului și capriciilor din viața intimă a femeilor, o comedie de moravuri din care se năștea pe neașteptate o tragedie sentimentală. Recunoscu de Îndată locul acțiunii ca fiind varianta vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
al mlaștinilor Romney, privind către marea aflată la câțiva kilometri distanță. De pe terasa pe care petrecea ceasuri numeroase și unde cina În majoritatea serilor, datorită vremii neobișnuit de frumoase, se bucura de o priveliște ce ar fi putut ieși de sub penelul unui maestru flamand sau italian. În dreapta orașul Rye, Împrejmuit de zidul străvechi, cu secțiune conică, deasupra căruia se Înălța turla bisericii, Îi amintea de așezările pitorești de munte care, prezentate În tablourile vechi cu teme religioase, distrăgeau adesea atenția privitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]