1,015 matches
-
adoptare a legii prostituției îi va trimite, sper, la locurile binemeritate. îmbrăcați în straie multicolore, îi văd armonizându-se perfect cu ghereta de portar a caselor de toleranță. Trecând de această paranteză care-mi stătea cam de mult în vârful peniței, ce mă surprinde în textul neo-memorandiștilor e amatorismul și imprecizia formulărilor. Nu se înțelege prea clar ce vor, de fapt. O fi o simplă carență stilistică (ceea ce m-ar mira, având în vedere talentul literar indiscutabil al câtorva dintre ei
Federalizarea mafiilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15637_a_16962]
-
exercită asupră-i: El este postmodern prin spiritul sceptic, modern prin nervul exploziv". Așadar, mai întîi scepticismul. O mefiență care se așterne calin, șerpuitor, cu o anume prudență (astuție?), ce ar deveni agasantă dacă nu s-ar exercita prin intermediul unei penițe foarte subțiri, feeric indecise, nostalgice într-un fel (nostalgia infinitului?), lăsînd deschise mereu buclele unei continuări. Nimic dogmatic, nimic definitiv, nici măcar incredulitatea care pare a se contempla pe ea însăși, redobîndind ceva din prestigiul credinței suspectate. Melancolice, golurile poartă vibrația
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
cele literale. Asistăm la momente de jonglerie filologică ce completează spectacolul baroc: „între o consoană și alta/ distanță ca de un iglu bungalow/ sau wigwam/ transparente pînă la nevedere// iar vocala se zbate (ca o rădașcă/ picată pe spate) sub peniță/ ca un iepure mic” (kyrie eleison). Sau: „tron/ în formă de W tron al lui Iahwe/ între polară și ursă erehteion/ iar pe el șade scris/ EL-ELOHIM-ELION” (casiopeea). Aidoma gîndiriștilor, contemporanul nostru invită în spațiul discursului său o populație celestă
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
fabricile de mobilă s-au rărit“. Pe lângă cartea vieții sale, Costache Botu a mai sculptat multe: rame de tablouri (pictate tot de el) și de oglinzi, tăvi și linguroaie, fel și fel. Toate sunt cuprinse într-un album scris cu penița ca-n vechime, în care el își expune conceptual demersul. Speră să-l publice cândva, dacă vreun potentat, generos sau doar dornic să aibă despre sine și familia sa un album de portrete în tei, îl va ajuta. Printre piesele
Agenda2003-40-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281550_a_282879]
-
Ambrosius“ are coperta cu legătură în piele de vițel pe tăblii de lemn, cu gravuri imprimate cu fierul la rece, în caseta centrală înfățișându-i pe Adam și Eva. I-a refuzat pe Ceaușești Costache Botu desenează portretele cu o peniță, ca odinioară. Are respect pentru lucrurile vechi și ține la loc de cinste o Biblie de la 1854 și... propria tăbliță de școală pe care, în urmă cu 65 de ani, scria cu ardezie. După ce le pirogravează, arde medalioanele după o
Agenda2003-40-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281550_a_282879]
-
a împărtășaniei. În clipa în care m-am simțit copleșit de propriul meu manierism, adică de un manierism personal, a se reține acest lucru, a trebuit să iau cuminecătura de la un alt altar decît de la manevrele mîinii mele prevăzute cu peniță și cu pensulă pentru tuș. M-am apucat să pictez. Am tot pictat, am tot pictat, și din prima clipă în care am început să mînuiesc culoarea s-a întîmplat un lucru care cred eu că este normal. S-au
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
de melodii îndrăgite și colinde, interpretate de soliștii Viorica Pop Ivan, Iosif Bobițan și Vladimir Antoniuc, acompaniați de formația coral-instrumentală dirijată de Teodor Carp. În încheiere, Petru Chira, Ivan Dumitru Teiu, Zaharie Moisescu și Ion Petre Stoica își vor încrucișa penițele în- tr-un duel epigramistic intitulat „Un zâmbet de Anul Nou“, moderat de același Ilie Cinciu. MARIUS HORESCU Patru cursuri de calificare l La Fundația Româno-Germană Timișoara În ianuarie 2004, la Fundația Româno-Germană - Centrul de Pregătire și Perfecționare în Domeniul Construcțiilor Timișoara
Agenda2003-50-03-gen7 () [Corola-journal/Journalistic/281827_a_283156]
-
fluture care iese din crisalidă, cele două imagini se suprapun pentru o clipă în filmul lui Schnabel care o reține pe cea de-a doua ca o metaforă a unei transfigurări, o metaforă a unei scriituri speciale unde ochiul devine peniță/stil și aparat de proiecție. Dacă există atîția "artiști" care scriu sau pictează cu diferite organe, din seria de exibiționisme îndosariate la rubrica curiozități precum invitația la circ, penis-painter-ul Tim Patch supranumit Picasso, scriitura în acest film dobîndește o aură
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
50, n-ai fi zis că are mai mult de 35, hai 40. Are și el simpatii și antipatii ca tot omul, dar cînd începe să deseneze și le bagă pe toate în debara. Se transformă într-un chirurg al peniței care descoperă la pacienții săi tot soiul de afecțiuni împotriva naturii sociale sau politice. Dar mai ales morale. Cînd ajunge aici, Devis devine mai pedant decît maeștrii chirurgiei plastice, doar că pe invers. Dacă își prinde personajele, pe care le
Căpăţănosul şi genialul Grebu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9859_a_11184]
-
într-o amplă "operă de evlavie". Îl atrage pe autor nu doar viața ei "scurtă și tragică", ci și "sărăcia documentară" ce s-ar pune în calea reconstituirii, căci n-a înregistrat-o "argintul prea multor pelicule, acul niciunui fonograf, penița niciunei sîrguințe erudite", lăsînd-o oarecum într-o condiție de "abstracție". Concertele la care se producea aveau loc în marea lor majoritate în salonul artistic personal sau în cîteva altele similare, în fața unui auditoriu restrîns, fără a se putea bucura de
O carte somptuoasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8422_a_9747]
-
să tapeteze toată România, transformân-d-o într-o papetărie, ar acoperi-o în... Stop! îi spun acestui ucenic vrăjitor... Stop! mă arăt speriat la ideea că am putea călca peste o coală imensă de câmpie dictando, poligonul dificil de trageri hărăzit peniței. Fel de fel de năzdrăvănii. Cercetând la obârșie materia primă din care se face hârtia, aleile pământii de baloturi de vechituri pline de amintirea gropilor de gunoaie; trecând printre căpițele de putregaiuri, îndesate, presate în tăcerea cu ciment pe jos
Hârtia rabdă orice, 1965 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9610_a_10935]
-
și N. Dumitrescu prezintă un alt mare beneficiu, constând în întărirea convingerii în virtuțile literare și plastice ale muzicianului, caricaturile/ desenele sale trădând un spirit ironic dublat de o bonomie și o gentilețe proverbiale. Caricaturistul a surprins cu inspirata sa peniță, elemente definitorii ale figurilor unor muzicieni apropiați: Mihail Jora, Dimitrie Cuclin, Ion Dumitrescu, Wilhelm Berger, Constantin Bugeanu, Jean Bobescu, Vasile Tomescu etc. Lucrarea ne îngăduie descoperirea unor aspecte necunoscute din viața profesorului, compozitorului, academicianului, dar mai ales a omului Paul
OMAGIEREA MUZICIANULUI PAUL CONSTANTINESCU by Vasile Vasile () [Corola-journal/Journalistic/84334_a_85659]
-
diversitate de obiecte decorative, confecționate în special din argint: rame foto - 910000-1 150 000 de lei, albume foto, placate cu argint-masiv - 1 150 000 de lei, set pentru birou, din lemn de mahon și argint - 2 960 000 de lei, penițe din argint și sticlă de Murano - 1 750 000 de lei. l Magazinul „Altex“ (Shopping Center Bega, et. III) comercializează: televizor „Panasonic“, cu ecran panoramic - 100 000 000 de lei, televizor „Sony“ (diagonală - 82 cm) - 60 000 000 de lei
Agenda2003-38-03-18 () [Corola-journal/Journalistic/281486_a_282815]
-
grădină zoologică, o expoziție perpetuă. Între lavabo și cabina de telefon se distribuiau articole prevăzute să fie a doua zi tipărite, se confecționau manuscrise, se semnau petiții de protest. Era izbitoare neglijența vestimentară, uniforma lor de salahori ai muncii cu penița. De Sartre se agăța ochiul trecătorului căci el era centrul reprezentației. Cartierul Saint-Germain-des-Prés era socotit „catedrala” lui, iar tovarășa de viață era numită „La Grande Sartreuse”. Admiratorii adunați în ceată stăteau înghesuiți ca grămezi de sardele. Nu era omis tupeul
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
și cum acestea încep repede să-l atace, să-l prepare, să-l transforme. Uneori, deși nu totdeauna, cînd se întîmplă să-i vină să scuipe... (Urmează o ștersătură mai lungă, vreo două rînduri de însemnări scrise cu cerneală cu penița. Deși au trecut atîția ani de atunci, știu, îmi amintesc aproximativ ca și cînd totul s-ar fi petrecut ieri, ștersăturile, nota repusă la loc azi în aprilie anul 2000: uneori trage sertarul, scoate un mic horcăit, scuipă în sertar
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
în poezia noastră, le reușește, interludiul dintre fragilitate și meschinărie. Două fețe ale aceleiași strîmtorări care nu-ngăduie deplinul. De aici, îndoiala, figură a golului. A unui ecou care se pierde pe culoare subțiri. Așa, poate, se explică recursul la peniță, zgîriind sîcîitor poala unui Dumnezeu ocupat, în dauna hașurilor mai apăsate. Adîncirea înserării tuturor e un examen de minuit luat pe cont propriu: "Eu știu tăcea cînd visul a murit/ Și-n toată clipa-nalț cîte-o statuie/ Tăcerii, pe un
Fețele îndoielii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7396_a_8721]
-
postmodernismului; toate aceste "sfidări juvenile", cum le numea G. Călinescu atunci când se referea la mișcarea dadaistă, au aruncat în umbră opere și autori din trecutele decenii, socotiți... "depășiți". Uitați, în orice caz. Mi se pare admirabil Sonetul 24, scris cu penița muiată în amărăciune: " De la o vreme nimeni nu te-ntreabă Ori ce-ai putea să faci și tu de treabă. Că mai trăiești, cei tineri se și miră Pândind, când îi place să-ți iee locul. Și-această proză, vai
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
largi populare" etc. Eu, în proza aceea, fac ceva în genul lui Caragiale, din La Moși. Spun cum au venit la convocare și reprezentanții crescătorilor de pisici, de exemplu, așa că totul se transformă într-o farsă imensă. Un scriitor cere penițe și coniac..." Dumneavoastră ce ați cerut, ce mai cereți? Îmi dau bine seama că literatura (inclusiv a mea), ca să se așeze, ca să fie înțeleasă dincolo de nivelul de suprafață, are nevoie de vreo cincizeci de ani. Critica se oprește de multe
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
în detalii cândva, deși jurnalul meu dă seamă, parțial, de sutele de momente incredibile care-au însoțit-o. A fost aventura fantastică a vieții mele, anii cei mai rodnici, pe care nu mi-i poate lua nimeni. De la atâta scris, penița mi s-a cam tocit și rezervorul stiloului nu mai e acum atât de plin, dar mă ține încă în viață speranța de a mai scrie cândva o carte adevărată, care să poată sta alături de Orbitor, Nostalgia sau Levantul... Ți-
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]
-
tresare, nalță ochii și cu dragoste zâmbește.// Iar colo-n vecinătate, sus, în turn, ca un hurez,/ Un bătrân, pândind cu ochiul, taina dulce o surprinde.../ El desemnă-ncet tabloul pe hârtie de orez,/ Și se pare că hârtia sub peniță-i se aprinde!” Balta-Albă e un altfel de Orient, un loc între lumi, în care misterul inefabil al Orientului se transformă într-o stupoare foarte concretă, a călătorului care nu-și găsește ținta. Farmecul se transformă, luat la bani mărunți
Orientalism by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5079_a_6404]
-
intra în scenă versul și muzica, odată cu recitalurile actorilor Geta Iancu, Mira Popescu și George Lungoci, respectiv ale soliștilor Viorica Pop Ivan, Eusebiu Arieșanu, Ramona Mateiescu, Iosif Bobițan, Vladimir Antoniuc, Gabi Ardelean. În încheiere, va avea loc un duel al penițelor, va fi purtat de epigramiștii Petru Chira, Ivan Dumitru Teiu, Zaharie Moisescu, Ion Petre Stoica și Simion Cătău. M. H. pompierii informează l În 3 decembrie, la ora 14,26, a fost semnalat un incendiu la o șiră de paie
Agenda2004-50-04-general6 () [Corola-journal/Journalistic/283154_a_284483]
-
Paul Georgescu, redactorul șef. Ne identificase din facultate, unde ținea atunci un curs despre Tudor Arghezi și ne-a adus la revistă după ce ne-a dat câte ceva de scris, recenzii la cărți recent apărute, spre a ne încerca discernământul și penița. Va putea să vadă cum ne descurcăm în perspectiva aducerii în redacție. La fel procedase cu Nichita Stănescu și cu Nicolae Velea, deja redactori. La corectură făceam parte dintr-o echipă care îi mai conținea pe Modest Morariu, literat și
Primele afirmări by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2465_a_3790]
-
ea participă etc. Să le scriu, acum, din nou, ar însemna să stîrnesc amintiri care n-au, cu textul lui Petru Creția, nici o legătură. Nici nu e vorba, măcar, despre vreun șevalet împroșcat cu cerneală. Sau despre nori migăliți în peniță și pe urmă lăsați să plutească pe cerul altui Delft. Este, în schimb, o istorisire acolo. Povestea unor Wege - nicht Werke, a unor cărări pe care se scurge zeama zaharisită, trasă în fire de vată, a întîmplărilor de pe pămînt: Un
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
scrie despre Femei, și se publică un dosar de presă pentru Patul lui Procust. Și un anunț care te face să visezi, la alte vremuri, cu tocurile lor zburătoare: "Tocul dvs. rezervor este stricat? Îi puteți înlocui orice piese sau penițe din aur, tot astfel cum îl puteți repara la clinica de tocuri a Librăriei Alcalay." Alt an. Duminică, 3 martie 1940. Director, Cezar Petrescu. Murise Tonitza, așa că mijlocul îi este dedicat, iar revista se cuprinde între un desen al lui
Cîteva instantanee by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8715_a_10040]
-
de lucruri și evenimente banale. La școală venea într-un faeton cu felinare, condus de un vizitiu gras care-l cinstea adresîndu-ise cu numele și patronimicul. Avea pelicanol și gume de cea mai bună calitate, foarte scumpe. La jocul cu penițele se bucura de mare succes, pentru că i se cumpărau cutii întregi de penițe, și cu asemenea rezerve putea să joace la nesfîrșit, învingîndu-și adversarii prin perseverență. Masa de prînz o lua acasă, lucru care trezea invidia celorlalți, în timp ce pe el
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]