47,342 matches
-
se ivește cu anii. Îmblânzirea morții Între cutele pielii acestui zid care crește din mine pe limbă varul se desface hrănitor în toate culorile curcubeului în timp ce sub pleoapă un fel de coropișniță roșie se zbate lovindu-se cu trupul de peretele cavității ne-ncăpătoare în semn de respect pot să respir! dar mâine, voi mai putea să respir? viața mea scurtă și plicticoasă între cutele pielii acestui zid mai rezistent decât carnea mea strâmtă și plicticoasă se învechește o moarte întâmplătoare
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
mîna al lucrurilor surprinse în intimitate arborii se-nghesuie la fereastra mea e un certificat de umanism fiecare frunză care se zbate în lumina geamului chiar umbra scaunului tatei provoacă deplasări amintiri mereu schimbătoare e-o forfotă de oameni și pereți pe fiecare centimetru pătrat al mesei mele e de-ajuns să întind mîna și tăcerea izvorăște din ridurile unui chip uman din brizbrizurile casetei cu fotografii din petele de rugină ce acoperă numărul casei ce vreți să fac sunt făcut
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
decalaj de vieți netrăite ca atunci cînd barometrul indică ploaie în toiul caniculei și primești un telefon de la prietena din grecia care dispăruse acum mulți ani într-un naufragiu 4. (întîlniri) Întîlnești oameni care îți tot dau cărți întîlnești cîțiva pereți care-ți redau încrederea în viață doi-trei copaci se uită lung la tine jinduiești să te recunoască îndemînarea umbrei tale pe zidul caselor părăsite întîlnești copii cu mîinile pătate de fragi întîlnești oameni ce nu pot vorbi decît prin cartea
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
noroasă mă duce-n altă parte sunt frunze care-mi arată drumul cîțiva copii își iau șotronul în spinare numerele de pe case cad de la sine ca niște coji de pe rana vindecată cîteva vieți mai încolo trăia un om care iubea pereții ei despart și apropie-n același timp zicea lăsîndu-și pălăria lîngă gura canalului mîncat de molii calendarul are zile lipsă și viețile noastre șchioapătă nu-i nimic chiar soarele are pete zicea același om care iubea pereții și care-și
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
om care iubea pereții ei despart și apropie-n același timp zicea lăsîndu-și pălăria lîngă gura canalului mîncat de molii calendarul are zile lipsă și viețile noastre șchioapătă nu-i nimic chiar soarele are pete zicea același om care iubea pereții și care-și lăsa pălăria lîngă gura canalului 7. Dintotdeauna am avut senzația că sunt nimeni că nu fac nimic golul m-a însoțit ca o decorație primită nu se știe cînd e ușor să privești pe fereastră frunzele care
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
în viața ta ca într-un fotoliu confortabil tu care doar să stai pe marginea scaunului știi ca un invitat nedorit la o petrecere pentru care nu ai hainele potrivite e vremea să te pregătești pentru iarnă să atârni pe pereți fotografiile dragi cu chipuri care nu mai sunt aici dar care atât de limpede îți vorbesc încât te-ntrebi întruna ce cauți tu de partea aceasta mărșăluind în războaie care nu au fost niciodată ale tale oare în care bătălie
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
sîngele nostru albie învolburată de Styx, o jucam la bănuț, eram la fel de buni ca ea cînd mocnea în cearșafuri obosită ca un cosaș după o vară de fîn, unde călătoream în vis, venea realitatea cu cîte un semn, ca pe pereții zgîriați ai gărilor prin care cerșetorii au ajuns înstăriți- nu mai sunt cel de atunci, chiar dacă pe mine mă duc spre altă înfățișare ca iernile cînd vin să înghețe sîngele în cîini, nici celălalt de acum, un bărbat într-un
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
sub dunga de pădure. Ce împăcare-n cumpăna fântânii văzută de departe, ce sfințire în liniștea din turnuri, nici bătăi de clopote în dungă, nici vestiri de vremuri mari și nu știu ce prăpăduri, și câtă pace sub aceste streșini și între-acești pereți în care lumea se naște și se bucură și moare ca să renască în albastrul lor și-așa, să fie-n ochiuri de fântână priviri cerești și semn de mântuire! Verset ,...cu buză de lut am vorbit..." De bunăseamă lutul bătrânu-i
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
deal... Trebuie să călătorești cu mult mărunțiș la tine în ziua de azi ca să plătești duhurile care au băut din laptele subteran - își spuse Aerostate, plângând. Trebuie să-ți aduni anii în pumni ca să poți plăti, ca să poți scrie pe perete: Nici azi nu a nins. În prag, o femeie tăcută sporește onoarea casei. REMUȘC|RI Cele mai multe remușcări de teren din acest an și cele mai îndelungi alunecări de faleze le-am petrecut împreună. Am văzut mai multă fericire în ochii
Poezie by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/11742_a_13067]
-
cel mai scurt printre trotuarele inegale, coborî scări și urcă parapete, se prelinse de-a lungul străzii Turcilor, ocoli la dreapta, apoi la stînga, se întoarse în unghi drept în fața casei Buendía, trecu pe sub ușa închisă, traversă salonul pe lîngă pereți, ca să nu păteze covoarele, își urmă calea prin cealaltă sală, descrise o curbă mare pentru a ocoli masa din sufragerie, intră pe veranda cu begonii și se strecură nevăzută pe sub scaunul Amarantei care-i dădea o lecție de aritmetică lui
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
acum îți scriu o scrisoare cu stiloul acesta: dragă eternitate mă gândesc la tine la nopțile petrecute împreună în pântec. Pe tine te-am căutat în fiece moleculă de apă dar n-am văzut decât spinarea de oțel a rechinului. Pereții casei mele sunt făcuți din coajă de pâine neagră. Lumina miroase a copil părăsit. Mă rog seară de seară pentru surorile tale mamifere. Mă gândesc mereu la dinții fraților tăi carnivori. Odihna mea se așterne ca o plapumă veche pe
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
se așterne ca o plapumă veche pe sâni. Cred în tine dragă eternitate dar nu cred în eternitatea acestei foi de hârtie. Vocea ta nesigură să tun și să fulger să fac spume la gură să sparg timpane să dărâm pereți (cum aș putea să te apăr de mânia cuvintelor) să port dimineața rochie de seară să-mi leg clopoței la glezne să fug din oraș cu părul vâlvoi să trântesc o ușă să trântesc o mie de uși să învăț
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
ochii albi cu miez vinețiu în care mai pîlpîia spaima vitei înjunghiate împroșcînd cu spumă roșu sidefie partiturile și primele rînduri. bemolii însîngerați clipoceau în vaietele orchestrei peste care cădeau încet bucăți de viscere din tavanul boltit. ai țipat și pereții s-au apropiat amenințător strivindu-ți pieptul cînd botul mielului hăcuit s-a închis prinzîndu-te în întunericul lui umed. te-ai trezit întins pe zăpadă. aproape de urletul galben, în valuri, al unui cîine de pripas și ai spus ,îngerii păzitori
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
trei cuie pe cruce. Și din oaspeții patru, câți au fost ieri, unde a rămas cel ce ar fi devenit gazdă? Și în încăperea a patra, a castelului din pom, se zbate și plânge corbul prins în trei cuie pe perete. Calul spânzuratului Dacă îți ridici umbra de pe țărână, găsești sub ea urma unei litere din numele tău; dacă sapi sub ea, până la capătul puterii, dai peste-o cifră din șirul de numere, al tău. După nouă zile și nopți, un
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
dezabuzat ( "E nasol să fii mort" , zicea...), bucuros însă că-și "fentase" încă o data observatorii darnici... Mi-am recunoscut greșeala, am reintrat în odaia mea albă, încăperea de probă martor... și m-am trezit speriat...Ceasul arăta ora patru dimineața...Pereții străluceau de albeață! Ca niciodată, am rostit Tatăl Nostru cu glas tare, am deschis geamul, am dat radioul la maximum, am citit un verset din Biblie... am zbughit-o în bucătărie să-mi clocotesc ibricul cu cafea "Strong and stimulating
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
aștepta calmi, pe Celălalt, în răgazul oferit de răcoarea frescei. Al treilea se uită și el. Ar pleca, n-ar pleca, își ia, într-un târziu, rămas bun. E puțin trist. Se va decolora, se ve desprinde de pe un alt perete, știe că va cădea primul. SIESTA Am trecut printre ruine și prin muzee, îmi spuse prietenul meu, m-am hrănit cu resturi de coloane ionice și corintice, am descojit fresce, am gustat picturi - și acum mai simt pe limbă fire
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
Teodor Dună în alte seri un alt soare care strălucește mai puternic. nu ca un far ci ca o lumânare ce se stinge. e aici de la început. puțin mai deasupra, lipit de perete. abia se mai ține să nu cadă pe podea. e foarte vlăguit. are oasele ieșite pe-afară și nici o lumină. pare zidit, dar nu e așa. mai alunecă spre podea și atunci în cameră se face foarte frig. când coboară
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
ieșite pe-afară și nici o lumină. pare zidit, dar nu e așa. mai alunecă spre podea și atunci în cameră se face foarte frig. când coboară, întunericul devine pânditor. seamănă bine cu un soare negru, abia răsărit. în spatele acestui soare peretele s-a înnegrit. soarele ăsta cunoaște o lumină acoperită, care nu se vede. el strălucește doar pe partea cealaltă. e un soare întors. în fiecare dimineață îl șterg cu o cârpă murdară. el atunci se ridică puțin spre tavan. e
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
adevăratul trup s-a ridicat dintre noi și-a început să meargă spre ușă mult mai încet am văzut că nu-l vedeam și anii ei și anii lui se scurgeau din corp în mâini și-apoi urcau în tencuiala pereților. îmbătrâneau pe rând mâinile și pereții. doar cineva pe care nu-l vedeam și știam că este umbla prin dreptul ferestrei. și ei aveau încheieturile albite de spaimă și el avea un picior de lemn ."șchioapătă" a zis ea și
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
noi și-a început să meargă spre ușă mult mai încet am văzut că nu-l vedeam și anii ei și anii lui se scurgeau din corp în mâini și-apoi urcau în tencuiala pereților. îmbătrâneau pe rând mâinile și pereții. doar cineva pe care nu-l vedeam și știam că este umbla prin dreptul ferestrei. și ei aveau încheieturile albite de spaimă și el avea un picior de lemn ."șchioapătă" a zis ea și ziua se ridica neagră din pământ
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
Adică bubuitoare, urmate imediat de forțarea clanței. De regulă, nu deschid. Curiozitatea mă face totuși, de ce tocmai acum? să-mi calc regula. Tipă trăsnet! Aer de bucureșteancă rasată, elegantă, dezinvoltă. E chiar bucureșteancă. O supun obișnuitei probe... artistice: îi arăt peretele plin cu tablouri, așteptînd să-și aleagă. Urmează refuzul standard: - Mai aveți și altele? Similar bătăii în ușă. Vinde caș în Hală. E atît de frumoasă, de hollywood-ian frumoasă, că-mi vine, de fiecare dată, s-o întreb, stupid, nu
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]
-
larg deschise. ce căderi mai pot fi invocate din nimicurile întunericului? ce deget de ghiață să mai bată în ferestrele-uși? ce naștere ne tot aruncă pe buzele nopții? ce rană ne tot prelinge silueta pe scîndura neagră de cer? (pe perete apare un vierme minuscul. dintr-o dată am văzut tot cerul și pămîntul prin ochii lui). urma din urmă degete de alge aduse la mal. în tot acest du-te-vino valurile abia dacă mai au timp să îmbrace hainele de întoarcere. din
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
homo. n-a venit, n-a văzut, n-a plecat. n-a întrbat de ziua noastră cea de toate morțile. pe care o tot bem cu paharul crescut direct din mînă. dinții au zburat din orbite, privirile au scrîșnit la pereți. zboruri de melc așteptau amurgul amiezii. zumzetul stîncilor răsărite din somn. prăfuitele veșminte cu care oasele se îmbracă de ultima ceremonie. apoi ne anunță cu un surîs că moartea-i încă tînără în noi. larma pașilor neumblați larma prin tăieturile
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
ochi casa aceea care mi se păruse atît de solidă, în pofida vechimii ei, sau poate chiar datorită acesteia. Fără să vreau m-am gîndit la misterul prin care e prevestită Prăbușirea Casei Usher și am început să văd aievea cum pereții între care stau încep să se dezmembreze. Am respirat ușurată cînd a venit și Rodica Palade și nu mai eram singură. Oricît de primitor s-a dovedit a fi acel oraș și oricîtă trecere avea acolo taraful acela care cînta
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
mai știi nici un cuvânt? Aprinzi în gând o lumânare Și desenezi pe zid un geam, Fără să lași însă vreo urmă Care să-l piardă în mărunt. Nici nu închei că vezi conturul Ferestrei care, ca un fur, Ia din pereți până rămâne Un gol de piatră împrejur. Acuma când livid te-apropii, Vrând să deschizi, zărești pe geam Cum Dumnezeu abia dă-n floare Și nu cutezi să te mai miști...
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]