1,200 matches
-
par să aibă la rîndul lor o viață din ce în ce mai scurtă, replică și sancțiune a unei răspîndiri din ce în ce mai largi. Papirusul se conservă mai puțin bine decît argila; putrezește în pămînt (de unde și ulcioarele de protecție). Hîrtia se conservă mai prost decît pergamentul: constrîngeri higrometrice pentru biblioteci. Celuloidul se păstrează mai rău decît hîrtia: copia unui film color se conservă mai puțin bine decît una alb-negru: 20 de ani (de aici și dificultățile cinematecilor cînd trebuie să reia vechile benzi). O bandă video
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fixe. Costurile de investiție cresc mai repede decît scad costurile de funcționare. Triumf al celei mai bune și mai mobile piețe asupra celorlalte, al pînzei asupra lemnului în pictură, al cimentului asupra pietrei, al plasticului asupra porțelanului. Al hîrtiei asupra pergamentului și al bandei magnetice asupra filmului. Dar cel cu mai puțină greutate, deci cel mai mobil, este și cel mai oneros. Trebuie să amortizezi tot mai mult, tot mai bine. Nu-i o noutate, fără îndoială. Cartea a fost dintru
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ca spectacol. Traiectoria comunismului? O istorie a arhiviștilor și a hîrțoagelor. Vorbesc bineînțeles despre Utopia revoluționară, nu despre dictatura birocratică invenția livrescă a unui specialist în drept feudal, Gracchus Babeuf, care a împrumutat-o de la Rousseau, de la Mably și de la pergamentul antic. Actul de naștere: cercetarea unui vraf de titluri vechi de proprietate. Certificatul de deces: televiziunea ultimelor știri. O lungă speranță două secole care zigzaghează în lungul și în latul arhivelor. Michelet: "Istoria Revoluției franceze s-a născut în arhive
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
împăratul nostru s-a trezit așa devreme Și stă în fața celei mai mari porți a orașului pe tron cu mărire purtând coroana Pentru că azi vor sosi barbarii Și împăratul așteaptă să întâmpine pe căpetenia lor Chiar a și pregătit un pergament să i-l dea A scris acolo multe nume și titluri (...) Adrienuș îl trimite pe fi-su’ după bere. De obicei, ăsta mic, patru ani are, își oprește și el câțiva lei. Mai mult nu. Comision. Acum și-a oprit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o dată gândul că accidentul din primăvara lui 1959, catastrofa politică și socială a tinereții mele, ar fi putut să nu se producă” (65). Natură complicată, scriitorul poate avea un coșmar liniștitor. În memoria lui stăruie imaginea unui soare uriaș pe pergamentul unei amintiri de groază. Se întâmplă ca o stare de bine să se proiecteze pe fundalul unui plâns de femeie. Mai grav, mai tulburător, chipul unui medic omenos, devotat pacienților săi, se suprapune pe aderența lui la nazism. Luată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la spital, pe la șase (soarele uriaș, iritant din acea dimineață „frumoasă” de toamnă - pe care l-am observat când ne-am urcat în mașina salvării, în față: acoperea parcă tot parbrizul - mi s-a întipărit ca o pecete roșie pe pergamentul acestei amintiri de groază), Doina avea tensiunea șase. Bineînțeles, stângăcia mea, timiditatea mea, impardonabile, vinovate în acea împrejurare deosebit de gravă, au obligat-o să se descurce, chiar în starea de slăbiciune în care se afla, mai mult singură. Îmi vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Profetului, însoțit de o jalbă... și râde, gândindu-se la mutra Padișahului. Tăutule! Peana și calamara! În timp ce-și adună gândurile plimbându-se încoace și încolo, Tăutu își scoate de grabă calamara de la brâu, peana de gâscă de după ureche, pergamentul de la subsioară, și așteaptă cuvântul Domnului. Scrie! poruncește și începe să dicteze rar, apăsat: "În ghenarie curent, niște oameni răi și fără căpătâi din Țara turcească, tâlhari și hoți, au venit de-au prădat Țara Moldovei, desigur, fără știrea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
I-am dat binețe, mi-a zâmbit și s-a dus grăbit... Se aude glasul gălăgios al lui Țamblac, mai înainte de a-i apărea făptura. În urma lui, vine Isaia, căutându-și soața. Ohohooo! dă buzna Țamblac agitând cu entuziasm, două pergamente legate cu peceți. Ghiciți ce țin eu în aceste mâini pe care nu le voi mai spăla trei săptămâni?! ?!?! ... Scrisoarea Sanctității sale Papa Sixt al IV-lea părintele Creștinătății adresată, cui credeți?! întreabă el și desfășoară pergamentul, începând să citească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu entuziasm, două pergamente legate cu peceți. Ghiciți ce țin eu în aceste mâini pe care nu le voi mai spăla trei săptămâni?! ?!?! ... Scrisoarea Sanctității sale Papa Sixt al IV-lea părintele Creștinătății adresată, cui credeți?! întreabă el și desfășoară pergamentul, începând să citească cu emfază. "Illustrissimi domini Stephano Voywodae Moldaviae"... I-am tălmăcit-o și lui Ștefan. Ascultați: "Unicus Christi fortissimus athleta"..., citește el căutând cuvântul potrivit. "Neasemuitului și preaputernicului atlet al lui Hristos!" Îl ridică în slăvi: "Verus Christiani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cel mai mare!! explodează cu entuziasm Voichița. Se oprește speriată de propria ei izbucnire. Ochii tuturor s-au oprit o clipă asupra ei, dar mai cu seamă ochii pătrunzători ai Mariei, mai lung, mai cu luare-aminte. Țamblac desfășoară al doilea pergament. Să ascultați ceva și mai și. Solul Don Paul Ogniben, a adus și scrisoarea Serenissimei sale Don Vendramino Mare Doge al Senatului venețian, adresată aceluiași "Miracoloso Stephano Voywodae Moldaviae". După ce promite și el ajutor, încheie: "Soarta Europei s-ar schimba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de aiasta, pohtesc! Din păcate, nu se prea îndeasă nimeni... Noi ne-am făcut datoria, am plătit scump în sânge! E rândul lor. Este acolo, în scrisoarea Veneției, o frază cu o corabie, ce mult mi-a plăcut... Țamblac desfășoară pergamentul și citește: "In eadem navi ut ojunt omnes Italia Christianitos est..." Adică: "Toată Italia, întreaga Creștinătate se află pe aceeași corabie..." Și Ștefan completează: De nu vor să se scufunde corabia Creștinătății, să tragă la vâsle și domniile lor. "Vin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
stă gândul! Eu... eu mă gândeam la greieri... Boierii izbucnesc în râs și Ștefan le ține isonul. Râdem noi râdem... Când îți asculta firmanul cu porunca "Strălucirii sale", o să vi se pună gălușca. Logofete! Firmanul Înaltei Porți! Cetește! Tăutu desfășoară pergamentul cu peceți: Marele Vizir tună și fulgeră: "Pe dată să fie înturnate comorile hrăpite și tinerii din Caffa cetluiți la Moldova! Că de nu, mânia Sublimului Padișah crunt se va abate asupra țării, că..." "Comori?" îl întrerupe Ștefan. Care comori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
împăciuitor: Amândoi sunteți Ștefan Vodă!... Mă fac eu Mahomed! și-și pune turbanul pe cap. "La luptă! Pentru Moldova și Ștefan!!" dă năvală Olena luptând. "Jos cu Mahomed!!" nu se lasă Petru mai prejos. Ștefan luptă cu un sul de pergament, încearcă cu disperare să se apere, dar, atacat din flancuri, copleșit, e doborât, tăvălit, burdușit, ghigosit, gâdilat, fiecare cu jumătatea sa cucerită cu sacrificii și dragoste... Tatarilor!! Aer!! Mă ucideți!! strigă Ștefan râzând, sufocat sub ploaia de sărutări, dar bucuros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce-și oprise curgerea timpului. Bea din ulcică și boierii se grăbesc să-i urmeze exemplul. Logofete, ia cetește firmanul de pace adus de solul polon, Martin Chora... Chorazics. Cetește! Să auzim ce pohtește "Magnificul El Fatih". Tăutu desfășoară un pergament cu o pecete cât roata carului și grăiește solemn: "Mahomed sultan a toată Împărăția Otomană! Împărat al Împăraților! Prea Strălucitul! Prea Luminatul! Prea..." Știm, "Catapeteasma Lumii"! Sari peste temenele, că ne apucă noaptea. "...Afurisitul domn al Moldovei plin de trufie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și floricele pe margini! Și cu peceți cât roata carului! Grozave tractate! Despre jurămintele cu care-s întărite nevoie mare! Sfinte jurăminte! Pe Crucea Mântuitorului! Pe oasele străbunilor! Pe locul din Rai! și Ștefan scoate din scrin un vraf de pergamente, suluri cu peceți, pe care le aruncă pe masă, cu dispreț. Am aici tractate, hrisoave, scrisori, firmane, de la illustrissimi, seremissimi, luminății, regi, șahi, hani, sultani, de la însuși "Trimisul Sfântului Petru pe pământ!" Osanale! Afurisenii! Bule! Danii! Legăminte! Închinări! Vorbe! Vorbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe masă, cu dispreț. Am aici tractate, hrisoave, scrisori, firmane, de la illustrissimi, seremissimi, luminății, regi, șahi, hani, sultani, de la însuși "Trimisul Sfântului Petru pe pământ!" Osanale! Afurisenii! Bule! Danii! Legăminte! Închinări! Vorbe! Vorbe! Vorbe! repetă el furios și desfășoară un pergament pe care își aruncă ochii la întâmplare și citește cu glas mare, în batjocură: "Mă leg să port veșnică și nestrămutată credință, maiestății voastre crăiești până la moarte!" Minciuni! Iată altul: "Tu, Sabie a Creștinătății, Viteazule, mergi înainte și noi te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în batjocură: "Mă leg să port veșnică și nestrămutată credință, maiestății voastre crăiești până la moarte!" Minciuni! Iată altul: "Tu, Sabie a Creștinătății, Viteazule, mergi înainte și noi te vom ajuta!..." Minți, încarnare a Sfântului Petru! acuză el și ia alt pergament. "De barbă te vom scoate din vizuină, spurcat voievod al Moldovei!..." Îndurare "Strălucite!" Încă unul, spune Ștefan și citește: "Soarta Europei s-ar schimba, dacă și ceilalți principi ar avea inima, măreția sufletului vostru!..." Frumos! Din păcate, numai vorbe pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
el abătut și le aruncă cu scârbă. Le păstram ca toate aiestea să stea mărturie în veac, cât de... de "teribil" a fost "acel Ștefan Vodă", ce-i mai ziceau și "cel Mare"... Pute! strâmbă el din nas mirosind un pergament. S-au împuțit! Știți ce fac cu toate minciunile aieste?! întreabă cu o strălucire diabolică în ochi și hohotește. Apropie un colț al pergamentului de flacăra unui muc de lumânare. Pergamentul ia foc și arde trosnind, cu fum gros, înecăcios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan Vodă", ce-i mai ziceau și "cel Mare"... Pute! strâmbă el din nas mirosind un pergament. S-au împuțit! Știți ce fac cu toate minciunile aieste?! întreabă cu o strălucire diabolică în ochi și hohotește. Apropie un colț al pergamentului de flacăra unui muc de lumânare. Pergamentul ia foc și arde trosnind, cu fum gros, înecăcios. Îl aruncă în cămin, apoi, ia de pe masă un braț de pergamente și, cu o bucurie diabolică, hohotind, le aruncă în foc. Curând, izbucnește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cel Mare"... Pute! strâmbă el din nas mirosind un pergament. S-au împuțit! Știți ce fac cu toate minciunile aieste?! întreabă cu o strălucire diabolică în ochi și hohotește. Apropie un colț al pergamentului de flacăra unui muc de lumânare. Pergamentul ia foc și arde trosnind, cu fum gros, înecăcios. Îl aruncă în cămin, apoi, ia de pe masă un braț de pergamente și, cu o bucurie diabolică, hohotind, le aruncă în foc. Curând, izbucnește o vâlvătaie de flăcări mistuitoare, trosnitoare, urât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu o strălucire diabolică în ochi și hohotește. Apropie un colț al pergamentului de flacăra unui muc de lumânare. Pergamentul ia foc și arde trosnind, cu fum gros, înecăcios. Îl aruncă în cămin, apoi, ia de pe masă un braț de pergamente și, cu o bucurie diabolică, hohotind, le aruncă în foc. Curând, izbucnește o vâlvătaie de flăcări mistuitoare, trosnitoare, urât mirositoare. Nu prețuiesc nici cât pielea pe care au fost scrise; păcat de viței, adaugă Ștefan freacându-și palmele de poale, de parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și dat uitării. Dacă a știut vreodată de Moldova... Acu, după... Știi cum sunt oamenii, nu aplaudă decât învingătorii. "Vae victis"... Ștefan surâde cu durere și dă din cap. Șchioapătă câțiva pași, pe gânduri... Scoate din sertar un sul de pergament ferecat cu peceți domnești. Glasul lui devine solemn, grav: Vă mai rog... Am însemnat aicea, voința mea de pe urmă. Ștefane! sare cu reproș Țamblac. Ce gânduri, Ștefane! protestează Vlaicu, violent. Ștefan surâde trist: Sunt gânduri de oștean. Că doar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
voia sa. Fiecare femeie din acest oraș este părtașă bărbatului ei și fiecare bărbat părtaș femeii sale; soții vor avea fiecare drept la moștenirea celuilalt, În părți egale... Când secretarul princiar sfârși de citit, Îngenunche lângă tron și Îi dădu pergamentul stăpânului său Bertold. Acesta se ridică pentru a le vorbi supușilor: — Loialitatea și respectul pentru străduința fratelui și co re gentului meu, ducele Conrad, Îmi cer să-i Înmânez lui acest document memorabil și să-l rog să-l pecetluiască
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sigiliul vostru și să-l Înmânați cetățenilor noului oraș. Acest oraș, frate, să fie ora șul vostru, căruia să-i dați un nume. Frații se Îmbrățișară. Cu gesturi solemne, cel mai vârs t nic Îi dădu lui Conrad sulul de pergament și se așeză apoi su râzând pe tron. Toți ochii erau Îndreptați asupra tânărului prinț. Ca totdea una, chipul său nu arăta nici o emoție. Doar o ușoară roșeață trăda cât de mișcat era. Conrad luă cu un gest hotă rât
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pentru că s-a băgat pe sub pielea lui Conrad și calcă amândoi În picioare tradițiile străvechi ale cavalerilor! Au ajuns acum cei mai buni prieteni! În loc să se sprijine pe noi, floarea nobilimii, stă toată ziua cu blestematul de zürichez, aplecat peste pergamente, trage linii și visează orașe noi! La ce ne trebuie alte târguri și negustori grași care să se lăfăie ca niște porci În banii lor? Prostimea n-are decât să asude pentru noi! Pe noi ne-a lăsat Dumnezeu să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]