5,290 matches
-
așa?!... se doarme sub pătură, zic eu cu tupeu de femeie inteligentă, ha, ha?! și-l acopăr și pe el, după ce-i pun ochelarii peste cărți, stăm înveliți, cu muzică de la MTV, până sub gât, și capetele par enorme pe pernă, băi, suntem într-un film de scurtmetraj, îți închipui?! cadru pe televizor, pe urmă pe jos, pe pat și noi 2 cum stăm acum, râdem, stânjeniți și conștienți de situație, ca într-un scurtmetraj... prost, încercăm să dormim, dar tensiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
aici, acum, și eu știu ce înseamnă asta, copii! copii suntem, care ne bucurăm de descoperirea noastră din sărut și râdem, ești aici, și mâinile ard pe tot corpul și mă muști de burtă, de spate, de sâni, ah, de pernă, nu te mai poți opri din foame, te simt, te am, mă ai, la limita ființei tale, la granița fericit-fericită, iubit-iubită, cu toate licorile care curg și fac buzele moi și mari și multe în aerul furat în grabă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cu oameni care se opresc să asculte, scot citate, maxime, proverbe, teoreme, cifre, litere, înnebunesc. Băi, Red, pe bune, mi-ești ca frate-meu, mi-e jenă să mă dezbrac, mi-e jenă să te ating, carnea lui rămâne pe pernă cu miros al lui, ceva care îmi pare respingător, stă crăcănat și îmi propune un sport în 2 care nu se va transforma nicicum în viitor, cad într-o cursă și eu simt, nu mă cheamă nimic spre gura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
prea spălate opresc pe asfaltul umed și o fată tânără și bronzată intră în hotel, mă strâng în jurul meu și mă relaxez, e bine cu mine, e foarte bine cu mine, mă răsucesc cu spatele în cearceaf și îmi schimb perna. Înainte de ziua aceea simțeam cum înnebunesc. Mintea deja îmi fierbea și nu mai știam. Prea multe povești în capul meu, prea multă greață, și vomă nu mai aveam. Îmi purtam zâmbetul pe față încarnat în carne, de nebun, sub ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ar fi ripisit odată cu bâzâitul de cărăbuș captiv al ceasului deșteptător. O viață din care lui nu i-ar fi rămas decât un gust dulceag-amărui pe limbă. O cocleală. O stare ciudată, inexplicabilă. O nedumerire. Treaz, cu fața Îngropată În pernă, se bucura să o știe alături. Mâna dreaptă Îi cutreiera pântecele auriu precum o caracatiță nisipul unei plaje scufundate. Urca anevoie spre sâni, apoi se prăbușea În șanțul inghinal Învinsă de atracția coapsei prelungi. Ea se răsucea spre el atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În biblioteca lui Andrei Morar și tot ce Îi cumpăra Marta, la cererea lui. Peste toate acestea veneau și cărțile dăruite de Semproniu. Din Amurgul gândurilor știa pagini Întregi pe de rost. Dormea cu Schimbarea la față a României sub pernă și era Încântat de Caragiale, Rebreanu și Slavici. Asculta cu respirația tăiată amintirile de detenție ale lui Semproniu care nu avea copii, ci doar o căsătorie nefericită și un zâmbet cum nu mai văzuse vreodată la altcineva. Cărțile, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unul pe celălalt și să refacă Împreună trasee uitate ale alcătuirii lor secrete. Pentru asta, nici măcar nu trebuia să țină ochii mereu deschiși, pentru că nu dădeau greș niciodată. O apăsare ușoară a mânilor, o balansare lentă a capului ei pe pernă Într-o parte și alta, un zâmbet nicicând vizibil În alte Împrejurări sau un strigăt Înăbușit, o arcuire neașteptată a corpului ei urmată de o Înceată destindere, ca o tentativă de zbor mereu amânată, erau tot atâtea semne că drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
putea să facă infarct. Și cine mai tăia un porc mort? Și n-a guițat? L-aș fi auzit, interveni domnul Gusti Careja. Nu, dom' șef, că mă pricep. A horcăit el un pic, da' i-am pus și o pernă pe cap, plus un spay paralizant, așa că nu... Gata, zise polițistul tăcut, dar mai mare, se pare, În grad, ajunge, că avem treabă. Ducem porcul la locuința numitului Gusti Careja, apoi, cu toții, mai puțin copiii, la poliție pentru declarații. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că nu-ți e deloc ușor. Trebuie să fie îngrozitor de tulburător. Te descurci însă foarte bine și ar trebui să încerci să te relaxezi, dacă poți. Ședeam într-o seră plină de verdeață, pe scaune mari, din nuiele, acoperite cu perne. Între noi se afla o măsuță de cafea, din nuiele și sticlă, iar sub una dintre plantele de filodendron de lângă ușă dormea un cățeluș cafeniu. — Nu vrei un biscuit? Chipul lătăreț al doctoriței se înclină spre farfuria cu biscuiți digestivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de neînțeles, patru coloane de numere și un grafic tăiat, stătea deschis, cu fața spre tavan. În patul dublu, Ian pisoiul era încolăcit într-o minge adormită, cu nasul la coadă; caietul cu Fragmentul becului era strecurat pe jumătate între pernă și cuvertură; iar eu, într-o rână, acoperindu-mi ochii cu antebrațul, aproape amintindu-mi de acel bec, visam: Mergeam de-a lungul unei străzi scăldate în soare, mărginite de tufișuri crescute alandala și de viță-de-vie, de coloane grecești pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am observat breteaua sutienului ei negru, franjurat și ros de purtare pe spatele alb. Mi-am frecat fața cu palmele. Ca și despre majoritatea lucrurilor din lumea asta nouă, agitată, nu știam prea multe despre femei. Ian motanul dormea pe pernă lângă ea, torcând. Pe fața lui era întipărit un zâmbet mare, rotund și fericit, se bucura poate în vis că mă făcuse să par atât de stupid. Televizorul era deschis; o telenovelă de mâna a treia pe care n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
groase, aruncau umbre tremurate în lumina lumânărilor. Un afiș vechi cu un călugăr în stil shaolin, cu un gong uriaș, fusese bătut într-un cui pe unul dintre pereții de cărți. Fidorous ședea cu picioarele încrucișate sub el pe o pernă în mijlocul podelei, la început cu fața spre masa cu lumânări, iar acum întors ca să mă privească. Părea diferit. Preț de o secundă, am crezut că e un truc al luminii lumânării, dar, nu, se schimbase. Părul lui rebel fusese cumințit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
trebui să începi să gândești singur. Timpul nu e niciodată de partea noastră. Fidorous își dădu jos ochelarii și-i frecă de mânecă. — Viața e mult prea nesigură ca să lași lucruri importante nerostite. Se uită în jurul său și, văzând o pernă lângă peretele îndepărtat, îmi făcu semn s-o aduc și să iau loc. Am făcut-o, lăsând punga jos și așezându-mă turcește lângă el. — Avem cu toții mult de lucru în noaptea asta, dar cred că e important ca, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sé umble pe undeva. Sé-l baté soarele și sé-l sufle vîntul. Colțurile cravatei Îi fîlfîiau la piept și simțea cé și pérul i se zburlește de la vînt. Disearé, cînd Își va scoate cravată, o v-a pune pe perné. Și pernă va mirosi și ea că și sticluța micé cu crestéturi că un pépușoi mic de sticlé. Nu mai avea nimeni cravaté care sé miroase așa. Știe el bine cum miroase o cravaté. Se duse sé umble prin oraș. Sé treacé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
viața de cuplu inofensiv-țicnit. Bucătăria, mirosind a împăcare firească și-a supă de legume, ar fi locul unde s-ar întîmpla ceva nemaipomenit: ca apariția unui ochi enorm, lipit de geam și uitîndu-se la motănelul care toarce adormit colăcel pe pernă. Lacrimile limpezesc privirea, s-o fi observat? Dacă tot nu readorm, hai să termin cu corecturile pentru antologia de poezie creștină. I-am dedicat-o tatei. I-ar fi plăcut. Anii nebuni, de dinainte de război, i-au fost dați lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
urcând din interiorul lui și amestecându-se cu cel al pergamentelor. Dar numai astăzi a înțeles de unde-i vine, că-l poartă în el de atâția ani. Figura străbunicului nu și-o putea reprezenta aproape deloc. Doar patul, revărsat de perne și dune, ce trona în mijlocul camerei, și-l amintea perfect și, mai ales, mirosul și-l amintea, mirosul morții, a celei mai vivace dintre morți. Și s-a pomenit deodată foarte încântat de memoria lui olfactivă. Iată cum ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dezvăluia pe rând figura senină și neridată a străbunicului, străbunica cu fața rotundă și plină de negi, bunica tânără, suita de vecine gălăgioase și amantele malițioase ale străbunicului. Cel mai proeminent, însă, se reliefa chipul străbunicului, din imensitatea albă de perne brodate cu "Păunașul codrilor / Spune-mi de cine mi-e dor". Avusese și el o variantă a aceleiași perne, mai modestă, brodată în negru și roșu, pe care-și odihnea capul în fiecare vacanță. Mai cu seamă somnul de prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
suita de vecine gălăgioase și amantele malițioase ale străbunicului. Cel mai proeminent, însă, se reliefa chipul străbunicului, din imensitatea albă de perne brodate cu "Păunașul codrilor / Spune-mi de cine mi-e dor". Avusese și el o variantă a aceleiași perne, mai modestă, brodată în negru și roșu, pe care-și odihnea capul în fiecare vacanță. Mai cu seamă somnul de prânz era patronat de prezența falnică a păuniței, pe care o privea lateral, cu capul rezemat pe marginea pernei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aceleiași perne, mai modestă, brodată în negru și roșu, pe care-și odihnea capul în fiecare vacanță. Mai cu seamă somnul de prânz era patronat de prezența falnică a păuniței, pe care o privea lateral, cu capul rezemat pe marginea pernei, și citea mecanic, la nesfârșit, versurile fără noimă, ca pe-o incantație ce avea să-i aducă somnul. Și mirosul îi penetra tot mai adânc întreaga ființă, dintr-odată și-a amintit până și tabloul de la capul patului, unde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
De data aceasta, chipul din oglindă îl privea surâzător, dar liniile aproape verticale de la colțurile gurii atârnau într-un rictus fals, ce ascundeau cumplitele dureri ce-i torturau coloana. Și a recunoscut, în acel rictus, zâmbetul afabil al străbunicului dintre perne, un zâmbet vag și pierdut, și-odată cu el i-a venit în minte și un nume, numele complet uitat al străbunicului. Nu-și putea da seama dacă era vorba de numele său de flăcău, cu care era recunoscut la hore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la hore, de cel de bărbat însurat sau era chiar Okurina, numele lui din clipa morții. I-a venit apoi deodată ideea că, pe vremea aceea, nu se gândise niciodată că, probabil, și străbunicul avea dureri, atunci când zâmbea complezent dintre perne pleiadelor de rude și vecini ce stăteau la căpătâi, îngrijorați sau doar contrariați de faptul că bunicul nu mai moare. Cum anume glisa străbunicul, de la o vreme, printre vii și morți, îi venea greu să înțeleagă atunci. Dar savura poveștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care numele lui de viu nu mai putea fi rostit. A dat pagina și a văzut poza străbunicului din ziua înmormântării. Zâmbea împăciuitor cu ochii închiși, relaxat, destins, învelit într-un lințoliu alb, strălucitor. Capul i se odihnea pe o pernă brodată, probabil foarte confortabilă. Sicriul părea atât de mic, ca de copil; străbunicul fusese un bărbat înalt și frumos, cel puțin așa susțineau mama și bunica, și nu putea înțelege cum de era sicriul lui atât de mic. În jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
merge înapoi, după ce îngăimă un !revedere La sau !bine Cu, oprindu-se în fața ușii: Trebuie să-mi iau pastilele și pe toate opt le înghiți în ordinea inversă. La ora 12 (21) se culcă, nu înțelegea de ce tot îi cade perna pe podea și, după câteva încercări nereușite de a o așeza, adormi cu capul atârnând în gol, ca o pasăre moartă. Pe când visa invers, cum aleargă bătrână cu ghiozdanul într-o mână și bastonul în cealaltă, spre școală, concentrată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
râdea în sol major, râsete de coloratură auzeai de la figurinele emailate și viu colorate, indecent râdea strămoțapul și obraznic anticul Amoraș cu săgeata boantă, sacadat, ceasornicul, cucul pendulului de acum dar fără cuc, gros, dicționarele, gențile, penarele cu râs înfundat, pernele, fulgii din plăpumi, câlții din dormeză, rece, centrifuga mașinii de spălat, râșnița de cafea, mașina de tocat carne, rolele de la măsuța cu role râdeau șchiop, tremurau de râs flăcările lumânărilor de atmosferă, fremătau casele de păianjen de sub fotolii, tremurau faldurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
stâlpii de telegraf. A scris, pe frunze, pe blana câinilor maidanezi, pe ziduri, cu grafitti, numele, strada, orașul, longitudinea, culoarea gardului, ora de vânt, clipele de filosofare ale berzei, poziția Lunii, numărul de pași până la camera ei, înălțimea pragului, mărimea pernelor, gândurile patului, linia monodică a torsului pisicii. Mamele deveniseră siameze, un trup cu două capete, patru mâini, patru picioare, două cozi, una de sirenă, cealaltă de iguană: o reptilă și o mutantă acvatică. Și, ca un făcut, și legumele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]