712 matches
-
dezvăluie cu o stângăcie uluitoare. Charles Wilson, după ce conduce magistral hold-up-ul secolului (atacul trenului poștal Glasgow-Londra), „cade” ca un copil în brațele Scotland Yard-ului. Pe urmă, sunt coincidențele - viața își permite coincidențe în fața cărora cel mai neevoluat romancier rămâne perplex. Dacă cele 20 de coincidențe Kennedy-Lincoln ar fi fost imaginate într-o carte, orice critic ar fi aruncat volumul cât colo. Vieții nici nu-i pasă, stăpână pe un subiect atât de „tare” și de mare, că orice i-ar
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
este expusă o ființă stranie închisă într-un bloc de gheață (adus din strâmtoarea Bering): 1,80 m înălțime, pielea ceroasă, acoperită cu păr, tors puternic, gât foarte scurt, mâini mari, picioare omenești, dar diferite de aspectul actual. Zoologi, antropologi - perplecși. 16: ION (Institutul de Orientare Nupțială) - prin psihologii, grafologii, sociologii și ordinatorul său - poate să vă permită întâlnirea, între infinite posibilități de alegere, tocmai a ACELEIA care „este făcută pentru dvs.”. Daily Mail: „Prin ION, riscul eșecului în mariaj este
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
care m-a întrebat de un al doilea tablou, la care se uitase și cu o zi înainte, și mi-a spus: - Tabloul acesta mie nu îmi place, dar rama se potrivește cu biblioteca. Uite banii !! Eu am rămas cam perplex, dar bineînțeles că am bâlbâit ceva acolo, dar când mi-a pus în palmă banii pe două tablouri, nu am mai avut ce zice. Banii au fost buni la vremea lor, iar eu am rămas cu o amintire deosebită. Valentin
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Eram deja în a doua săptămână de vacanță când, într-o zi, după masa de prânz, cumnatul meu mă trimite în camera mică să-i aduc geanta lui cu care mergea zilnic la serviciu. Am adus-o și am rămas perplex, pentru că a scos un bilet de la sindicatul miner pentru tabăra școlară de la Năvodari, care avea numele meu scris pe el. M-am bucurat enorm de mult, l-am luat în mână și am început să-l citesc. Entuziasmul mi-a
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
din spate și urcă la 8, unde locuiește ea... Dimineața următoare se trezește, duce gunoiul (de la 8 la parter), urcă din nou în lift și puterea obișnuinței ! urcă la 4 și sună ; nevastă-sa îi deschide, se uită la el perplexă și privirea îi rămâne agățată (detaliul care ucide) pe papucii cu pampon de puf, care tremură ușor. Sfârșit. Un scurtmetraj de 18 minute (putea fi mai scurt fără a pierde nimic, dimpotrivă) în care nu se rostește nici un cuvânt și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
soldaților opriți cu tren cu tot în gara Căpâlnița (găselniță care trimite probabil la Căpâlna și ale sale emblematice fete...). Armand Assante îl joacă așa cum ne imaginăm că trebuie să reacționeze un american într-o situație comparabilă : cu un aer perplex, blocat de absurditatea birocratică și provocat totodată să caute soluții nu tocmai ortodoxe de ieșire din blocaj. Pe lângă povestea geopolitică, există însă și un love story între fiica lui Doiaru, Monica (Maria Dinulescu, făcând cu dezinvoltură un rol care se
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în încăpere un aer răcoros, apoi s-a auzit ușa închisă încet, cu grijă. Cine să fie?!", mi-am zis, știind că Paul intra întotdeauna strigîndu-mi cîte un "salut, bătrîne!" M-am ridicat de pe scaun și m-am întors, rămînînd perplex. În fața mea, rezemată cu spatele de tocul ușii, stătea doamna Tamara: cizme negre, bine mulate pe picior, palton gri, guler mare, din vulpe argintie cu puf des, lucios și cu fire negre de păr țepos, al căror vîrf era alb-argintiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de privirea mea, rămîne cu mîna la ochelari. Nu-i nimic, rîd eu încet. Spuneți-i tovarășului Amariei, continuu, devenind grav, că peste cîteva luni, tovarășul care-i va lua locul o să mă primească... Secretara face ochii mari, privindu-mă perplex prin lentilele transparente. (Peste cîteva luni, cînd tovarășul Amariei va fi demis din funcție "pentru abateri grave de la normele de etică și echitate socialistă, trafic de influență și abuzuri pe linie de serviciu", întîlnindu-mă pe stradă, secretara mă va opri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pentru că ți-am văzut piesele la televizor și le-am ascultat pe cele de la radio. Știi, surîde ea, în adolescență visam să mă fac actriță; n-am reușit, dar am rămas cu dragostea pentru teatru... Ia te uită! rămîn eu perplex. Brîndușa m-a lăudat în fața acestei femei... Și zici că ți-a vorbit frumos despre mine? o întreb. Foarte! Foarte frumos mi-a vorbit. Mda..., murmur eu, dumirindu-mă. Brîndușa ți-a vorbit frumos despre mine, dar nu despre mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de ce te urăște, domnule "ochi albaștri, gesturi pline de poezia iubirii, însetat de tot ce e frumos și omenesc" așa mi te-a caracterizat Brîndușa mai demult. Și zici că nu știi de ce te urăște? Nu, strîng eu din umeri perplex. Îți spun eu: acum doi ani, cînd era certată cu soțul, cînd tu erai prietenul ei, aștepta s-o îndemni să divorțeze, să-i promiți că te căsătorești cu ea... De unde știi? o întreb prompt, dîndu-mi seama că este vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
plătiți acum, sau o dau la contabilitate? Ești nebună?! o întreb, smulgîndu-i carnetul din mînă. Cum îți permiți?! strigă fata, arzîndu-mi un dos da palmă, luîndu-și imediat carnetul de amenzi înapoi. Eu te-am pus să folosești supape neverificate?! Rămîn perplex și-o privesc pe fata din fața mea cu ochii măriți, gata să-mi iasă din orbite. Măi, rîde Vlad, ai nevoie de ajutor? Vin urgent! zice și coboară în fugă scara. Iată-mă-s! Cine te bate, că nu văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
câte am văzut eu. — Și cu cât le vindeți? Întinde mâna după un tricou, și atât Danny, cât și eu, ne ținem fără să vrem respirația. Ne uităm împietriți cum caută eticheta, apoi ridică ochii spre noi cu o încruntătură perplexă. Astea n-au etichetă cu prețul. — Asta e din cauză că... abia le-am expus, mă trezesc spunând grăbită. Dar cred că prețul e în jur de... ăă... optzeci și nouă de dolari. — Înțeleg, face Randall scuturând din cap. Ei, nu prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
umăr bîțîind suspect, cu o agendă ce se umple treptat de mîzgăleli pe care nimeni altcineva n-ar putea să le decodeze. E normal. Din asta trăiesc din privitul atent al filmelor. Pe de altă parte, după cum mă tot întreabă, perplex, redactorul-șef al uneia dintre publicațiile care cu omenie îmi întrețin iluzia că fac și eu ceva util pe lumea asta : ție asta ți se pare normal ? Ei bine, nu chiar. Nu, nu sînt întotdeauna singur. Da, unele dintre persoanele
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
surpriză uimitoare! Oare cum s-a putut întâmpla asemenea aranjament? Pură întâmplare?, hazard ori că Cineva, acolo, Sus, dirija lumea! Apare soția în salon, cu dr. Stroie care, radiind de bucurie, spune: „Domnilor ofițeri, aveți o vizitatoare de inimă”. Rămân perplex în acest surprinzător moment; apoi bucuria de nedescris a celor ce ne regăseam după atâtea momente grele din vremuri și mai grele!!! Ne despărțisem, la mijlocul lui martie, la Priponești, cu trei luni în urmă. Mă condusese până la o anumită uliță
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o atare situație nu l-a împiedicat pe celebrul nostru Bulă să realizeze spectaculare salturi de la trambulină). După treaba cu piscina, avea să apară la "avizierul" cu anunțuri "de sus" o "directivă" care m-a lăsat și ne-a lăsat perplecși: "Jocul și joaca copiilor sunt interzise în ambasadă!" Trecând peste cacofonie, decizia mi se părea incalificabilă. Erau câțiva copii în ambasadă, trei sau patru, cuminți, bine educați și bine ținuți în frâu de către părinți, care-i speriau mereu cu... bau-bau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
robot", am încercat o ultimă soluție, solicitând să mi se dea numărul de telefon de la Prefectură, gândind că acolo o să găsesc un suflet caritabil care să o primească pe Doamna. "Robotul" avea să-mi comunice ceva care m-a lăsat perplex: "Domnule ambasador, nu am numărul de la Prefectură fiindcă noi nu colaborăm cu Prefectura". (N-am înțeles pluralul majestății, "noi" fiind primarul sau "robotul", sau și unul, și altul.) Am închis telefonul, gândind și eu "unica soluție înc-o revoluție". "Vizita bătrânei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mas). În timpul cinei, fiica gazdei, femeie În toat) firea, a vorbit direct, f)r) ocolișuri. Plin) de curaj, desi Gouri spunea c) tremura, ea a declarat: „Nu vom accepta niciodat) prezenta evreilor pe p)mântul nostru!”. Gouri a r)mas perplex. Nu am spus ce gândeam, dar pentru mine, atât ca american, cât și ca evreu, lucrurile erau destul de clare. El a vrut ca, prin bun)tatea lui, s)-i influențeze pe acesti prieteni arabi. Asta e și ideea: s) pui
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
reamintește (și el nu este, evident, r)spunz)tor de ciudatele gânduri care Imi trec mie prin cap) de un oarecare Jackie, un b)iețaș din clasa Întâi de la Devonshire Grammar School din Montréal, care m-a l)sat odat) perplex v)zându-l cum m)nânc) o prun) În timpul orei. A scos-o din ghiozdan. A șters-o mai Întâi de pantalonii s)i scurți; apoi, fericit cu pruna lui, fericit c) s-a gandit s-o ia cu el, fericit
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
În pauzele dintre cuvinte. Le spuneam des actorilor, vrând să-i ajut să fie mai sensibili În auz, că și În tăcere ritmul trebuie să fie corect. De exemplu, tăcerea la sfârșitul Medeei era foarte penetrantă, dar era o tăcere perplexă, ca după un mister. Medeea tocmai trecuse ca o nălucă prin sală, plecând spre lumea de dincolo, regina reîncoronată, pătată de sângele omenesc al copiilor, pătată și de umilință, după ce a Încercat să devină umană, dar nu a reușit. Triumf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
volume, mă întâlnesc în oraș cu un tânăr prozator care, văzându-le sub brațul meu, mă întrebă intrigat (și ușor ironic) : „Ați luat astea ! se mai poate citi azi Ibrăileanu ?”. Nu mai știu ce i-am răspuns, dar am rămas perplex și întristat : se poate așadar pune azi o asemenea întrebare ! Da, se poate ; de altfel știam asta, o știam demult, nu doar de „azi”, dar nu sunt mai puțin șocat de câte ori o aud. Reticența și incuriozitatea față de Ibrăileanu, ignorarea lui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mâncat pe toți». Când copilul se făcu mare nu mai rămânea în subterană pentru că trebuia să alerge, să se joace. Într-o zi, Dragonul a văzut urma pașilor lui pe pământ. Asta l-a înfuriat pe bătrânul Dragon, lăsându-l perplex pentru că nu reușea să găsească ascunzătoarea băiatului. Spunea că o va mânca pe mamă dacă nu va găsi locul în care se ascundea băiatul. Biata mamă era foarte disperată: nu-și putea abandona copilul, cunoscând viclenia Dragonului, trăind într-o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ieri. Brusc, mi-am adus aminte de visul de azi-noapte: eram mai multe persoane și trebuia să le adun în una singură! Chipurile mele erau răspândite prin camere și mă uimeau! Cine poate exprima, mai bine decât visul, situația delicat perplexă în care m-am găsit ieri? Lionel și Ralf au venit, în fine, la mine! Sunt tot timpul la dispoziția lor, ca un fin ambasador manipulând forțele binelui și răului să se țină în echilibru. Am fost la cimitir, am
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
simt aproape de sufletul meu. Dar cred că mintea nu trebuie îmbâcsită cu fleacuri, nici cu obiecte, fie ele de preț, nici cu povești despre obiecte. Prefer o minte populată de întrebări, uneia aglomerate de informații. Erudiția mă uimește, mă lasă perplex; dar în această perplexitate este puțină admirație. Niciodată nu mă plictisește o discuție cu un om interesant, oricât de neînvățat ar fi, dar mor de plictiseală când aud un pomelnic de amănunte despre cutare lăcaș sau despre complicatele istorii ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
moale cu rezistența: "Hai, nu te mai chinui degeaba, dă-i drumul", i-am spus. Cum să-și dea drumul? îl întreb pe Cioacă. Adică, mai științific, să expire psihicul, să se lase învins. Așa i-ai spus? observ eu perplex. Da, ai curaj, nea Costică, ăștia au nevoie de locuri, nu te mai țin așa, i-am spus categoric." Și? întreb eu uimit. Mi-a spus că nu-și poate permite: "Nu-mi pot permite. Nevastă-mea este singură, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
iubire trădată care lasă regrete în urma despărțirii. Pentru frumusețea ei, redăm în continuare întregul conținut al poeziei: O unică garoafă mi-ai dat de despărțire Și eu ți-am dat-o iarăși cu buza s-o săruți. Zâmbind ceva perplexă, c-o tainică privire, Ai sărutat garoafa și ambii am stat muți. Venindu-ne în fire într-un târziu, crudelă, Oftând adânc promis-ai că nu mă vei uita. Trecând numai o lună, tu n-ai rămas fidelă Și-acum
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]