1,166 matches
-
Hiperrealitatea se manifestă și prin inversarea rolurilor clasice "împreună cu familia Loud, "nu vă mai uitați la televizor, ci televizorul este acela care vă privește (trăiește)". [...] Acesta este stadiul ulterior al relației sociale, al nostru, care nu mai este acela al persuasiunii (era clasică a propagandei, ideologiei, publicității etc.), ci al deturnării (dissuasion)"449. În acest context, Baudrillard declară inadecvarea ideilor situaționiștilor la noile condiții; nu mai poate fi vorba de spectacol, ci de epoca în care formula lui McLuhan "the medium
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
opera grecilor, care abundă în figuri ale metaforei seducției. Mai mult decât atât, epoca elină ar deține, prin excelență, expunerea cea mai adecvată a acestei etape aurorale, deși, precizează Parret, orice text deține un anumit grad de transparență alcătuit din persuasiune, manipulare și seducție, pe care cititorul obișnuit să caute în special argumente, îl omite. "Miezul" tare al discursului nu se obține prin intermediul unei încercări interpretative sau psihanalitice, ci prin recursul la ritual și metaforă ce presupune deplasarea ușoară a aparențelor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ea este umilită, degenerând din aria farmecului și a agon-ului. Stadiul politic se instituie pe fundalul unei realități diminuate și înlocuite cu un principiu al simulării totale, realizate în urma dezvoltărilor tehnologice remarcabile din ultimul timp. Seducția devine apatică, sinonimă manipulării, persuasiunii, ambianței sau inducerii strategiilor dorinței ori ale cererii și ofertei. Presiunea simulărilor tehnice și mentale a trimis realitatea în derizoriu, astfel încât diferența dintre ea și reproducerile sale devine problematică. Realitatea este sedusă și depășită de simulare și simulacrele sale, realul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lor. Trebuie amintit că pentru antici retorica este disciplina care are drept obiect de studiu elocvența, arta de a vorbi bine, dar și eficient, această ultimă trăsătură permițându-i să se poată descrie și ca studiu al tehnicilor de influențare, persuasiune sau chiar manipulare a auditoriului. Însuși Aristotel, în Retorica, accentuând importanța elementului argumentativ în arta oratoriei, susține că, alături de dialectică, retorica este o facultate de a procura argumente și o definește ca arta de a convinge: "Fie, deci, retorica o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
definiție, Tzvetan Todorov surprinde atât orientarea spre acțiune "Retorica nu se folosește de limbaj ca formă ea nu se preocupă de enunțare ca atare ci de limbaj ca acțiune; forma lingvistică devine ingredientul unui act global de comunicare (pentru care persuasiunea este specia cea mai caracteristică)"532, cât și spre spiritul pragmatic în retorică. De altfel, persuasiunea ca scop al argumentării se vădește și din tipurile de persuasiune pe care Aristotel le enumeră cele extratehnice (martorii, tortura, documente care pot fi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ea nu se preocupă de enunțare ca atare ci de limbaj ca acțiune; forma lingvistică devine ingredientul unui act global de comunicare (pentru care persuasiunea este specia cea mai caracteristică)"532, cât și spre spiritul pragmatic în retorică. De altfel, persuasiunea ca scop al argumentării se vădește și din tipurile de persuasiune pe care Aristotel le enumeră cele extratehnice (martorii, tortura, documente care pot fi folosite) și cele tehnice, care trebuie create de către un bun orator, aici încadrându-se cele care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ca acțiune; forma lingvistică devine ingredientul unui act global de comunicare (pentru care persuasiunea este specia cea mai caracteristică)"532, cât și spre spiritul pragmatic în retorică. De altfel, persuasiunea ca scop al argumentării se vădește și din tipurile de persuasiune pe care Aristotel le enumeră cele extratehnice (martorii, tortura, documente care pot fi folosite) și cele tehnice, care trebuie create de către un bun orator, aici încadrându-se cele care se raportează la caracterul oratorului, cele care constau în creșterea emoției
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
teze, modalitate de a accede la cunoaștere etc.) la una contemporană, în mare parte determinată de cercetările ce ne parvin din teoria comunicării. Astfel, Karyn C. Rybacki și Donald J. Rybacki consideră argumentarea ca o formă a comunicării instrumentale, alături de persuasiune, un instrument ce are drept scop declarat influențarea celorlalți. Mai mult decât atât, argumentarea "eficientă" este privită ca o subdiviziune "rațională" a persuasiunii, iar "ceea ce diferențiază argumentarea de persuasiune categorie mai cuprinzătoare a comunicării instrumentale este aceea că persuasiunea operează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Astfel, Karyn C. Rybacki și Donald J. Rybacki consideră argumentarea ca o formă a comunicării instrumentale, alături de persuasiune, un instrument ce are drept scop declarat influențarea celorlalți. Mai mult decât atât, argumentarea "eficientă" este privită ca o subdiviziune "rațională" a persuasiunii, iar "ceea ce diferențiază argumentarea de persuasiune categorie mai cuprinzătoare a comunicării instrumentale este aceea că persuasiunea operează atât la nivel afectiv, cât și la nivel rațional"535. Argumentarea nu este un scop în sine, ci o "metodă credibilă", un proces
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
J. Rybacki consideră argumentarea ca o formă a comunicării instrumentale, alături de persuasiune, un instrument ce are drept scop declarat influențarea celorlalți. Mai mult decât atât, argumentarea "eficientă" este privită ca o subdiviziune "rațională" a persuasiunii, iar "ceea ce diferențiază argumentarea de persuasiune categorie mai cuprinzătoare a comunicării instrumentale este aceea că persuasiunea operează atât la nivel afectiv, cât și la nivel rațional"535. Argumentarea nu este un scop în sine, ci o "metodă credibilă", un proces de comunicare, un mijloc utilizat în vederea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
alături de persuasiune, un instrument ce are drept scop declarat influențarea celorlalți. Mai mult decât atât, argumentarea "eficientă" este privită ca o subdiviziune "rațională" a persuasiunii, iar "ceea ce diferențiază argumentarea de persuasiune categorie mai cuprinzătoare a comunicării instrumentale este aceea că persuasiunea operează atât la nivel afectiv, cât și la nivel rațional"535. Argumentarea nu este un scop în sine, ci o "metodă credibilă", un proces de comunicare, un mijloc utilizat în vederea obținerii consensului sau a luării unei decizii în raport cu o situație
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dezvoltarea filosofiei, cât și a vieții social-politice). Această clasificare poate fi regăsită și în cuplurile teoretice care au circulat în diverse etape, privilegierea unuia indicând și o orientare a mișcării filosofice respective, cum ar fi episteme/doxa, teorie/practică, convingere/persuasiune, demonstrație/argumentare, logică/retorică etc. Dacă o serie de teoreticieni au cercetat în special efectele argumentării, ca persuadarea sau influențarea (Philippe Breton descrie registrele comunicării, între care convingerea se poate realiza fie prin argumentare, fie prin manipulare), alții au încercat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prezentat mai sus. De exemplu, elementul de convertire a atitudinilor, convingerilor, credințelor auditoriului, care este implicit în persuadare (etimologic, persuasio, per + suadeo, suadere a sfătui, în timp ce convictio, con + vinco, vincere a învinge) este regăsit de L. Bellenger la două nivele: persuasiunea retorică, care vizează un faire croire și persuasiunea pragmatică, ce are drept scop un faire faire. De asemenea, acest autor este interesat și de posibila legătură dintre influențare și persuadare; dacă, preluând accepțiunea lui Cialdini conform căreia influențarea înseamnă "a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a atitudinilor, convingerilor, credințelor auditoriului, care este implicit în persuadare (etimologic, persuasio, per + suadeo, suadere a sfătui, în timp ce convictio, con + vinco, vincere a învinge) este regăsit de L. Bellenger la două nivele: persuasiunea retorică, care vizează un faire croire și persuasiunea pragmatică, ce are drept scop un faire faire. De asemenea, acest autor este interesat și de posibila legătură dintre influențare și persuadare; dacă, preluând accepțiunea lui Cialdini conform căreia influențarea înseamnă "a determina oamenii să spună "da" fără să gândească
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu valoare de fundament continuă să reapară după acest exercițiu critic extrem. Prin urmare, ceva tot continuă să se construiască, chiar și în cel mai pesimist scenariu cu putință. Bibliografie ADAM, Jean-Michel, BONHOMME, Marc, Argumentarea publicitară. Retorica elogiului și a persuasiunii, trad. de Mircea Avădanei, Editura Institutul European, Iași, 2005. ALEXANDRESCU, Sorin, Privind înapoi, modernitatea, trad. de Mirela Adăscăliței, Șerban Anghelescu, Mara Chirițescu și Ramona Jugureanu, Editura Univers, București, 1999. AMOSSY, Ruth, "The Argumentative Dimension of Discourse", în Frans H. van
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
l'économie politique du signe, p. 63. 360 Jean Baudrillard, Societatea de consum, p. 108. 361 Ibidem, p. 159. 362 Jean Baudrillard, Sistemul obiectelor, p. 108. 363 A se vedea Jean-Michel Adam, Marc Bonhomme, Argumentarea publicitară. Retorica elogiului și a persuasiunii, trad. de Mircea Avădanei, Editura Institutul European, Iași, 2005, pp. 133-141. 364 În acest sens, Spitzer remarcă: "Prin toate panourile și afișele ei, publicitatea pare să lanseze strigătul următor: "Paradisul aparține celui care cumpără și celui care consumă!" [...]. Speranțele utopice
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de ansamblu a unei oaze în deșertul arid al unei lumi moderne mecanizate și pragmatice" (Leo Spitzer, "La publicité américaine comme art populaire", în Poétique, nr. 34, Seuil, Paris, apud Jean-Michel Adam, Marc Bonhomme, Argumentarea publicitară. Retorica elogiului și a persuasiunii, pp. 140-141). 365 Jean-Michel Adam, Marc Bonhomme, op. cit., p. 141. 366 A se vedea Gilles Lipovetsky, Amurgul datoriei, trad. de Victor-Dinu Vlădulescu, Editura Babel, București, 1996. 367 A se vedea Zygmunt Bauman, Etica postmodernă, trad. de Doina Lică, Editura Amarcord
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
A. Francisca Snoeck Henkermans (ed.), op. cit., pp. 13-16. 539 Chaϊm Perelman și Lucie Olbrechts-Tyteca, La Nouvelle Rhétorique. Traité de l'argumentation, Presses Universitaires de France, Paris, 1958, p. 10. 540 Redau un fragment sugestiv pentru problematica raportului dintre convingere și persuasiune: Considerarea a ceva ca adevărat este un fapt al intelectului nostru, care se poate baza pe principii obiective, dar care reclamă și cauze subiective în simțirea celui care judecă. Dacă ea este valabilă pentru oricine, în măsura în care posedă rațiune, principiul ei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care judecă. Dacă ea este valabilă pentru oricine, în măsura în care posedă rațiune, principiul ei este obiectiv suficient și atunci considerarea a ceva ca adevărat se numește convingere. Dacă nu-și are fundamentul decât în natura particulară a subiectului, ea se numește persuasiune". (Immanuel Kant, Critica rațiunii pure, Editura IRI, București, 1998, pp. 581-582) 541 Chaϊm Perelman și Lucie Olbrechts-Tyteca, op. cit., p. 36. 542 Lionel Bellenger, La force de la persuasion. Du bon usage des moyens d'influencer et de convaincre, ESF éditeur, Paris
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fac dușuri reci și să iau bromură de potasiu". Anxietatea îndelung distilată răbufnește; starea de expectativă, de întâmpinare a unei primejdii indefinite, dar iminente devine tot mai puternică (25 mai). Somnul este întrerupt de vise îngrozitoare, asemănătoare, ca forță de persuasiune, coșmarelor recurente din proza lui Edgar Lucas White: "un coșmar mă bântuie. Știu că sunt culcat și că dorm... O simt și o știu... Și tot atât de bine simt că cineva se apropie de mine, mă privește, mă pipăie, se urcă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
acesteia cu mediul.83 Cu un asemenea profil deliberat asumat, scriitura lui Mihăescu nu poate evada de sub zodia senzaționalului și a exagerării până la caricatură. Există însă momente când tonul narativ se echilibrează, dobândind, grație balansului, forță de evocare și de persuasiune. În registrul terorii diegetice, se pot grupa mai multe proze și aproape toate au în centru acest spațiu liminal, dintre real și ireal, dintre verosimil și neverosimil, acest interval al fricțiunii pe care l-am numit terifiantul de frontieră. Am
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
arca biblică a lui Noe, apoi de noi societăți alcătuite pe suporturi tehno-cosmice. Spațiul imagistic creat în ultima jumătate de secol de literatura SF-urilor, cu descrierile redactate în scris ori în imagini cinematografice, pare că prinde viață prin puterile persuasiunii difuzărilor seducătoare. Singurul nostru cosmonaut ne asigură însă cât de greu este să trăiești în imponderabil, apoi să te reacomodezi cu gravitația terestră. Pe măsură ce o astfel de modernitate rămâne vizibil dependentă de Terra și energiile ei, oamenii capabili de observații
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
au fost mințiți atâta vreme (inclusiv autorul). Acest raport face dovada indubitabilă a demagogiei și urii profunde pe care o manifestau comuniștii față ce toți cei care nu voiau să le urmeze calea total greșită pe care o aleseseră. Disimularea, persuasiunea, minciuna, presiunile morale asupra oamenilor simpli; acestea au fost teribilele arme de care s-au folosit bolșevicii în acea zi de 19 noiembrie 1946, ce a picat într-o zi de marți. Iată ce scrise tov. Vasile Bălteanu în raportul
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
interese politice de grup, clasă, partid. Modalitate de reflectare și proiecție exprimând năzuințe și interese ale parțialităților sociale, ideologicul ca ipostaza paralogică a gândirii se caracterizează prin emiterea și deturnarea enunțurilor verosimil-posibile cu ajutorul argumentării și inducerea acestora prin convertire și persuasiune, credință și adeziune stimulate, probabilitatea stărilor viitoare anticipate. Toate acestea exprimate printr-un limbaj natural adaptat unor procedee manicheizante, utilizând canoane, coduri, sloganuri partizane și militante. Gândire "cu tendință", ideologicul se manifestă atât în forma nesistematizată și neelaborată a informațiilor
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Sigur, este diplomatic și un astfel de demers, însă în altă formă discursivă. Articolul menționat prezintă o acțiune a Înaltpreasfințitului Bartolomeu la care au participat peste 6000 de clerici și credincioși. Mesajul dorește, cum am menționat, să sublinieze puterea de persuasiune și susținere reciprocă a clericilor și credincioșilor. Același ierarh abordează un discurs ferm, încadrat clar în discurs teeologic, arătând prin aceasta că discursul religios poate fi optimizat și susținut, fără a coborî din înălțimea discursivă ce i-o conferă religia
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]