820 matches
-
de Arme și Muniții a Statelor din Vest, Webber, așezat pe locul mortului, întoarce oglinda retrovizoare spre el, și zice: — Nu mai pot să duc mult chestia asta. Webber arată OK. Oricum, nu contează cum arată. Melodia contează mai mult. Peruca și rujul de asemenea. — N-am fost niciodată, cum s-ar zice, frumușel, spune Webber, dar cel puțin m-am menținut la ... drăguț. Conduce Flint, cu ochii la oja roșie ciobită de pe unghiile degetelor care strâng volanul. Ronțăind o unghie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tot crescut țâțele. Mă tot cicălești, zice Flint, numa fincă-s mai mari ca a tale. Și Webber zice, liniștit, din colțul buzelor rujate: — Fost sergent major Flint Stedman, o să-ți ajungă țâțele ca la vacă... Dup-aia paietele și părul perucilor zboară în toate direcțiile. În noaptea aia au făcut zero bani. Nimeni nu vrea să pocnească o arătare dintr-asta, zgâriată toată și umplută de sânge. Cu ochi injectați și cu fardul întins peste tot de lacrimi. Privind în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lui orb și lăptos, umflat, aproape închis, la buzele lui despicate. E doar cu trei ani mai mare decât ea, dar arată de parcă ar fi bunică-sa, și fata zice: — Și până la urmă de ce faci asta? Și Webber își desprinde peruca, toate șuvițele și cârlionții blonzi lipiți de sângele închegat în jurul nasului și gurii. Webber zice: — Oricine vrea să facă lumea mai bună. Flint bea din berea lui light și-l privește. Clătinând din cap, zice: — Băi pulă... Zice: Aia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
șuvițele și cârlionții blonzi lipiți de sângele închegat în jurul nasului și gurii. Webber zice: — Oricine vrea să facă lumea mai bună. Flint bea din berea lui light și-l privește. Clătinând din cap, zice: — Băi pulă... Zice: Aia nu-i peruca mea? 11 Groaza nu ne umplea chiar toate zilele. Trebii ăsteia Pețitorul îi spune „culesul piersicilor albe”. Tragi două canapele albe pe rotile și le așezi față în față, chiar sub „copac”. Pe insula asta din canapele construiești o „scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Fiecare masă cu tăblia ei grea de marmură cenușie, cu vinișoare roz. Deasupra măsuțelor așezi scaune picioare subțiri, fragile precum coaja de ou, ca să poți urca tot mai sus. Până ajungi să te uiți în jos la cuiburile gri ale perucilor prăfuite ale fiecăruia. Stau toți cu capetele date pe spate atât de mult încât le atârnă fălcile. Atât de sus încât te poți uita în gaura din spatele claviculelor, să vezi treptele cutiei toracice dispărând în rochie sau în guler. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
gropiță, arătând ca două nuci mari într-un săculeț. Doar de la aruncarea asta scurtă, piersica se răcește destul ca s-o poți atinge. Mama Natură ia piersicile dintre perne și le pune într-o cutie veche de pălării plină cu peruci, pe care o ține în brațe domnișoara Hapciu. Mamei Natură desenele de henna roșie îi pătează dosul palmelor și îi scot în evidență lungimea degetelor. De câte ori întoarce capul sau încuviințează, șiragul de clopoței de la gât scoate câte-un clinchet. Părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
unui văl gros cât o plasă de sârmă. Chiar sfrijită din cauza foametei, buzele ei tot par grase de la silicon, încremenite în mijlocul unei felații. Sânii ei umflați nu-s plini cu vreun lichid pe care ai avea chef să-l sugi. Peruca ei pudomnișoarată cu alb e înclinată într-o parte. Gâtul îi e ațos și împânzit de tendoane. Iată Veriga Lipsă, cu pădurea întunecată care i-a crescut pe obraji, cu țepii scufundați în canioanele adânci care-i traversează fața pornind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Norului violaceu, Fumat lung, de soare, La ziua-n vărsare, Când pipăie sufletul meu. ÎNFĂȚIȘARE "Lo! 'tis a gala night."1 Edgar Poe Pudrează râul tragic în oglindă, Cu de-amănuntul, cristalin, de bal; Săltate-n coc, volutele să prindă Perucii de argint - un encefal. Privește, este o noapte de gală (engl.). La balul liniștit, de mare gală, De vrei să placi frumosului tău Domn: Treaz, poleiește-ți masca facială Și dinții înverziți de duh de somn; Luminile odăilor le stinge
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de mînă și pînă la mașini de cusut a fost Întotdeauna proverbială, iar persoana sa, apreciată de toți cei ce-l cunoaștem și Îi frecventăm stabilimentul, inclusiv de cei care nu vedeau cu ochi buni ocazionalele lui escapade nocturne etalînd perucă, zulufi și rochie cu buline. — Vorbiți de parcă ar fi răposat, spuse cu teamă Fermín, consternat. — Răposat nu, slavă Domnului. Am oftat, ușurat. Don Federico locuia cu mama lui, octogenară și complet surdă, cunoscută În cartier drept Pepita și faimoasă Întrucît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-vă domniile voastre tabloul, conchise don Anacleto spre consternarea tuturor. Epilogul poveștii nu era de natură să Îmbunătățească expectativele. Dimineața, o furgonetă cenușie de la comisariat Îl lăsase pe don Federico lat În dreptul ușii casei lui. Era Însîngerat, cu rochia zdrențuită, fără perucă și fără colecția lui de fine bijuterii false. Urinaseră pe el și avea fața zdrobită și plină de tăieturi. Fiul brutăresei Îl găsise chircit În fața ușii de la intrare, plîngînd ca un copil și tremurînd. Nu există dreptate, nu, comentă Merceditas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Cum am scăpat? Le-am luat toate, le-am fiert într-o oală la reșou. Unii stau cu păduchii, îi suportă, stă cu ei, pe ei, exact ca aristocrații ăia prin Anglia, frumoși șic, de n-aveai treabă, și în peruci se scărpinau cu ace din alea... dar nu păduchi de cap, aici e de corp, de te sperii. Gândaci nu avem, că vine cu dezinsecția, dar, depinde, fiecare cum gospodărește casa. Dau o mătură după masă și spălat pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
umflă și-mi plesnesc ochii, nici apă nu reușesc să înghit. Nu pot, vomit imediat. - Ai să mori de bătrânețe, după ce-ai devenit reprezentativ pentru locul de baștină. Cu bust în sat. Ai să-ți lipești în fiecare dimineață peruca linsă, cu cărare la mijloc, ai să ții conferințe, ai să iei pilule pentru prostată și ceva sculău sau cum i-o fi mai spunând atunci. Resemnează-te. - Știi ce, nu mă mai lua în tărbacă! - Ba bine că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a lungul nopților de insomnie, mi se părea uneori că-l cunoșteam de undeva pe îmblînzitorul care mă vizita seară de seară. Am început să mă uit mai atent la el. Era destul de bine legat, simplu, viguros și grosolan. Purta perucă sub pălărie. Când nu rânjea, se uita în gol, ca și cum n-aș fi existat în cadrul ușii. Avea o grimasă și colțurile gurii lăsate. Doar când zicea "Mă iertați", cu vocea lui aspră, grimasa dispărea. De fiecare dată, deschizând ușa, mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
va face, va rânji sau va privi prin mine ca prin sticlă? Mă rugam să rânjească. Era mai suportabil. Când privea în gol, ochii lui deveneau reci, ca două bucăți de gheață tulbure. Odată a venit fără pălărie și fără perucă. Părul rărit nu mai văzuse foarfeca demult. Cădea în neorânduială. Individul nu se pieptăna, probabil, decât cu degetele. Atunci mi s-a părut și mai cunoscut, iar noaptea m-am lămurit. Semăna întocmai cu călăul pe care-l văzusem într-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dimensiuni - din Regat sau de aiurea se poate lăuda cu lipsa unei pușcării? Peste tot există măcar o celulă, un arest, semne ale unei false justiții. Supușii mei sunt liberi! O propoziție paradoxală. O realitate pe care mințile legiuitorilor cu perucă sau cu mânecuțe nu o vor pricepe niciodată. Pentru că ei încearcă să afle totul prin rațiune; eu - prin intuiție. Simt în fiecare cetățean al orașului un Brutus. Am fost ucis cu gândul, cu privirea, cu spaima plebei față de Putere, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fi fost, de fapt? Lipsiți de identitate, chiar după ce ar fi primit una - falsă, bine Înțeles! Falsuri, tot mai multe falsuri! Van Gogh, Monet, Dali, hrană afectată genetic, sînge fabricat În laborator, operații estetice, sîni remodelați, unghii false, gene false, peruci, oameni neidentificabili, de o vreme - embrionii aceia, la capătul evoluției, primeau nume false! Dumnezeu ce făcea acolo sus? Ce face? - asta se Întreba, pentru prima oară, văzînd atîtea, Thomas; dacă nu un stîlp al societății, măcar o proptea, de cînd
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tematica „piele și blană de leopard“ sunt interzise pentru că toată lumea trișează și, pur și simplu, se îmbracă de la Roberto Cavalli. Lara, Jolene și Julie erau dezgustate de tema propusă. N-ar putea imita coafura lui Ali decât dacă ar purta perucă. — Atunci, pune-ți perucă, am sfătuit-o eu pe Julie, care mă sunase pentru o consfătuire urgentă pe tema costumației. — În nici un caz nu-mi pun o perucă brunetă grețoasă peste părul meu superb, blond. Ariette ar muri. Cum poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de leopard“ sunt interzise pentru că toată lumea trișează și, pur și simplu, se îmbracă de la Roberto Cavalli. Lara, Jolene și Julie erau dezgustate de tema propusă. N-ar putea imita coafura lui Ali decât dacă ar purta perucă. — Atunci, pune-ți perucă, am sfătuit-o eu pe Julie, care mă sunase pentru o consfătuire urgentă pe tema costumației. — În nici un caz nu-mi pun o perucă brunetă grețoasă peste părul meu superb, blond. Ariette ar muri. Cum poate să-mi facă Aerin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
propusă. N-ar putea imita coafura lui Ali decât dacă ar purta perucă. — Atunci, pune-ți perucă, am sfătuit-o eu pe Julie, care mă sunase pentru o consfătuire urgentă pe tema costumației. — În nici un caz nu-mi pun o perucă brunetă grețoasă peste părul meu superb, blond. Ariette ar muri. Cum poate să-mi facă Aerin una ca asta după câtă grijă am avut de ea la Școala Spence? Mai rar se întâmplă ca o brunetă ca mine să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
invitați întârziați... Alo ? În timp ce ascultă ce i se spune, expresia i se schimbă și acoperă receptorul cu mâna. — Samantha, șoptește. E o companie de publicitate. Ai vrea să apari într-o reclamă la Toilet Duck ? Ai fi în robă și perucă de avocat și ar trebui să spui... Nu ! zic, dându-mă un pas înapoi, îngrozită. Evident că nu ! — N-ar trebui să refuzi niciodată să apari la televiziune, spune Eddie cu reproș. Ar putea fi o mare șansă. Ba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
către cei doi tovarăși. Kiril nu înțelege. Lionel îi explică: — Pariul. Câte o sută de căciulă: era româncă. Cei doi îi întind câte o sută. Toți trei grăbesc pasul spre gară. Sunt foarte tăcuți. Esmé își dă jos cu grijă peruca neagră, lăsând să-i cadă o coamă blondă, numai zulufi. Piticul o întreabă: — De ce porți perucă neagră când ai un păr așa de frumos? — Cine s-ar încrede într-o țigancă blondă? Du te și te culcă, e târziu. Îi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
era româncă. Cei doi îi întind câte o sută. Toți trei grăbesc pasul spre gară. Sunt foarte tăcuți. Esmé își dă jos cu grijă peruca neagră, lăsând să-i cadă o coamă blondă, numai zulufi. Piticul o întreabă: — De ce porți perucă neagră când ai un păr așa de frumos? — Cine s-ar încrede într-o țigancă blondă? Du te și te culcă, e târziu. Îi dă o hârtie de zece euro. Edy iese printr-o trapă din acoperiș. Esmé stinge lumina
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
blondă? Du te și te culcă, e târziu. Îi dă o hârtie de zece euro. Edy iese printr-o trapă din acoperiș. Esmé stinge lumina care face globul de cristal să strălucească. Se așază în fața oglinzii. Cu precauție, își scoate peruca blondă și, în întunericul din încăpere, strălucește doar capul ei, ras complet, ca un craniu de cristal. Despre Esmé Nimic despre Esmé - mi-e frică. Cei trei sunt pe peronul gării Saint-Laud din Angers, în așteptarea trenului care-l va
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Îl trece un fior. N-are curaj să se uite pe vizor. Spune, pierdut: — Prea târziu, a expirat timpul. — Sunt eu, Esmé, aude el un glas inconfundabil, care, surpriză, vorbește românește. Lionel îi deschide. Esmé e spectaculoasă: are o nouă perucă blondă și poartă o rochie înflorată. N-are nici o coasă la ea. Lionel îi face loc să intre. N-o strânge de gât. — E cam dezordine la tine. Auzisem că ești ordonat. Nu mă inviți să iau loc? Lionel nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
spus: Nu, neștiind care din răspunsuri e mai trist, și ar fi sfârșit prin acel „nu știu“ mai apăsător decât oricare și și-ar fi reamintit jocurile profane ale furnicarului... fabricarea untului,nituirea vapoarelor, coaserea uniformelor, dansul, discursurile, agrafe biciclete peruci discuri cravate trenuri conserve sutiene tunuri cărți, competiția inventivă a zădărniciei. — O, ooo, Ina!... de zece ani nu te-am văzut. Domnul o bătuse, ușor, pe umăr. Irina răsfoia, la un stand de cărți, în stradă, un ghid al plantelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]