1,095 matches
-
crease peste noapte o atmosferă nouă, de... cum să spun... Stați un pic, să mă inspir... Dragoș duse paharul la gură, adulmecă aroma închizând ochii și luă o înghițitură de vin. Dar Alexandra veni și se rezemă cu spatele de pervaz, lângă el, atingându-i umărul. Ce-i, Alexandra? o întrebă. Aștepți încheierea?... Ea îl privea de alături, de lângă umărul lui, drept în ochi, fără pic de jenă, cu ochi strălucitori și avizi. Așa că Dragoș i se adresă numai ei: Vinul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Dragoș luă încă o înghițitură de vin și își coborî privirea la porțiunea de mochetă gri-albăstruie de la picioarele lor. Observă că, de o bucată de vreme, niciunul dintre colegi nu călca porțiunea aceea; ei doi, acolo, rezemați cu spatele de pervaz, erau oarecum izolați de restul colegilor din sală și n-ar fi putut spune că asta nu-i făcea plăcere. Vă e frică? o auzi deodată pe Alexandra întrebându-l cu o voce aproape indiferentă. Frică? se miră el. Frică
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că asta nu-i făcea plăcere. Vă e frică? o auzi deodată pe Alexandra întrebându-l cu o voce aproape indiferentă. Frică? se miră el. Frică de ce? Ea se întoarse cu fața spre fereastră și se sprijini cu coatele de pervaz, privind jos în stradă, unde lumina iernii, albă și fără umbre, învăluia cu blândețe casele tăcute, cu tot trecutul lor. Frică? Dragoș se rezemă cu brațul de cercevea, ridicat moale în dreptul frunții. Dar deja cobora înserarea și aprindeau lumina în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe fereastră. Am rămas locului, statuie. Ea a fărâmițat din nou miez de pâine și cu mișcări moi l-a așternut pe marginea mesei. Cinteza tot n-a sesizat intenția gazdei și a zburat iarăși oprindu-se de astă-dată pe pervazul ferestrei. ― Vai, pleacă... ne părăsește, strigă Mihaela, cu sufletul la gură. Trebuia să închidem geamul. Dar cinteza nu se gândea să, fugă, ci, spre marea noastră mirare, ateriză de astă-dată chiar pe coșulețul cu pâine și începu să-și înfigă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe Mihaela din actualitate. Cu atât mai bine. Pendula bătu patru lovituri sonore, prelungi. Așadar, nu dormisem decât o oră și mie îmi părea că sânt în pat de o săptămână încheiată. M-am așezat la fereastră, rezemând coatele de pervaz. Respiram nesățios aerul proaspăt al dimineții și, prin asociație, îmi amintii că citisem cândva că omul și-ar prelungi viața cu cel puțin o cincime dacă ar inspira adânc aerul în piept, de cel puțin cincisprezece ori pe zi. Am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
poate să aibă zone de acalmie. Am vrut să răsucesc o țigară, deși nu prea aveam poftă de fumat la ora aceea. În drum spre cutia cu tutun, m-am oprit în dreptul ferestrei și m-am rezemat din nou de pervaz. Priveam de acolo pe strada pustie, fără să văd sau, mai precis, vedeam proiectate propriile mele închipuiri. Am rămas așa, nemișcat (deși îmi era frig), mai bine de o oră. Uitasem complet de fumat. Acum mă preocupa ceva de care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și jumătate, late de un cot și jumătate și înalte de un cot, pe mesele acestea trebuiau puse uneltele cu care se junghiau vitele pentru arderi de tot și pentru celelalte jertfe. 43. Pe dinlăuntru, casa avea de jur împrejur pervazuri de un lat de mînă, care slujeau ca mese pentru carnea jertfelor. 44. Afară din poarta dinlăuntru erau două odăi pentru cîntăreți; în curtea dinlăuntru: una era alături de poarta de miază-noapte și avea fața spre miază-zi, cealaltă era alături de poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
va cuprinde ea, este preasfînt. Iată, aceasta este legea asupra Casei. 13. Iată măsurile altarului, în coți: fiecare cot era cu o palmă mai lung decît cotul obișnuit. Temelia era înaltă de un cot, și lată de un cot; și pervazul dimprejur avea o lățime de un lat de mînă; aceasta era propteaua altarului. 14. De la temelia de pe pămînt pînă la pervazul de jos erau doi coți, și o lățime de un cot; și de la pervazul cel mic pînă la cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
o palmă mai lung decît cotul obișnuit. Temelia era înaltă de un cot, și lată de un cot; și pervazul dimprejur avea o lățime de un lat de mînă; aceasta era propteaua altarului. 14. De la temelia de pe pămînt pînă la pervazul de jos erau doi coți, și o lățime de un cot; și de la pervazul cel mic pînă la cel mare erau patru coți, și un cot lățime. 15. Altarul avea o vatră de patru coți; și din vatra altarului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
lată de un cot; și pervazul dimprejur avea o lățime de un lat de mînă; aceasta era propteaua altarului. 14. De la temelia de pe pămînt pînă la pervazul de jos erau doi coți, și o lățime de un cot; și de la pervazul cel mic pînă la cel mare erau patru coți, și un cot lățime. 15. Altarul avea o vatră de patru coți; și din vatra altarului se înălțau patru coarne. 16. Vatra altarului avea o lungime de doisprezece coți, o lățime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Altarul avea o vatră de patru coți; și din vatra altarului se înălțau patru coarne. 16. Vatra altarului avea o lungime de doisprezece coți, o lățime de doisprezece coți, și cu cele patru laturi ale lui făcea un pătrat. 17. Pervazul avea patrusprezece coți lungime pe patrusprezece coți lățime, în cele patru laturi ale lui; marginea de sus era de o jumătate de cot; temelia era lată de un cot de jur împrejur, și treptele erau îndreptate spre răsărit. 18. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
din sămînța lui Țadoc și care se apropie de Mine ca să-Mi slujească, zice Domnul Dumnezeu, un vițel pentru jertfa de ispășire. 20. Să iei din sîngele lui, și să ungi cele patru coarne ale altarului, cele patru colțuri ale pervazului, și marginea care-l înconjoară, să curățești astfel altarul și să faci ispășire pentru el. 21. Să iei vițelul pentru ispășire, și să-l ardă într-un loc anume lîngă Casă, afară din sfîntul Locaș. 22. În ziua a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Dumnezeu: "În cea dintîi zi a lunii întîi, vei lua un vițel fără cusur, și vei face ispășire pentru sfîntul Locaș. 19. Preotul va lua din sîngele jertfei ispășitoare, și va pune pe ușiorii casei, pe cele patru colțuri ale pervazului altarului, și pe ușiorii porții curții dinlăuntru. 20. Tot așa vei face și în ziua întîi a lunii a șaptea, în ziua întîi a lunii noi, pentru cei din popor care păcătuiesc fără voie sau din nechibzuință, și astfel veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
să fie de doi coți, lățimea de un cot, și înălțimea de un cot și jumătate. 24. S-o poleiești cu aur curat, și să-i faci un chenar de aur de jur împrejur. 25. Să-i faci împrejur un pervaz de un lat de mînă; peste el să pui un chenar de aur de jur împrejur. 26. Să faci pentru masă patru verigi de aur, și să pui verigile în cele patru colțuri, care vor fi la cele patru picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
să pui un chenar de aur de jur împrejur. 26. Să faci pentru masă patru verigi de aur, și să pui verigile în cele patru colțuri, care vor fi la cele patru picioare ale ei. 27. Verigile să fie lîngă pervaz, și în ele se vor vîrî drugii ca să ducă masa. 28. Drugii să-i faci din lemn de salcîm și să-i acoperi cu aur, și ei vor sluji la ducerea mesei. 29. Să-i faci farfurii, cățui, potire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
salcîm; lungimea ei era de doi coți, lățimea de un cot, și înălțimea de un cot și jumătate. 11. A poleit-o cu aur curat, și i-a făcut un chenar de jur împrejur. 12. I-a făcut împrejur un pervaz de un lat de mînă, pe care a făcut un chenar de jur împrejur. 13. A turnat pentru masă patru verigi de aur, și a pus verigile în cele patru colțuri, care erau la cele patru picioare ale ei. 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
de mînă, pe care a făcut un chenar de jur împrejur. 13. A turnat pentru masă patru verigi de aur, și a pus verigile în cele patru colțuri, care erau la cele patru picioare ale ei. 14. Verigile erau lîngă pervaz, și în ele erau vîrîți drugii pentru ducerea mesei. 15. A făcut drugii de lemn de salcîm și i-a poleit cu aur; ei slujeau la ducerea mesei. 16. A făcut apoi uneltele, care trebuiau puse pe masă, farfuriile, cățuile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
făcut toate uneltele altarului: oalele pentru cenușă, lopețile, ligheanele, furculițele și tigăile pentru cărbuni; toate uneltele acestea le-a făcut de aramă. 4. A făcut pentru altar un grătar de aramă, ca o rețea, pe care a pus-o sub pervazul altarului, începînd de jos, așa că venea pînă la jumătatea altarului. 5. A turnat apoi patru verigi, pe care le-a pus în cele patru colțuri ale grătarului de aramă, ca să vîre drugii în ele. 6. A făcut drugii din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
acolo, ocolind pichetele de grăniceri, urmase poteci tăinuite. De citit, a citit toată viața numai două cărți, și pe acelea silabisindu-le. Biblia și un ceaslov de rugăciuni, cu foile îngălbenite și pătate de muște, care stătea, de obicei, pe pervazul ferestrei dinspre curte. Poate duritățile unei existențe care nu era deloc trandafirie decât pentru vilegiaturiștii încîntați să descopere un Ev Mediu prelungit nu foarte departe de șoseaua națională ce leagă Sibiul de Brașov, poate grijile o făcuseră să se închidă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să încep o corespondență. "Unchiul George" a închis la loc ușa fără să-mi dea scrisoarea pe care, probabil, a aruncat-o. În acea vreme, mă învîrteam pe la marginile civilizației. Patru ani, mâncasem în cantine de internat. Acum, mâneam pe pervazul unei ferestre de bucătărie. Seara, auzeam din sufragerie zgomote de veselă, rumoare și ordine date servitoarei. Duminica la prânz, când "unchiul George" avea oaspeți, auzeam și râsete. De intrat, însă, n-am intrat niciodată în sufragerie ca să mă lămuresc cum
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
morminte cer acoperit - pe-ntinderea lacului parfum de nuferi tot cerul în lac - rațele adormite în Carul Mare drumul spre casă - linia continuă e tot mai lungă între Anotimpuri - acoperind golurile ropotul ploii stropii de ploaie bat tempo-ul pe pervaz - vine, nu vine.. logodnă pe lac - cu barca printre stele spre luna promisă “din floare în floare” - o pânză de păianjen și-așteaptă prada altă răscruce - doar drumurile noastre nu se întâlnesc râset de copil - crengile salcâmilor gâdilă norii orfan
?n ritmul trecerii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83683_a_85008]
-
dizolvat de silă. Îmi în torceam pantalonii pe dos după ce mi-i scosesem aiurea, și-mi extrăgeam șosetele din cracii lor. „Uite, îți spun direct.“ Dar în loc să-mi spună imediat ce-avea de zis, a lăsat țigara în echilibru pe pervaz și s-a apucat să improvizeze o scrumieră de hârtie dintr-o foaie de caiet, scrisă cu creionul. Când a fost gata, a scrumat în ea până când incandescența pură din vârful țigării s-a degajat complet din învelișul ei de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și îngăl benit, plin de pete de licheni. Ne-am suit pe o scară de incendiu, aproape de tot mâncată de rugină, până la etajul trei. „Aici e“, mi-a spus Jean, și ne-am așezat amân doi, cu picioarele atârnând, pe pervazul unei ferestre acoperite cu obloane din scânduri putrede, buretoase. O singură aripă a oblonului se putea deschide ca să pătrunzi în interior. Jean a rămas pe pervaz, gata să se prăbușească la orice suflare de vânt, iar eu am sărit, prin
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mi-a spus Jean, și ne-am așezat amân doi, cu picioarele atârnând, pe pervazul unei ferestre acoperite cu obloane din scânduri putrede, buretoase. O singură aripă a oblonului se putea deschide ca să pătrunzi în interior. Jean a rămas pe pervaz, gata să se prăbușească la orice suflare de vânt, iar eu am sărit, prin rama gea mului încrustată cu bucăți tăioase de cioburi, în camera scufundată-n penumbră. Era un dormitor cu mobilă veche: un pat larg, o oglindă, un
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de transfer sinaptic direct la mijloc. Ceea ce înseamnă că un ceva de-al soră-sii e practic descărcat în femeia asta. Ceva esențial. Vreo parte din creierul, din sufletul ei. Un pic de Karin, aici. Ea arată spre nișa din pervaz, spre căsuța în care locuise domnul Thurman, ani în șir. Singurul prieten de nădejde din copilăria lui Mark. El tresare, dar încuviințează din cap. Iar privirea aia provocatoare a ei. Mark? Pot să te întreb o chestie? Nici nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]