2,222 matches
-
-și mereu cu cotul privindu-ți cu dispreț - în goliciune - corpul . Petrece-n lumea ta mai mult decât pestriță și simte-te ferice precum în larg o fâță ! Iar mâine-n zori, pe plajă să te destinzi la soare ca pescărușii gri care plutesc pe mare . ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: Ca pescărușii / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 699, Anul II, 29 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CA PESCĂRUŞII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351368_a_352697]
-
-n lumea ta mai mult decât pestriță și simte-te ferice precum în larg o fâță ! Iar mâine-n zori, pe plajă să te destinzi la soare ca pescărușii gri care plutesc pe mare . ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: Ca pescărușii / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 699, Anul II, 29 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CA PESCĂRUŞII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351368_a_352697]
-
ai ajuns aici, la cămin... - Pentru că aveam emoții pentru tine și... nu vream să te întâmpine alta înaintea mea! Hai! Mergi să te schimbi! Te voi aștepta aici, la umbră... Ne-am plimbat pe bulevardele umbrite și am mers la "Pescăruș", un restaurant cu linie de autoservire, care avea mâncare bună și ieftină. După ce am mâncat am hotărât să ne plimbăm. Am ajuns în pas domol, glumind adeseori, râzând și vorbind, până la băncile din apropierea statuii lui Eminescu. După ce ne-am așezat
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351379_a_352708]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > DORINȚE Autor: Florentina Crăciun Publicat în: Ediția nr. 557 din 10 iulie 2012 Toate Articolele Autorului S-au risipit prin viață pașii mei Și n-am știut atâta timp de tine, La malul mării pescărușii plâng și ei De dorul tău, în serile senine. Ce-ai fost tu oare, atât cât eu n-am fost? Mă-ntreb, făra-a pimi răspuns, Se poate, pe pamant să treci fără un rost? Iar a trăi fără de tine să
DORINTE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351430_a_352759]
-
mare. Din când în când, introduceam șapca din material de blugi în apă, o storceam ușor și o așezam pe creștetul capului. Apa se prelingea peste umeri, iar răcoarea plăcută mă înfioara. Din difuzorul tranzistorului se auzea o muzică relaxantă. Pescărușii se adunau zgomotoși în jurul bărcii, le era foame și așteaptau micul dejun. Deja s-au învățat cu pescarii. Cel mai curajos se așeza pe copastia[viii] bărcii și stătea cu ochii ațintiți asupra peștelui din cârlig, așteptând să-i fie
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
bărcii, le era foame și așteaptau micul dejun. Deja s-au învățat cu pescarii. Cel mai curajos se așeza pe copastia[viii] bărcii și stătea cu ochii ațintiți asupra peștelui din cârlig, așteptând să-i fie aruncat. Atunci și alți pescăruși se repezeau și începeau cursa contra cronometru: îl aleargau pe norocos, pentru a-i fura bucata de pește. Când vroiai să-i aduni în jurul tău, era suficient să strigi “Vasilică!” sau “Costică!” și să ridici mâna deasupra capului. Din senin
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
cronometru: îl aleargau pe norocos, pentru a-i fura bucata de pește. Când vroiai să-i aduni în jurul tău, era suficient să strigi “Vasilică!” sau “Costică!” și să ridici mâna deasupra capului. Din senin, apăreau imediat, lângă barcă, stoluri de pescăruși și albatroși. Într-o zi, când am aruncat volta, s-a întâmplat să cadă deasupra unui pescăruș ce își spăla penele nepăsător, pe luciul apei. Acesta nu s-a ferit și nailonul a căzut peste aripile sale. Speriat s-a
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
în jurul tău, era suficient să strigi “Vasilică!” sau “Costică!” și să ridici mâna deasupra capului. Din senin, apăreau imediat, lângă barcă, stoluri de pescăruși și albatroși. Într-o zi, când am aruncat volta, s-a întâmplat să cadă deasupra unui pescăruș ce își spăla penele nepăsător, pe luciul apei. Acesta nu s-a ferit și nailonul a căzut peste aripile sale. Speriat s-a zbătut și s-a încurcat și mai tare. L-am tras cu grijă și cu greutate în
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
și țipa, de am alertat toată marea. Nu doream să-l rănesc, sau să-mi rupă nailonul, riscând să moară, îmi era milă de el, căci era lipsit de posibilitatea de a-și lua zborul. Din senin, peste 30-40 de pescăruși nervoși mi-au înconjurat barca, alarmați de țipetele captivului. Se repezeau în picaj ca niște avioane de luptă asupra bărcii, încercând să mă atace. Zgomotul era infernal. Captivul avea nailonul încurcat printre penele aripilor și ghiarele ascuțite. Cu ciocul încovoiat
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi admiram penele, de un alb strălucitor, cu rezonanțe de gri pe vârful aripilor. Ochii lui verzi mă fulgerau cu furie și ură, în timp ce asaltul stolului de pescăruși furioși devenise foarte periculos pentru mine. Reușind să desprind nailonul, i-am dat drumul să zboare. Atunci, întreg stolul l-a înconjurat și s-au depărtat gălăgioși spre mal. Semnalele colegilor de pescuit aflați în apropierea mea, m-au trezit
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
de față. (râde ușor, ca pentru el, cum râd bătrânii) Ar trebui să mă sperii și să mă înfricoșez de puterea mea! ( oarecum speriat ) Dar nu m-a deformat ea, puterea aceasta ? ( mică pauză, departe parcă se aud țipetele unor pescăruși, triste, pustii) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Câteodată o simt mai mare decât mine. Ea, puterea aceasta. Și atunci parcă și-ar bate joc de mine. Dar m-am învățat cu ea. (pune urechea și ascultă piatra, o ascultă atent un timp) Parcă
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
pară rău că El nu a făcut-o atât de frumoasă. Să-i fie rușine și să se doară în univers că a putut să facă o lume atât de urâtă. (după un timp. Departe se aud țipetele triste ale pescărușilor ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Nu, nici nu m-am gândit...Ăsta ar putea fi doar un gând secret al artistului și nu se poate în mintea geniului să nu se ivească o asemenea măreție de gând. ( respiră adânc, ca și cum ar ofta) Ce
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
ca și cum ar fi obiectul artei lui. În același timp salvarea celui ce ești tu, și închipuirea unei măreții care se cheamă idolatrie, este marele păcat în fața materiei. (se așează. Privește îndelung o statuie). Și a lui Dumnezeu. CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (țipetele pescărușilor se aud pustii, tragice, foarte aproape) Eu am căzut în amândouă greșelile... Acum sunt bine, așa trebuie să fie un artist. El trebuie să fie amândouă lucrurile deodată. (un fulger spintecă cerul) Deh, cum se poate răspunde la întrebarea aceasta
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
lume decât acest lucru de a admira materia, care este de fapt un Imn înălțat materiei... și înaintea morții aș fi împăcat, căci mi-am atins idealul, și mi-am împlinit menirea de sărman vierme omenesc pe lumea aceasta. (țipătul pescărușilor se aude foarte aproape, limpede, sfâșietor) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Dar eu nu las materia așa cum este, o iau și o torn în alte forme, ca și cum aș iubi forma, ființa și vasul în care urmează să torn materia. Apoi caut s-o
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
materia. Și după un timp și mai îndelungat de evoluție, conștiința, adică spiritul, va ajunge să producă, să creeze materia. Și atunci, nu vom ajunge la vorba idealiștilor ? Dar ce este drept, acum au dreptate materialiștii, ei spun adevărul. (țipetele pescărușilor ne fac să credem că ne găsim pe țărmul unei mări pustii) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (tare, ca și cum s-ar fi speriat) Adevărul ! Cred că ăsta este adevărul. Sare ca iepurele în fața puștii...Dacă spiritul, conștiința, va ajunge o dată să creeze materia
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
Olteniei, de unde sunt. Când se gândesc la mine îi simt. Și de la o vreme se gândesc, simt vântul ăla de la un timp, de dor, care ajunge până la mine. Cine știe ce s-o fi întâmplat? (plânge) Să nu fi murit mama? (țipetele pescărușilor se aud mai limpezi acum) DOMNIȘOARA POGANY: (zâmbindu-i, ca un fum) Cred că ai presimțit că vin eu. CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (luminându-se ușor) Cine știe.... Dar e bine că ai venit. Îmi era dor să vorbesc cu o femeie
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
de reflexie adâncă) Nu cumva răsturnarea clepsidrei, căderea Creierului universal în haos, devenirea lui Materie stelară se petrece din cauza a ceea ce se întâmplă? (după un timp ) Doamne, poate dezleg enigma clepsidrei, și a căderii în haos a Marelui Tot! (țipetele pescărușilor se îndepărtează triste) DOMNIȘOARA POGAY : Costache, Costache, m-ai uitat... CONSTANTIN BRÂNCUȘI : ( care nu aude nimic ) Și atunci totul este un fel de revoltă a unui Mic Tot, în fața marelui Tot, al lui Unu în fața marelui Unu. Marele Unu devenind
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
văd totul. (după un timp ) Asta cred că vine și de la patrie, de la țara și de la pământul neamului tău. ( convins, trist ) De acolo trebuie să vină, de la pământul îmbibat cu sufletul și sângele strămoșilor. (după câteva clipe ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (țipetele pescărușilor se aud foarte aproape, dureros) La început prea gâlgâia totul în mine. Raza vederii era gâlgâire. Așa cum lumina unei lumânări ar arde prea puternic, și ar topi prea repede biata lumânare. (respiră adânc, geme, ca și cum ar plânge ) Pământul ăla, pământul
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
palme) Doamne, mama e moartă de mult, și ea pentru mine tot mama mea rămâne. (urlând de durere) De ce murim? Eu am luptat împotriva morții...Cu ce am luptat împotriva ei știu. (tace) Cu arta și cu geniul meu ! (țipetele pescărușilor se aud din ce în ce mai tare, tragice) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Sunt vinovat că am luptat singur? Sunt! Însă ce puteam face ?! Până acum în istorie împotriva morții nu se poate lupta decât așa, cu opera. Prin artă. Poeții și artiștii sunt primii care
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
scenele anterioare. Brâncuși e întins pe pat. Respirația îi e grea, îi sclipește fruntea, galbenă și îmbătrânită, de sudoare. Se pare că sunt ultimele clipe ale artistului. Valurile mării se aud pustii, lovindu-se de stânci. Când și când țipetele pescărușilor sfâșie văzduhul. CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (gemând) Mamăă, răspunde-mi tu...(brusc îl îneacă tusea. După ce s-a mai liniștit) E ca și cum ar fi același lucru de aș muri, ori de n-aș muri. Ce ciudat... Să fie același lucru? Nu credeam
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
opera mea și în truda mea, și mă și îndoiesc de ea, și tu vii și zici că nu am făcut ce n-am făcut. Și mă pedepsești ca și cum n-aș fi făcut nimic. (gemând ) Nu e drept, Doamne... (țipetele pescărușilor se aud uimitor de aproape) VOCEA : Spune, omule... CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (trist) Accept, Doamne, că sunt vinovat. Însă nu pot să accept că am greșit. Iar dacă sunt vinovat este pentru că Tu nu i-ai lăsat omului nici o șansă de a
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
-mi mintea trează în starea aceasta. Înlemnește-mă așa pe vecie ... ( ca și cum Dumnezeu l-ar fi ascultat rămâne împietrit în poziția aceasta, privind în depărtare cu ochii deschiși. Valurile mării se aud tot mai tare lovindu-se de stânci. Țipetele pescărușilor răsună limpezi, sfâșietoare, din ce în ce mai tare, ca și cum s-ar apropia) SFÂRȘIT
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
botezului nou - în potop s-a năruit până la noi rădăcini: de-aceea se-așteaptă ca flăcări și strop Miri veșnici să fie-n Copaci - nu vecini! ...așteaptă - așteaptă nuntirea de vis fermecat ning cireșii - în Paradis! *** HRISTOS ȘI MAREA jelitul pescărușilor din spume săgeți - apoi - spre unde nu se vede - și toată fierberea din marea fără nume urmează - toate - -o frază-n care crede palma-I mângâie vanități de valuri dar și ațâță beznele barbare: să nu mai fie spectatori în
CURĂŢENIE DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350794_a_352123]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > POEME HAIKU Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 731 din 31 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului escadrila de pescăruși la înălțime liniște pe țărm * răsărit lângă prun salcâmul e condamnat să crească strâmb * cu două cărți sub cortul de plastic concediu în grădină! din volumul Poeme cu ochii inguști Referință Bibliografică: poeme haiku / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
POEME HAIKU de ION UNTARU în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350833_a_352162]
-
că apare și insula Skiatos. Pe vapor se încinge dansul. Căpitanul Dimitrios apare cu o sticlă de jumătate de metru cu robinet la bază, plină cu Metaxa - un coniac delicios, specific grecesc. La timonă rămân doi adjuncți. Un cârd de pescăruși ne însoțesc. De la unii turiști le iau pâine din mână. Numele insulei Skiatos înseamnă „Umbra lui Atos”. Pe această insulă au fost închise circa cinci mii de femei și copii în anul 1948. Atunci cu... revolta lui Nikos Beloianis, care
O VACANŢĂ ÎN GRECIA de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/350848_a_352177]