1,055 matches
-
să interpretez un discurs. Discursul doi: Trag cu urechea de o oră de producție la osteneala furnicilor. Se compune pur și simplu în urma ta și se depune cu grijă. Când te pierzi cu totul cu firea îți arzi degetul mijlociu. PIANISTA (oftează): Și așa iese acolo morarul din pădure, încet afară din cap. Mai bine să cautăm trufe, ca porcii. COMPOZITORUL: Prefer un câine de vânătoare decât un morar în pădure, tu, dragă Trufăporcească, cu toate că o căutare aurită înseamnă că: Morar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pădure, încet afară din cap. Mai bine să cautăm trufe, ca porcii. COMPOZITORUL: Prefer un câine de vânătoare decât un morar în pădure, tu, dragă Trufăporcească, cu toate că o căutare aurită înseamnă că: Morar în pădure - Câine de vânătoare sau Trufăporcească? PIANISTA: Pai atunci, trebuie să ne mute afară din imaginea care s-a stufărit. Solul de la poalele vulcanului este bun. Din fericire nu m-a zărit nimeni, când am pornit. COMPOZITORUL: Da, suntem dintr-o dată mult prea în verde îmbrăcați... un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ne mute afară din imaginea care s-a stufărit. Solul de la poalele vulcanului este bun. Din fericire nu m-a zărit nimeni, când am pornit. COMPOZITORUL: Da, suntem dintr-o dată mult prea în verde îmbrăcați... un material așa de mlăștinos. PIANISTA: Asta-i treaba, unul stă în picioare, altul jos, restul sunt dedesubt. COMPOZITORUL: Bine... Finalul ambelor jumătăți împărătești. IMPRESARUL (se întoarce scurt): Un singur om vorbește din voi, un coșciug negru întunecat vă zidește împreună pentru trecerea voastră pe lumea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
voastră pe lumea asta. Dar lumea adevărata nu va mai permite nici un fel de munte de datorii de la voi odată și odată. CÂNTĂREAȚA (se întoarce scurt): Odată și odată o să trebuiască să apară o mică grămăjoară de rahat, înălțimea Schwab. PIANISTA: În spate este omorâtă o după-amiază de un roz dulce, ca un câine prea bătrân. COMPOZITORUL: În spate s-a aciuit o muzică albă, oribil de vie. PIANISTA: În spate orizontul sângeros pălește, gândirea devine din frică ca un purceluș
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
odată o să trebuiască să apară o mică grămăjoară de rahat, înălțimea Schwab. PIANISTA: În spate este omorâtă o după-amiază de un roz dulce, ca un câine prea bătrân. COMPOZITORUL: În spate s-a aciuit o muzică albă, oribil de vie. PIANISTA: În spate orizontul sângeros pălește, gândirea devine din frică ca un purceluș alb-roz. COMPOZITORUL (merge la impresar și îi țipă în ureche): Muzica este singurul cuțit cu care cineva poate să taie din el, poate să se înfelieze, să compună
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
merge la impresar și îi țipă în ureche): Muzica este singurul cuțit cu care cineva poate să taie din el, poate să se înfelieze, să compună. Dar: PE D-VOASTRĂ, nu înăuntru, în digestie. (impresarul nu îl bagă în seamă) PIANISTA: Da, și acum lovesc conținutul electric al stomacului în sus, direct în bot. (exagerează patetic) Nearuncatele mese sunt propriile mese, așa gândim, pentru că sunt mese nearuncate. Cănile de bere gata sorbite au fost umplute cu același, se strigă, și sunt
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
împotriva noastră. Brusc se aud pe stradă două mașini care se ciocnesc și voci enervate) Oho, o ciocnire. Rata accidentelor a crescut. (Se repede la fereastră, o deschide grăbit și se apleacă în afară. Compozitorul arată întrebător la fundul impresarului. Pianista dă din cap aprobator. Se repede la fereastră și îl împing pe impresar în afară. Un strigăt și bufnitura și din nou strigăte ale trecătorilor. Compozitorul și pianista bat din palme și râd destinși. Cântăreața strigă, Mecena sare în sus
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
grăbit și se apleacă în afară. Compozitorul arată întrebător la fundul impresarului. Pianista dă din cap aprobator. Se repede la fereastră și îl împing pe impresar în afară. Un strigăt și bufnitura și din nou strigăte ale trecătorilor. Compozitorul și pianista bat din palme și râd destinși. Cântăreața strigă, Mecena sare în sus și începe agitat să se scarpine. Cântăreața se repede la fereastră și se uită în jos) MECENA: A... venit în moarte? CÂNTĂREAȚA: De la înălțimea asta... (către compozitor și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
bat din palme și râd destinși. Cântăreața strigă, Mecena sare în sus și începe agitat să se scarpine. Cântăreața se repede la fereastră și se uită în jos) MECENA: A... venit în moarte? CÂNTĂREAȚA: De la înălțimea asta... (către compozitor și pianistă) Sunteți... voi... sunteți...mda... COMPOZITORUL: Ce.. asta a fost sinucidere, nu-i așa? Sau un accident fantastic? PIANISTA: Impresarul a căzut de la fereastră în urma unei disperări, sau? (Brusc Cântăreața și Mecena se liniștesc și se uită lung și fix înainte
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Cântăreața se repede la fereastră și se uită în jos) MECENA: A... venit în moarte? CÂNTĂREAȚA: De la înălțimea asta... (către compozitor și pianistă) Sunteți... voi... sunteți...mda... COMPOZITORUL: Ce.. asta a fost sinucidere, nu-i așa? Sau un accident fantastic? PIANISTA: Impresarul a căzut de la fereastră în urma unei disperări, sau? (Brusc Cântăreața și Mecena se liniștesc și se uită lung și fix înainte) CÂNTĂREAȚA (cu liniște de mormânt): A fost crimă, o crimă dublă de la spate. MECENA: De la spate... împins de la
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
liniște de mormânt): A fost crimă, o crimă dublă de la spate. MECENA: De la spate... împins de la spate. (din nou se holbează o pereche la cealaltă lung și cu un aer victorios. Apoi Cântăreața pășește încet spre Compozitor și Mecena către Pianistă) PIANISTA: Aha, am ajuns deja acolo. Înstrăinarea absolută, pricinuită de contrariu. COMPOZITORUL (ridică mâna încet): Adio! PIANISTA: - Adio. (Cu gest de stăpână Cântăreața îl apucă pe Compozitor și îl trage în spate ) COMPOZITORUL (se oprește scurt, ridică mâna, tare): Lumea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de mormânt): A fost crimă, o crimă dublă de la spate. MECENA: De la spate... împins de la spate. (din nou se holbează o pereche la cealaltă lung și cu un aer victorios. Apoi Cântăreața pășește încet spre Compozitor și Mecena către Pianistă) PIANISTA: Aha, am ajuns deja acolo. Înstrăinarea absolută, pricinuită de contrariu. COMPOZITORUL (ridică mâna încet): Adio! PIANISTA: - Adio. (Cu gest de stăpână Cântăreața îl apucă pe Compozitor și îl trage în spate ) COMPOZITORUL (se oprește scurt, ridică mâna, tare): Lumea ne
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
din nou se holbează o pereche la cealaltă lung și cu un aer victorios. Apoi Cântăreața pășește încet spre Compozitor și Mecena către Pianistă) PIANISTA: Aha, am ajuns deja acolo. Înstrăinarea absolută, pricinuită de contrariu. COMPOZITORUL (ridică mâna încet): Adio! PIANISTA: - Adio. (Cu gest de stăpână Cântăreața îl apucă pe Compozitor și îl trage în spate ) COMPOZITORUL (se oprește scurt, ridică mâna, tare): Lumea ne are din nou. (Cântăreața deschide o ușă, prin care se poate vedea dormitorul, îl împinge pe
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ridică mâna, tare): Lumea ne are din nou. (Cântăreața deschide o ușă, prin care se poate vedea dormitorul, îl împinge pe Compozitor înăuntru și închide ușa în spatele ei. Mecena arată cu mâna întinsă către un alt dormitor) MECENA: Hai acum... (Pianista pășește încet spre ușă, o deschide și rămâne locului. Mecena vine cu pași mari după ea, o împinge de la spate înăuntru și închide ușa în urma lui) Doi polițiști intră uitându-se peste tot în cameră. Primul polițist merge la fereastră
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
el la pian și deține vioară. Vărul său, maniacul Titi, pretins pictor, are și el vioară, dar cântă numai după ureche, deși colecționează partituri. În același roman, epicureul Leonida Pascalopol cântă la flaut, singur, acasă. Nu știm ce anume. O pianistă desăvârșită e doamna Alice Deleanu care are pian la Medeleni și primește partituri de Bach din străinătate. Un model al său e însăși mama autorului, fiica lui Gavril Muzicescu, pianistă și profesoară la conservator. Fata ei din roman, Olguța, cântă
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
cântă la flaut, singur, acasă. Nu știm ce anume. O pianistă desăvârșită e doamna Alice Deleanu care are pian la Medeleni și primește partituri de Bach din străinătate. Un model al său e însăși mama autorului, fiica lui Gavril Muzicescu, pianistă și profesoară la conservator. Fata ei din roman, Olguța, cântă de asemeni la pian. Muzica clasică e prezentă intens în romanele lui Alexandru George pentru că autorul e un auditor cu vaste cunoștințe în domeniu. Se cântă muzică fină în lumea
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
recentul volum “Principesa Elena Bibescu”, apărut la Editura “Vitruviu”, realizat de eruditul profesor universitar și membru al Academiei de Științe Medicale din România, valoros poet, eseist și traducător - C. D. Zeletin, pe o întindere de circa 850 de pagini. Mare pianistă, originară din zona Bacăului, din care face parte și biograful. Principesa Elena Bibescu sprijinitoare și protectoare a lui George Enescu, față de care s-a comportat ca o mamă, căreia și el i-a închinat întreaga lui operă până la Oedip, este
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ca o mamă, căreia și el i-a închinat întreaga lui operă până la Oedip, este scoasă din uitarea în care fusese lăsată, ca atâția alții, care au făcut ceva pentru România. La peste un secol de la moartea prematură a marei pianiste, C.D.Zeletin C.D.Zeletin face prin aceasta un act de mare mare dreptate, redându-ne-o ca pe un personaj de mare valoare. Existența ei strălucitoare dar trag gică, fiindu-ne prezentată în lanțul atâtor și atâtor nume de primă
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
bani în alt buzunar, ca să li se piardă urmă, pînă ce, văzîndu-se strîmtorat cu adrese oficiale, i-a eliberat tocmai la 9 februarie! La 16 ianuarie Eminescu a mai primit 400 de franci, rezultați din concertul de la Iași dat de pianista Mania Harhas în folosul poetului 298, iar la 10 februarie, 200 franci, de la d-ra Weitzecker 299. Încă din ianuarie 1888, Comitetul de ajutorare din Iași voia să-i cumpere poetului o căsuță, în Botoșani, ca să fie aproape de dr. Iszac 300
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Gireadă, Dumitru, Gh., 122, 134, 175, 235 Giurescu, N. D., 10, 11, 18 Goethe, Johann Wolfgang, 5 Goilav, Grigore, 27, 131 Goilav, Teodor, 27 Goilav, Ioan, 28 Gorovei, Artur, 73 Groholschi, Chirilă, 34, 35 Grosu, Corin, 272 H Harhas, Maria, pianistă, 255 Hasnaș, Gheorghe, 255 Haynal, Arpad, Dr., 242 Hudeșteanu, Vasile, preot, 18, 127, 133 Humpel, Emilia, 241, 243, 250, 273 Wilhelm, 250 Hurmuzache, Constantin, 20, 99, 100, 103, 108 Hyneck, Artur, Dr., 108, 110, 112, 122, 242 I Iași, 12
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
credințe ale lumii conform cărora „lumea e suferință”, menirea noastră nu rămâne alta decât zbaterea întru ieșire din „lațurile” ei, zbarerea întru purificare. și astfel, vom ajunge să murmurăm precum Giuseppe rngaretii: „Nu mă părăsi, rămâi suferință!” Cella Delavrancea Ochii pianistei 125 de ani de la nașterea artistului și scriitorului CELLA DELAVRANCEA 0ă urmăresc vrăjită peste veacuri, fixându-mă încă îndrăzneț și curios ochii unei octogenare celebre. CELLA DELAVRANCEA. Era în primăvara anului 1980. Intrasem în sanctuarul reginei pianului, sfătuită de îngerul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
toate vârstele și mărimile. Pot fi recunoscuți bătrâni combatanți, pictori uitați, actrițe, „foști“ boieri, reporteri, romancieri. Noii critici bățoși zâmbesc subțire unor pensionari ai dadaismului. Mare gălăgie produce un cvartet de tineri pletoși și transcendenți. Este identificată sora autorului, o pianistă spălăcită. Un obraz feciorelnic lunecă încetinit, cu o privire mioapă. Amfitrionul delicat și afabil trece îndatoritor de la unii la alții. Agil și scund, elegant, în costumul scump și simplu, gri. Obrazul ras proaspăt, cu umbre fumurii. Palmele pe care le
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Șah încă o dată! — Dar... — Am zis șah! — Bine... Și Augusto își apără regele cu un cal. Și sfârși prin a pierde partida. Când se despărțiră, Víctor, punându-i dreapta ca un jug pe ceafă, îi șopti la ureche: — Vasăzică Eugenita, pianista, ei? Bine, Augusto, bine; vei stăpâni pământul. „Of, diminutivele astea - gândi Augusto -, diminutivele astea groaznice!“ Și ieși pe stradă. IV „De ce e diminutivul un semn de afecțiune? - își zicea Augusto în drum spre casă -. Poate pentru că dragostea micește obiectul iubirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mână albă și rece, albă ca zăpada și ca zăpada de rece, i-o atinse pe-a lui. Și Augusto simți că prin întreaga-i ființă se revărsa parcă un fluid de seninătate. Eugenia luă loc. — Și domnul acesta... - începu pianista. „Domnul acesta..., domnul acesta... - gândi fulgerător Augusto -, domnul acesta! Să-mi zică domn! E de rău augur!“ — Domnul acesta, fata mea, care, printr-o întâmplare fericită... — Da, cea cu canarul. — Misterioase sunt căile Providenței! - dădu anarhistul sentința. — Domnul acesta, ziceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
unei doamne pe care am cunoscut-o nițel și am respectat-o mult; domnul acesta, dat fiind că e deja prieten al casei, a dorit să te cunoască, Eugenia. — Și să vă admire! - adăugă Augusto. — Să mă admirați? — Da, ca pianistă! — Ei, lăsați! Cunosc, domnișoară, marea dumneavoastră iubire pentru artă... — Pentru artă? Pentru care, pentru muzică? — Evident! Păi vă-nșelați, don Augusto! „Don Augusto! Don Augusto! - gândi acesta -. Don...! Tot de rău augur e și acest don, aproape la fel de rău ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]