2,775 matches
-
legat în coadă, așa de frumoși unul lângă altul, el în frac, ea într-o rochie ca spuma laptelui, radiind amândoi sub cântări pravoslavnice și cine știe cum ar fi fost dacă n-ar fi fost golul insipid al lui Souness și pianistul băutor, brutal, curvar și cartofor a primit din partea sorții ce merita și, când s-a proclamat pacea, deodată cu încheierea meciului, fata a plecat să-și aștepte iubitul într-o revărsare de soldați fericiți, într-o gară, neștiind că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
proclamat pacea, deodată cu încheierea meciului, fata a plecat să-și aștepte iubitul într-o revărsare de soldați fericiți, într-o gară, neștiind că el ajunsese în armata îngerilor (conțopiștii n-o mai înștiințaseră a doua oară asupra decesului sau pianistul tăinuise vestea, nu-mi mai amintesc) și un vlăjgan de la infanterie i-a smuls copilul din brațe, l-a ridicat către cer și a rostit niște vorbe memorabile despre viitor și după aceea a scris pe ecran koneț filma, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mata administrator cu nouă vile? Na? Unde? Tocilescu: Plătește chirie, doamnă. Stă cu chirie. Am chitanțe, pot dovedi. Annabelle Ciocan: Ce zice ăsta, puiule, noi suntem simpli chiriași? Ești nebun? Eu sunt fată de general, nepoată de rege, mamă de pianist, cum să stau eu cu chirie? Îți bați joc de mine? Ai? Pavel Ciocan: Dragă, să-ți explic, e o neînțelegere... Sugiuc: Dar, domnule Tocilescu, domnul prim-ministru are club de fotbal în Divizia A, Petrolul București, știe toată lumea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Terente Marcovici Învățase două lucruri: să fie discret și să-și cumpere costume numai de la Oradea. Avusese mereu aerul unui „fost” obligat să-și câștige pâinea făcând pe șoferul. Nici măcar mâinile nu-l trădau. La garajul partidului i se spunea „pianistul”. Nu se exagera prea mult, căci el era absolvent al Liceului de muzică unde studiase pianul, și doar neșansa Îl făcu să ajungă șofer și nu pianist celebru. Datorită lui Însă, Primul asculta În drumurile lungi doar sonatele lui Beethoven
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe șoferul. Nici măcar mâinile nu-l trădau. La garajul partidului i se spunea „pianistul”. Nu se exagera prea mult, căci el era absolvent al Liceului de muzică unde studiase pianul, și doar neșansa Îl făcu să ajungă șofer și nu pianist celebru. Datorită lui Însă, Primul asculta În drumurile lungi doar sonatele lui Beethoven și fugile lui Bach. Închidea ochii și spunea: Ce lucru mare și muzica asta! Apoi, adormea Împăcat cu lumea și mereu Împăcat cu o cugetare a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o serie de acțiuni de promovare a valorilor românești. De menționat câteva dintre ele: comemorările lui Constantin Brâncuși și programele cu muzica lui George Enescu, prezența la Opera Metropolitan din New York a lui Nicolae Herlea și a Elenei Cernei, turneele pianiștilor Valentin Gheorghiu și Radu Lupu (câștigător al Concursului Internațional Van Cliburn), a dirijorului Mihai Brediceanu, vizitele unor dramaturgi și scriitori de seamă Radu Beligan, Horia Lovinescu, Lucian Giurchescu, Zaharia Stancu, Alexandru Balaci și alții. A fost posibilă astfel traducerea și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
în crîșma "Viață lungă", din capătul Copoului, la un vin în ulcică. Tata le notase pe te miri ce, ca să fie păstrate. S-a pierdut și ce avea mai de preț: cartea poștală de la Enescu. Echivala cu recunoașterea ca mare pianist. După un an de anchete (vindea în talcioc tot ce putea de prin casă, radioul chiar), a fost reîncadrat. Ironia soartei (ah, micile ironii, tare-i mai plac soartei micile ironii) a făcut ca tocmai cînd credea că a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
rece. Forfota Gării de Nord, ea căutîndu-l c-un ghimpe în inimă: dacă n-a venit? Și palma bărbatului, întinsă a încurajare: "Sînt aici". Îmi primise trupul, sîngele roșu și frumos, curs pentru el. Gura pe gîtul umed de teamă, mîinile de pianist iubindu-mă. "O să cînt pe umerii tăi un vals brilliant". Cristoase, de ce nu pot atinge ca tine clapele pianului? N-am învățat solfegiile cum ai vrut, nu le-am exersat, n-a mers. Dar exersez mereu gamele clipelor cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
era Iordan zeul? Cum să-l fi văzut învins, umilit, urîțit de boală? Învins, învins, învins. Tot repetîndu-l, cuvîntul se metamorfozează. Învins. Învi(n)s. Învis. În vis. Vis. Și ce să-mi fi spus la/pe patul morții? Bătrîn pianist pe patul morții. Ce să fi clarificat? Dragostea lui Iordan? Mare minciună, frumoasă poveste. Frumos mai mint bărbații pe care-i iubim. Așa m-a amețit Iordan, în Vara Mare. "Simt că nu te merit, simt că nu va merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ai imaginat alt viitor pentru că ți-ai perceput confuz trecutul. E un adevăr al memoriei tale că te-a iubit. Dacă te iubea nu-și schimba rolurile, cum trece cineva dintr-o cameră în alta: soțul "Veronicăi Micle" și amantul pianist. "Amantul colivăresei"†††††††††† care ești acuma. Și-ar fi asumat bărbătește riscul, ar fi învins prejudecățile de generație..." Ba nu. Iordan m-a iubit în felul lui. M-a iubit ca el. Devenise mai îngăduitor. Nu mă mai tăia cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de nuclei talamici răspunzând rapid impulsurilor auditive și tactile (desigur, invers), producând, cum era de așteptat, reacția firească de trezire a Alimentarei. Recul P ata de soare, lumina, lumina toată dinspre DIMITRIOS Zarvos, FRANÇOIS Deladier, NORMAN Granz jazz-man-ul, TOMMY Flanegen pianistul, care au cântat în tranzit, prin Brăila, pe clapetele sufletului ei; i-au jefuit trupul în limba lor, au inițiat-o în tainele virtuozității dăruirii, a înnobilării lipsei de scrupule a pasiunii, în oferirea fără prejudecăți oricui, oriunde, oricât, frivolitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
închinat sexului femeii. Autorul are un mod de exprimare decis și elegant și dovedește o mereu surprinzătoare imaginație în reprezentarea a ceea ce pare cunoscut de toată lumea, astfel încât îl cucerește pe cititor: „Cel mai bine știu să atingă harpiștii, iar nu pianiștii, așa cum îndeobște se crede. Harfiștii au mici fisuri în buricele degetelor, astfel încât pipăitul lor este ca de termită umedă“; „Pipăitul cu limba este mai cu seamă rugos și realist și implică o atingere devalorizată de orice element diafan, întrucât proclamă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
îndată că în spatele lor se găsește ceva. Deși îmbrăcămintea poate să fie cea a unui țăran de prin părțile locului, privirea pe care Dora reușește să o surprindă ca și degetele lungi și albe, care par mai curând ale unui pianist, nu confirmă însă această supoziție. Dora se simte și ea studiată de necunoscut printre franjurile genelor groase și decide să iasă din muțenia ei : Aș dori să ajung în satul Arbore. Arbore ? ! Asta spun și eu coincidență, locuiesc chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lungi și delicate mângâie deja pielea care devine din ce în ce mai fină pe măsură ce locul cald al feminității, care se crede alterată de ani și suferințe, se apropie. Un gând nechemat trece prin mintea Dorei : " Dacă nu ar fi întuneric, oare degetele de pianist ar mai continua mângâierile după ce ochii ar vedea rețeaua de cute și întinderile de piele marcate de vârstă ?" Nu fi stupidă, Dora ! Ce importanță are pielea, sau cutele, petele, ridurile ? Aceasta este clipa ce ne-a fost destinată și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spre el, poate ghici după expresia chipului său că asta este soluția cea mai bună. "Camera de muzică" este o încăpere spațioasă, spoită în alb. Aproape jumătate din încăpere este ocupată de un pian negru, mare, cu coadă. "Degete de pianist..." Gândul nechemat, sau poate niciodată ieșit din mintea ei, de când degetele lui o mângâiase, ca nici unele până atunci, o tulbură, o tulbură nespus. Patul în care se odihnește probabil câteodată pianistul pare ascetic, dar în realitate este foarte confortabil. Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de un pian negru, mare, cu coadă. "Degete de pianist..." Gândul nechemat, sau poate niciodată ieșit din mintea ei, de când degetele lui o mângâiase, ca nici unele până atunci, o tulbură, o tulbură nespus. Patul în care se odihnește probabil câteodată pianistul pare ascetic, dar în realitate este foarte confortabil. Dora simte povara oboselii. Călătoria lungă, hotelul neodihnitor, frigul din tren și din gară ar fi fost destul și prea mult ca să adoarmă de îndată ce pusese capul pe perna înfățată în alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Când se ridică, părul lasă să i se vadă chipul și Dora o recunoaște. Este gata să strige : Doamna Alindora ! Doamna doctor Bosch ! Buzele nu se deschid, cuvintele nu îi ies din gură. Un deget alb, lung, un deget de pianist i s-a lipit de buze împiedecând-o să vorbească. În schimb spectatorul din dreapta ei s-a ridicat în picioare și aplaudă frenetic scandând : "Bravo, Alina ! Bravo ! Bravo". Dora, contrariată, recunoaște vocea lui Victor. Pianul se transformă într-o sanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
au avertizat la spital că am o problemă..." Dora, doamna Dora, ce aveți, nu vă simțiți bine ? Dragoș este pradă unei emoții vii. Alarmat, poruncește fratelui mai tânăr : Un pahar cu apă ! Niște valeriană ! Dragoș îi măsoară pulsul. Degetele de pianist masează ușor tâmplele palide. Nu ar fi bine să vă întindeți ? Cipriane, întinde fotoliul ! Mulțumesc, nu e nevoie. Nu am nimic. Doar emoția mi-a dat niște palpitații. Dora respiră adânc, soarbe o înghițitură de apă. Durerea s-a diminuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Cei patru spectatori șed cuminți în așteptare. Dora, căreia îi este teamă ca emoția care o stăpânește să nu fie vizibilă, și-a tras scaunul puțin mai în spate, dar în așa fel încât să vadă bine profilul și degetele pianistului. Închide ochii, inima a luat-o iar la galop. Sunetele cristaline care curmă liniștea așteptării sunt ca niște atingeri ușoare făcute de un spiriduș care pășește pe diamantele de gheață ale unei nesfârșite întinderi albe. La un moment dat, spiridușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Schubert ? Și cum reușește Dragoș să coloreze această improvizație de parcă ar încerca să sculpteze în ea clipele unice pe care le trăim ?" Dar iată că mișcările alerte ale spiridușului se prefac într-o cascadă învolburată. Dora este fascinată de degetele pianistului, care par prelungiri ale clapelor albe, aidoma reverberațiilor date de razele de soare când sărută zăpada. Melodia se sfârșește într-un ropot scurt care pare a opri curgerea timpului. Dragoș închide deja capacul pianului. Mișcările lui sunt lente, duioase, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în care am o încredere totală. Tot el va veni să te caute peste o săptămână în același loc în care te va lăsa. Ai grijă de începuturile noastre, adaugă el în șoaptă doar pentru ei doi și degetele de pianist mângâie încă odată, în neștire, obrajii și fruntea Dorei. Calea e liberă !, anunță din ușă Petrică. * * * Trecerea atelajului lui Atanasie peste frontiera între jumătățile întregului care a fost cândva Bucovina este ca un zbor de pasăre care nu cunoaște bariere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Colaborator Extern, colaborator extern Richard Clayderman, unul dintre cei mai iubiți pianiști ai lumii, revine la București anul viitor, pentru a susține un concert la Sala Palatului, pe 19 martie, de la ora 20.00. Autor: Cătălina Grigore Spectacolul va fi condimentat de către percuționistul Daniel Ciampolini, dar și de muzica magistrală a Cameratei
Richard Clayderman revine la București, anul viitor, în martie by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/78432_a_79757]
-
a susține un concert la Sala Palatului, pe 19 martie, de la ora 20.00. Autor: Cătălina Grigore Spectacolul va fi condimentat de către percuționistul Daniel Ciampolini, dar și de muzica magistrală a Cameratei Regale. "Prince of Romance", așa cum este supranumit celebrul pianist, va oferi celor prezenți două ore feerice, în care va interpreta cele mai cunoscute și apreciate cântece ale sale. Dintre acestea nu va lipsi cea mai iubită piesă a artistului francez, "Ballade pour Adeline", cu care a atins numărul vânzărilor
Richard Clayderman revine la București, anul viitor, în martie by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/78432_a_79757]
-
nu numai prin aplauzele a milioane de fani, ci și prin cele 267 de discuri de aur și 70 de discuri de platină obținute în urma înregistrărilor a peste 1.300 de melodii. Artistul deține titlul oficial de "cel mai popular pianist din lume", acordat de Cartea Recordurilor. numărul vânzărilor record, de peste 20 milioane de exemplare în 38 țări. Biletele sunt disponibile la prețurile de 400 de lei, 300 de lei, 200 de lei, 140 de lei și 95 de lei, în
Richard Clayderman revine la București, anul viitor, în martie by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/78432_a_79757]
-
și online, pe www.eventim.ro. Richard Clayderman a mai cântat la București în luna martie a acestui an, fiind singurul artist francez ale cărui discuri s-au vândut în peste 70 milioane de copii în peste 57 de țări. Pianistul are un real succes, susținând aproape 200 de concerte anual, în săli arhipline.
Richard Clayderman revine la București, anul viitor, în martie by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/78432_a_79757]