9,829 matches
-
am să beau o cupă de vin, din sticla pe care am primit-o ca moștenire și pe care am pus-o acolo, pe etajeră. Vreau să-mi storc întreaga viață cum storci un ciorchine de strugure, vărsându-i sucul picătură cu picătură, nu, vinul, ca pe agheasma împărtășaniei de moarte, în gâtul uscat al umbrei mele. Vreau numai, înainte de a pleca, să consemnez pe hârtie răul, care, în acest colț de cameră, m-a ros asemenea unui ulcer sau asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
beau o cupă de vin, din sticla pe care am primit-o ca moștenire și pe care am pus-o acolo, pe etajeră. Vreau să-mi storc întreaga viață cum storci un ciorchine de strugure, vărsându-i sucul picătură cu picătură, nu, vinul, ca pe agheasma împărtășaniei de moarte, în gâtul uscat al umbrei mele. Vreau numai, înainte de a pleca, să consemnez pe hârtie răul, care, în acest colț de cameră, m-a ros asemenea unui ulcer sau asemenea unei tumori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu atenție, să devoreze tot ce scriu. Cu siguranță, ea înțelege mai bine decât mine. Numai umbrei mele pot să-i vorbesc cum trebuie. Ea mă obligă să vorbesc; numai ea poate să audă. Ea înțelege, bineînțeles... Voi stoarce sucul picătură cu picătură, nu, vinul amar al existenței mele, în gâtlejul ei, apoi îi voi spune: „Iată viața mea!“ Cine m-ar fi văzut ieri ar fi văzut un tânăr debil și bolnav, dar astăzi ar vedea un bătrân cocoșat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să devoreze tot ce scriu. Cu siguranță, ea înțelege mai bine decât mine. Numai umbrei mele pot să-i vorbesc cum trebuie. Ea mă obligă să vorbesc; numai ea poate să audă. Ea înțelege, bineînțeles... Voi stoarce sucul picătură cu picătură, nu, vinul amar al existenței mele, în gâtlejul ei, apoi îi voi spune: „Iată viața mea!“ Cine m-ar fi văzut ieri ar fi văzut un tânăr debil și bolnav, dar astăzi ar vedea un bătrân cocoșat, cu părul albit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
oraș și mă aflam în fața casei socrului meu. Nu știu cum s-a întâmplat de am trecut pe lângă casa socrului meu. Tânărul său fiu, cumnatul meu, era pe bancă - precum un măr înjumătățit cu sora sa. Copilul și bătrânul semănau ca două picături de apă. Avea ochii oblici de turcmen, pomeții proeminenți, de culoarea grâului, nasul senzual, fața slabă și brutală. Își ținea în gură degetul arătător de la mâna stângă. Involuntar, m-am apropiat de el, am scos prăjiturile din buzunar și i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
nuferi se cățărau de-a lungul ușilor și pereților. Nimic nu mă jena în mișcări și respiram fără nici un soi de dificultate. Dar locuitorii acestui oraș erau morți; muriseră de o moarte curioasă: se uscară pe loc. Din gură, două picături de sânge le căzuseră, la fiecare, pe haine. Celor pe care îi atingeam li se detașa capul, care râdea. În fața unei măcelării, văzui un om care semăna cu bătrânul negustor de mărunțisuri, vecinul nostru; avea gâtul înfășurat într-un fular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
izbucnit în râs. Ce râs sacadat și teribil! Mi se zbârli părul pe cap. Nu-mi mai recunoșteam timbrul vocii. Era ca râsul străin care-mi răsunase de nenumărate ori în urechi. Am început să tușesc. Un scuipat sângeriu, o picătură din adâncul măruntaielor mele căzu pe oglindă. Am atins-o cu buricul degetului și m-am întors, s-o văd pe doică palidă precum cearșaful, cu părul zbârlit, cu ochii stinși și buimăciți. Ducea în mână un castron cu fiertură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și fugi. Acum înțelegeam plăcerea cu care măcelarul își ștergea cuțitul cu mâner de os de ciozvârtele de oaie, plăcerea de a tranșa carnea macră în care se acumulase sânge mort, sânge închegat, gros ca noroiul și care se scurgea picătură cu picătură din gâtul animalelor și înroșea pământul. Câinele galben care dădea târcoale măcelăriei, craniul ăsta de bou căzut la pământ și toate aceste capete de oaie cu ochii învăluiți de moarte, toți văzuseră, toți știau. Înțeleg acum că devenisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Acum înțelegeam plăcerea cu care măcelarul își ștergea cuțitul cu mâner de os de ciozvârtele de oaie, plăcerea de a tranșa carnea macră în care se acumulase sânge mort, sânge închegat, gros ca noroiul și care se scurgea picătură cu picătură din gâtul animalelor și înroșea pământul. Câinele galben care dădea târcoale măcelăriei, craniul ăsta de bou căzut la pământ și toate aceste capete de oaie cu ochii învăluiți de moarte, toți văzuseră, toți știau. Înțeleg acum că devenisem un semizeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ne?" M-a bătut nevastă-mea, bă. Te-ai prins?" Da' grea mână are, bre...", râde celălalt portar, aprinzându-și o țigară. "Păi, nu?", zice sictirit rănitul. Vede sticlele și le bagă în dulap. Închide și-i arată lui Petrică picăturile de sânge de pe jos: "Uite, mă. Dacă ți-aș spune că m-am lovit în căcata asta dă ușă, m-ai crede?" Cel întrebat se scarpină în vârful capului: "Da, petele dă sânge să vede clar... Da' cum, Doamne iartă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se enervă: Voi nu vedeți că are o hemoragie? Ce, dracu', îl țineți în picioare?", se întoarse cu ochii mijiți spre Fany: "Dacă-mi umple cabinetul de sânge, pe tine te pun să cureți tot. Auzi, măi, făptură minunată? O picătură dacă văd, îți iei mopu' și găleata și treci la șmotru. Carte multă nu să cere...". Asistentă îl privi amuțită și brusc ochii i se umeziră. O luă la refec și pe Delia: "Văd că ai fost ocupată până peste
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
înserării, a fost un adevărat tur de forță de care nu m-aș fi crezut niciodată capabil -, am ajuns în micul meu apartament. Abia atunci am realizat ce sete și ce foame îmi era. M-am târât până în bucătărie. O picătură de apă și o firimitură oi găsi eu. M-am cățărat pe masă cu ușurință, de acum aveam ceva antrenament, și am pornit în direcția hangarului ce adăpostea pâinea. Prin întunericul spart de luminile străzii ce se reflectau cam neguros
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de lângă tine vor fi sănătoși și este legea fundamentală a universului infinit, deoarece noi oamenii suntem dependenți și legați unul de altul printr-un lanț energetic de con știință. Suntem un tot unitar, așa cum oceanul este compus din miliarde de picături de apă identice. Suntem și depindem unul de altul într-un șir infinit de situații de viață, nu putem trăi separați unul de altul, suntem cu toții o energie infinită și trebuie să facem ca această energie să fie pozitivă și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
un copac Într-o pădure deasă {i nu-mi mai vâjaie în cap Acea gândire falsă. Am reușit să evadez În lumea mea albastră {i vreau mereu ca să visez ... Că m-am întors acasă ... ! Pe drumul meu, acum pavat Cu picături de rouă, În dorul vieții am aflat Că am o viață nouă. Ce bine-i și frumos să știi Că Tu, ești într-u tine {i nu mai trebuie să minți, Trăind doar pentru lume. Eu ... am umplut vidul tăcut
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
învălmășindu se. Păreau mai degrabă un început de furtună... Târziu, când tingirea roșie a lunii s-a ivit din spatele pădurii, câte un firicel de glas răgușit pornea un crâmpei de cântec cine știe de unde și de când ivit în sat...Apoi, picătură cu picătură, cântecul s-a întremat și până la urmă toți cei care aveau un strop de glas s-au alăturat îndrăznețului care a deschis calea cântecului... Asta s-a întâmplat sâmbătă seara. Sau, poate, în ajun de sărbătoare... Nu mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Păreau mai degrabă un început de furtună... Târziu, când tingirea roșie a lunii s-a ivit din spatele pădurii, câte un firicel de glas răgușit pornea un crâmpei de cântec cine știe de unde și de când ivit în sat...Apoi, picătură cu picătură, cântecul s-a întremat și până la urmă toți cei care aveau un strop de glas s-au alăturat îndrăznețului care a deschis calea cântecului... Asta s-a întâmplat sâmbătă seara. Sau, poate, în ajun de sărbătoare... Nu mai țin minte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cam prăpădite, și câteva aparate de aer condiționat. — V-a mușcat vreun televizor, signor Guido? s-a interesat candid Gioconda. — Nu văd nimic În neregulă, i-am confirmat și eu mustăciosului. Guido s-a scurs lin și inutil, ca o picătură de șampon pe creștetul unui chelios, trecând de muchia dubei cam cu jumătate de ochi holbat, cât să poată privi Înăuntru. — Nu pricep, a spus el, acum câteva secunde... — ...mașinile de spălat jucau tabinet? l-a completat Gioconda. — Nu, a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
om, lipsită de carte tehnică și de certificat de garanție, construită dintr-un aliaj efemer de nervi, unghii, păr și sânge, s-a instalat la conducerea lumii pe care noi am construit-o prin neîncetată uzură și adeseori până la ultima picătură de combustibil. De când a coborât din copac, nici n-au trecut bine câteva secole și arătarea a simțit nevoia să-și proptească talpa Într-o pedală ori să-și sprijine buricele degetelor pe un buton. E Însă capabil acest stupid
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
asfalt se tot răsucea Între ei, dealuri li se așezau În față, uneori se năpusteau Împreună spre soarele auriu, ca două păsărele pe care o nedeslușită taină le făcea să-și ia zborul În același timp, alteori lunecau Împreună ca picăturile de rouă În căușul unei frunze. De câteva ori, Fauvé a reușit să ajungă În siajul Alfinei și atunci aproape că i-a simțit mireasma sălbatică, dar când să muște din bara cromată, ea s-a scuturat imediat, ca un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
turație joasă În căutarea urmelor pierdute, Alfina i-a ieșit brusc În față, la o cotitură. În acel decor În care ziua Își dădea duhul, Întinsă pe catafalcul văilor Înverzite, părea o zeiță a câmpului care se Întorcea de la scaldă, picături de apă Îi șiroiau pe aripile metalizate ca niște muște de mărgean, prin ele lumina apusului realiza misterioasele afaceri ale descompunerii și difracției. Goana Îi prinsese flori de câmp În radiator, un fir de salcie flutura de antenă ca un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
carnaval venețian, de unde izul unsuros al cartofilor prăjiți mă propulsa, evident, Într-un restaurant McDonald’s, transpirând deasupra băii sfârâitoare de ulei. Redus la fluxul și la refluxul lichidelor vitale, am deprins bucuria până atunci neglijată a navigației. Urmăream cum picătura părăsea rezervorul perfuziei, pornind de-a lungul șenalului navigabil al tubului. Pătrunzând În mine-brațuldrept, proviziile Înmagazinate În cala-i transparentă erau descărcate În mai multe bărcuțe, iar noua flotă aluneca de-a lungul coastelor, ajungând În vastele palate ale inimii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rămas-bun de la tine. Îți văd Încă ochii mijiți și mâinile ciugulind șuruburi și sârmulițe, când reparai un aparat electric. Atât, doar detalii, piese rămase dintr-un puzzle incomplet, pentru că nu-mi amintesc aproape deloc, ce ciudat, contururile feței tale. Ca picăturile de lapte din cafea, un timp, ani? secole?, ele s-au păstrat nemișcate În mintea mea, apoi o ușoară vibrație, cum se Întâmplă când trece un camion greu pe stradă, le-a făcut să-și Înceapă deriva, Îmbrățișând trăsăturile altora
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Își donaseră pijamalele. Trebuie să-ți spun ceva. E-o poveste lungă, dar o să-ncerc s-o scurtez. S-a așezat, privindu-mă cu ochi mari și umezi. Am răsuflat adânc. — Vera, te-ai gândit vreodată că suntem doar niște picături de apă foindu-se printr-un ocean nesfârșit? Că totul e numai iluzie și că...? — Nu trebuie să pui atâtea Întrebări, a spus ea Înfiorată. Răspunsul meu e da. Da, da, da, de trei ori da. — Bun, am zis, atunci
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
laser. Secțiunea ilustra complet toate detaliile unui desen din manualul de anatomie. Se vedeau clar vertebra cervicală, măduva, cele două aorte, tubul traheic și alte asemenea mărunțișuri; peste tăietură fusese aplicată o peliculă transparentă, cu o asemenea precizie, Încît nici o picătură de sînge nu-i murdărise gulerul, ca și cum trupul ar fi fost În prealabil congelat. Alte observații Vic nu mai avu timp să facă, deoarece În momentul imediat următor sună telefonul - și toți cei prezenți tresăriră. Era Christina. — Bună, ce faci
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Ce frumos povestești tu!... suspină Daisy. Maiorul Smith consimți Înclinînd ușor din cap. Tocmai li se serviseră niște spaghete milaneze, pe care se străduia să le Învîrtă cît mai elegant cu furculița pe fundul lingurii, ceea ce făcu ca mai multe picături de sos să se Împrăștie În jurul farfuriei. Dacă ar fi ținut cu adevărat să o impresioneze - dar din motive neelucidate acest lucru Îl interesa din ce În ce mai puțin - i-ar fi vorbit și despre Joanna-Jeni, pe care o urmărea de mai multe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]