82,518 matches
-
pasiune așa cum lumina amurgului se prefăcuse brusc în întuneric. Și odată cu tunetul se spărseseră-n el toți munții și alunecară-nafară grohotiș și nămol și izvoarele tulburi. Și au găsit piatra mormântului răsturnată. O femeie își întinse părul ei lung peste picioarele fiului și se făcu liniște în jur de se auzeau plângând gloatele și aripile liliecilor fâlfâind. Sălașul vântului se prăbuși și lumina din el ieși la lumina zilei așa cum iese din străfundul pământului o cârtiță. III. (Canción) Poate că ei
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
pe mal în Austria cu maxilarele încleștate de frig, dîrdîind, lîngă o tablă albastră dreptunghiulară pusă pe două țevi înfipte în marginea unui drum de țară, pe care citi numele localității: Neusiedlersee-Burgendland - să țină minte unde a pus prima dată piciorul în Austria. S-a dezbrăcat de blugi, canadiană, pulovăr, tricou și chiloți și le-a stors pe rînd, temeinic, în timp ce țopăia goală pe malul lacului să se încălzească, ca o lighioană ieșită din mlaștină pentru un ritual diabolic, care s-
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
să-l elibereze din sclavie. Iarna Iarna-i așa de frig că-ngheață spermatozoidul în tine și ovulul în femeia iubită. Iar pe stradă, mereu trebuie să-l ocolești pe câte unul, rămas cum l-a prins gerul: cu un picior în aer, cu mâna la gură, încercând să-și tragă căciula pe urechi... Polițaii, grijulii, le-au atârnat câte-o plăcuță reflectorizantă, în față și-n spate, să nu dai peste ei noaptea, din greșeală. N-au nici o treabă: o să
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
Trebuie să fie vreo medaliată olimpică. Olimpicilor li se fac toate chefurile. Apoi, mă uit mai atent, și recunosc pupilele brune ca tutunul, recunosc ochii în care strălucește o forță ciudată, plictisită, dezamagită parcă... Ciocănind din tocuri. Observ că are picioarele de la glezne în sus foarte subțiri, aproape osoase, dar ciorapii nylon îi dau un fel de carnație artificială. Zveltă, cu o față îngustă, cu un nas drept și proporționat, cu buzele subțiri, strânse - nu, n-are, ca el, buzele arcuite
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
un păr des și puțin vâlvoi. Da, cred că e ea. îndreptându-se spre același avion, ei poftim ce-ntâmplare! Dar e o diversiune binevenită: nu se preocupă nimeni de mine ori de valiza mea. Cu valiza în mână, pun piciorul pe scara avionului și mă avânt în sus. La intrarea în avion, la stația stewardeselor, pilotul român și o stewardesă est-germană se uită la mine dar mă lasă să trec, pe lângă ei și pe lângă un portret atârnat pe perete, înrămat
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
se uită drept la mine. Și pe urmă mă vede hindusul; îi șoptește ceva fetei, și se detașează din grup. Vine drept la mine: Nu poți sta aici. Mută-te mai în spate. Poftim? Totuși încep să mă ridic în picioare, cocârjându-mă (v-am spus, sunt înalt) în spațiul scund de sub compartimentul de bagaje. Hindusul își pierde răbdarea: Ce mă, n-auzi bine? Acum nu mai e calm. îi lucesc ochii cu o enervare rece și reziduală, o are în
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
curaj? Cât mi-am citit raportul, fiica lui Atila m-a ascultat din haloul ei de fum, stoică și plictisită. Avea de la cine să moștenească răbdarea la plictiseală - auzisem activiști spunând admirativ despre tatăl ei: azi șeful a stat în picioare la cinci ceasuri de nimic, și nu i s-a mișcat un mușchi! Este că are cel mai bun antrenament la plictiseală pe lagăr? (Cuvinte, cuvinte. Spuse atunci, auzite în amintire, azi! Aud și gust gustul plicitiselii de atunci. Zilnic
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
pata de pe deget lipită prompt de țigară, modul cum inhalează... m-am întors la rutină, spun gesturile ei. Conversația noastră dinainte a fost ca o trufanda, dar s-a terminat. Se apleacă spre pantofii de sub scaun. Văd cum își împinge picioarele în pantofi, poate îi sunt puțin umflate picioarele. Ori pantofii sunt prea noi. Un crâmpei de secundă, văd în minte un nesfârșit urcuș de picioare desculțe. Golgota femeilor romance. Zoia se întoarce spre mine. Chipul îi e palid, cu o
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
cum inhalează... m-am întors la rutină, spun gesturile ei. Conversația noastră dinainte a fost ca o trufanda, dar s-a terminat. Se apleacă spre pantofii de sub scaun. Văd cum își împinge picioarele în pantofi, poate îi sunt puțin umflate picioarele. Ori pantofii sunt prea noi. Un crâmpei de secundă, văd în minte un nesfârșit urcuș de picioare desculțe. Golgota femeilor romance. Zoia se întoarce spre mine. Chipul îi e palid, cu o paloare care parcă îi urcă și în pupile
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
trufanda, dar s-a terminat. Se apleacă spre pantofii de sub scaun. Văd cum își împinge picioarele în pantofi, poate îi sunt puțin umflate picioarele. Ori pantofii sunt prea noi. Un crâmpei de secundă, văd în minte un nesfârșit urcuș de picioare desculțe. Golgota femeilor romance. Zoia se întoarce spre mine. Chipul îi e palid, cu o paloare care parcă îi urcă și în pupile, și nasul îi pare mai mare, și obrajii mai inguști, chiar scobiți. Tatăl meu e un om
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
Vegheați de ochiul triunghiular al Marelui Supraveghetor: N-au voie să-și tîrîie prin iarbă aripile, nimbul Pe care-l țin deasupra capului, bravi, mai tot timpul Și nici să pape fluturii cu tot cu cotor Sau să privească fecioarele raiului între picioarele lungi cînd trupul plimbu-l... Bunul simț Le dictează că roua nu are zimți! Și că fîntînile aduc din pămînt, Ca să-l bem însetați, în ciuture, Duhul Sfînt!!
Îngerii sînt și ei la rîndul lor... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7404_a_8729]
-
și prin păduri să nu mă lași, Fiindcă mă pierd, mi-s sînii mici și lași, Oh, cracii șlefuiți devin inerți, Voința-mi se topește lîng-un șarpe, Mă scurg întreagă-n spume ca izvorul Ce-n treacăt îl atinge cu piciorul Vreun zmeu plin de blazoane și eșarfe Fin adiate-n limbile lui roșii, Zmulse-n amoruri fragede cu zîne; Din trupul meu călduț nu mai rămîne Decît o ceață bîjbîită de botgroșii Ascunși după ciuperci otrăvitoare, Doar scorburi care răspîndesc duhoare
Să te iubesc, să mă iubești, și să mă ierți... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7640_a_8965]
-
s-a aplecat pînă la ea, mîinile tale reci au primit-o: era exact cît să-ți încapă între palme. Atît. I-ai șoptit: "Lasă visele urîte deoparte. Uită-le. Peste un an vei fi mare, puternică, peste un an picioarele tale fine vor fi sigure de ele, adevărate picioare de pisică ce nu cade niciodată, peste un an vei ști să-ți folosești ghearele, fiară mică ce ești. Gertrude va fi numele tău. Gertrude, vino cu mine, n-am să
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
au primit-o: era exact cît să-ți încapă între palme. Atît. I-ai șoptit: "Lasă visele urîte deoparte. Uită-le. Peste un an vei fi mare, puternică, peste un an picioarele tale fine vor fi sigure de ele, adevărate picioare de pisică ce nu cade niciodată, peste un an vei ști să-ți folosești ghearele, fiară mică ce ești. Gertrude va fi numele tău. Gertrude, vino cu mine, n-am să te iau acasă, dar am să te duc într-
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
în coșmarul tău, trăgea să moară și îți șoptea: "Eu sînt Gertrude, m-am strecurat nevăzută aici în casa ta, în care n-am fost niciodată, în patul tău în care nu m-am încălzit niciodată. Miau, spun, torcînd la picioarele tale. Sînt eu, Gertrude, m-ai strivit întorcîndu-te în somn de pe o parte pe cealaltă, m-ai sufocat cu plapuma ta ca o apă învolburată." A doua zi ai aflat că Gertrude murise de moarte bună. Nu tu erai răul
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
Emil Brumaru Prea multe le-am lăsat în grija Ta, Neobișnuit să-ncerc dureri și spaime; Mi-s tot mai aspre mucedele haine, Piciorul mi se-mpiedecă-n tafta. Stau și îndoi lumina înspre seară Și-o-nvăț să cadă-ntr-un cristal adînc, Acolo unde bănui c-o să piară Și lacrimile ce degeaba le mai plîng. Nu-mi dărui nici o bucurie-ntreagă? Și eu la
Prea multe le-am lăsat în grija Ta... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7494_a_8819]
-
în batistă dinții de fier cu care m-a mușcat de inimă azi-noapte căpcânul de după icoană (și nu știu de ce fac asta nu știu) dar dacă tu ai să treci strada la vreme nepotrivită în apus și înspre toamnă trăgând piciorul greu printre frunze negre ochi sparți frânturi de poeme scrijelate în asfalt cu mațele scoase afară dar dacă tu ai să treci strada cu păpușa fricii în spate împuns da da cu degetul arătător de căpcânul din răspântie în ziduri
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
ce întinde-n spațiu grele tăceri tânjind ca din cavou spre existențe noi, dintre zăbrele. Cine Mă gândesc numai la lucruri ciudate la disperarea de-a spune sau de-a nu spune ceva la ființa mea ce se clatină pe picioarele-i iluzorii la nenorocirea de-a regăsi doar ziua de ieri Ordinea lucrurilor e grav viciată așa cum e viciat mersul astrelor atât de grav încât luna îmi cade noaptea-n grădină incendiindu-mi ferestrele Și trebuie să-mi fac o
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
treabă! Ce treabă ai la minister? N-ai nici o treabă. Treaba ta e să îți faci imagine că nu te mai votează nimeni dacă nu apari. Ce dăm la copii să mănînce? - Mamă, exagerezi, au ce să mănînce. Sînt pe picioarele lor, au diplome, au servicii... - Au servicii? Au acum, că ești tu ministru și că ai fost deputat. Dar ia nu mai fi! Să vezi ce șut or să le dea toți. - Doar n-o să-i dea afară pentru că eu
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
kilograme. Cățărată pe tocuri, era mai înaltă cu o șchioapă decît ministrul. El începu la rîndul lui să se scuture ca un cîine care iese din apă, dar cu tălpile fixate pe podea, atent să nu pășească, mai ales cu piciorul beteag. Cît puteau s-o mai țină așa? Pe lîngă ei erau tot numai VIP-uri, în cupluri disproporționate ca vîrstă. Babe care înotau în perle și care dănțuiau ca la horă cu puțoi dați cu gel în cap și
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
lăuntru. Cine desparte lumea și cară sicriu după sicriu în interiorul celulei? Cine să unească toate în tot? Doar lapte cu vitamine beau și le simt ca și cum aș mânca hârtie. Ipostaze ultime Sunt călătorul căruia i s-a retras drumul de sub picioare; sunt înotătorul căruia i-au secat apele de sub brațe; sunt pasărea căreia i-a dispărut aerul de sub aripi; sunt cuvântul căruia i s-a tăiat limba rostitoare; sunt poetul căruia i s-a spart vasul de zbaterea Daimonului. Ľipătul Sunt
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
mâna dreaptă, apa e oracolul, apa e rugăciunea de seară pe care o învățăm de mici, de mici ne învață preoții cu odăjdiile ude. Îmbrățișând milesianul îi spui: "Adu-mi biberonul cu lapte pentru copil și nu mai sta cu picioarele goale pe ciment!" Ninucika, tu îi pui ciorapi de lână, cimentul e rece, el te îmbracă în cămașa de noapte, îți pune șalul pe umeri și nemurirea în picioare. Privirea îți cade pe cei doi sâni ai lui cu zmeură
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
-mi biberonul cu lapte pentru copil și nu mai sta cu picioarele goale pe ciment!" Ninucika, tu îi pui ciorapi de lână, cimentul e rece, el te îmbracă în cămașa de noapte, îți pune șalul pe umeri și nemurirea în picioare. Privirea îți cade pe cei doi sâni ai lui cu zmeură din care mâncăm până ne devin buzele cotoare de Biblie. Cu ochi de flamingo te vede, tu, apă râzând, cu gât lung Te vede te vede te vede și
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
comunicând cu pecica(sobă) și plita, care se încălzește prin încălzirea plitei. Copiii vor fi crescuți probabil de rude și-a snopit din bătaie mama până ce aceasta și-a dat ultima suflare. Servitoarele râd. Curtezanele chiuie. Regina Mamă lovește cu piciorul în scaun. Arde, mamă, leagănul cu care ne apropiam de oameni! Servitoarele râd. Măgarul își mută crucea de pe spate și o îngroapă în pământ. Măgarii nu mai sunt sfinți. Sătenii sunt îngroziți de bărbatul care și-a ucis cei cinci
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
Șerban Foarță Rondel (I) Magistru-i pe piciorul drept, Învățăcelul, pe cel stîng, Pe ambii ghetele-i constrîng Procrustian, în ev nedrept, Cînd mai atroce, cînd nătîng, Ba chiar de-a binelea inept, Cu cel ce stă-n piciorul drept, Cu cel ce stă-n piciorul stîng. Spre
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]