1,600 matches
-
lui Arghezi, Barbu, Blaga 3. Poeții redescoperă forme de mimare a realității, forme de artă gnomică cu caracter aforistic și fantasticul extins până la grotesc; fondul păgân străvechi împletit cu elemente creștine, icoane, teme hagiografice, o paletă cromatic identificabilă în tehnica picturală a mănăstirilor, precum și motive folclorice cunoscute în arta lui Brâncuși, ce se impun ca simbol al fertilității pământului, al genezei, al morții și al dragostei ("Cumințenia pământului", "Caloianul", "Legenda arborilor înlănțuiți", "Stâlpii morții", "Oul", "Peștele"). Motivul haiduciei, al pământului, al
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la prețiozități descoperite în încercarea de "a reface", cum spune Petru Poantă, tradiția: "Prea ostenite se fac/ Pădurea răsturnată în ochiul unui lac/ Cu ascunzișuri clare din care nu mai vine/ Nici un răspuns râvnit până la mine". În prezentarea satului, elementele picturale sunt sărace; în câteva linii, poetul fixează cadrul dezbaterilor etice. Curgerea vegetației sau peisajul arid alternează după cum timpul istoric schimbă omul și spațiul. Atunci când seva curge prin aer, sentimentul morții este anulat, iar imaginile devin cărnoase, ușor senzuale, amintind de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de pastel surprinse în obiectivul aparatului de filmat, însoțite de o muzică melancolică și duioasă; timpului pillatian i se adaugă mai multă ceață, ochiul care se vrea senin se întunecă treptat: "Parcă ninge peste mine, parcă-aș fi deodată mire." Picturalul la Ion Horea este dominat de sentiment, de atmosferă, el se estompează în muzică, în arome, în mișcare. Dacă la început culorile peisajului și ale satului erau distincte, treptat ajunge la imixtiunea cromatică în tonuri și nuanțe patinate: zilele vin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
El este forța numenală, originea și substanța permanentă a lumii materiale și a sufletului" (Heraclit). Într-adevăr, Ion Horea este dominat de modele: Horațiu, Ovidiu, Esenin, Pillat, dar în poeme ca "Târziu", "Alb", " Se mai aud", efectul liric devine efect pictural, declanșând o atmosferă de mare sonoritate lăuntrică într-un grai simplu, clar, armonios în care a pus meșteșug și pasiune. Ion Horea scrie meditații sau eminescianizează când vorbește despre iubire. "I se lovesc de pântec luceferii și sună zvâcnindu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
burta jivinei/ Înainte s-arunce în lume urlet divin". Cetatea cu lăutari și menestreli, Ierusalimul, drumul spre hagialâc, spre perfecțiune trece prin umilință, în volumul "Balcanice" (1970): "Cu orbii, vom cerși călare pe măgari". Cu o anumită plasticizare, mai accentuată pictural, poetul creează peisaje de basm, reînvie motive orientale covorul persan, ceașca cu ceai: "Covorul șters, pătat de dragoste și rugi/ mi-azvârle în auz glasul bostanului vecin/ și călători bătrâni pe cai de porcelan/ mișcăm rotila veacului spre rai." Se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dezleg albastra bantă./ Veștmântul ce ți-l leagă sixofantă,/ Și mai luând din coșul cu smochine,/ În văzul lumii, să fac dragoste cu tine." Leonid Dimov este un poet original și unic în contextul poeziei anilor 1960-1975; dionisiac și apolinic, pictural și mozaical, el suprapune în poezia sa prin asimilare organică pe unii dintre poeții pe care i-am mai citat: Ion Barbu, Mallarmé, dar și Macedonski, într-o viziune inedită, turnată într-un limbaj pur, într-o proiecție de aglomerări
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Julien ospitalierul" cuprinde poeme în proză și poeme în care starea elegiacă este dublată de durerosul declin biologic: Acel lucid de spaim-al unui ceas/ Mă caută stăruitor prin lume." Există în poezia lui E. Brumaru "elemente balcanice, concretizate în intenții picturale, în cantitatea de natură moartă în care vibrează o lumină ca o muzică, ce dă extaze. Numai de n-ar ajunge la manieră: "Melcul cel mic cu muget lin/ Iubea în taină-un serafim/ Și bea buton după buton/ De
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prezentul: Se vaită stejarii românești/ Peste Dumbrava roșie-i furtună/ Se-nalță-n cer văpăile șerpești,/ Bufniri de trunchiuri prăbușite sună,/ Și tremurând, și plâns, de după norii/ Se-arată îngrozit un colț de lună." Un adevărat infern dantesc este creat pictural în viziuni apocaliptice: "Nu-i Ștefan-vodă cel ce-a ridicat, / Mari, focurile străjii peste creste/ Întregi Carpații s-au învăpăiat." Cozma Răcoare capătă dimensiune prin evocarea lui Ștefan, poetul îl gigantizează; imaginile continuă să fie expresioniste în ciuda temperamentului romantic și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și paseist. În "Regii Sciției", viziunea este extatică și ne vorbește de rezistența noastră prin timp, chiar dacă viscolul cade din nord: "răscolind pământul și aprinzând zăpada/ și umplând de vuiet casele noastre." Toată viziunea cotropirii neamului se realizează în imagini picturale, subiective, cu tendință impresionistă: "Și nu mai ajung în sud niciodată/ Nu mai ajung niciodată". Natura este istorizantă, primitivă. Poetul se întoarce spre lumea lui Ovidiu. "Vin sarmații cu blănuri de urși", sau evocă dimensiunea naturii, care este demnă de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Serile vedeniilor", "Legenda". Pământul este surprins și în ritmica anotimpurilor, astfel că poemele devin stenograme ale vieții zilnice din perspectiva mișcărilor naturii într-un joc de linii și de culori care trădează impetuozitatea sentimentului. Peisajul este tandru, întunecat și dramatic. Picturalul îl surprindem încă și în acest volum, lumina favorizând atât expresia cât și sentimentul comunicat: "Și-o mâhnire dulce peste pacea serii, cu vedenii amețite în frunzare" sau "o ciudată primăvară s-a lăsat, ceața trece galbenă pe fața lunii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1973). Dacă mai adăugăm și versurile publicate în 1955 și volumul antologic "Versuri alese", vom sublinia că prezența lui în epocă va contribui la orientarea poeziei spre un univers interior, inedit. Radu Boureanu, în "Cheile somnului", manifestă aplecarea spre elementul pictural, ce se va adânci în "Inimă desenată". Poetul comentează tablouri celebre de Grigorescu, Andreescu, Pallady, Băncilă și preferă aducerea unor imagini biblice și mitologice, atingând starea de veghe și de vis. În culori molatice și linii unduioase este exprimat și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a ochiului" "Schițe de reprezentare a capului". Leonardo da Vinci Monalisa zâmbet enigmatic (personaj interiorizat) Creațiile originale vor fi analizate compozițional și coloristic de către cei care le-au conceput pentru a duce la final ideea și a o susține grafic, pictural și verbal. Cei care vor dori, vor putea adăuga la unele lucrări, altele decât ale lor proprii, anumite accente de culoare sau forme. Se va organiza o mică expoziție, la finalul orei, cu lucrările în care s-au realizat obiectivele
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
chiar dacă nu e un autoportret al imaginii exterioare). * Fiecare creație artistică se poate spune că reprezintă într-un fel autoportretul artistului creator (care poate lua foarte multe chipuri sau "măști"). Secvența 2: 10 min. * Se realizează trecerea de la un autoportret pictural la un autoportret textual, citindu-se elevilor poezia Autoportret a lui Lucian Blaga. * Se anunță tematica viitorului studiu de caz: Creația literară un autoportret al scriitorului. * Această secvență e destinată organizării studiului de caz, proiectat pentru următoarele două ore. * Se
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
originală, concluziile fiecărei grupe. Reflecție didactică Cea de a doua oră are o dublă menire. Pe de o parte, are scopul de a facilita trecerea de la receptarea vizuală la receptarea vizionară, de la "ochiul vederii", la "ochiul minții"; trecerea de la autoportretele picturale, mai ușor de receptat, datorită concreteții imaginii vizuale, la autoportretele literare, mai greu accesibile, din cauza abstracțiilor generate de cuvânt. Pe de altă parte, ea introduce ideea conform căreia fiecare creație artistică poate fi socotită, într-un anume fel, un autoportret
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
se dovedesc a fi prea sărace, prea superficiale, prea stereotipe, prea generale. Iată un caz concret. Imaginea lui Vivi Drăgan Vasile la Înghițitorul de săbii de Alexa Visarion e fără îndoială frumoasă, funcțională, adecvată și șocantă. Frumoasă prin compozițiile ei picturale, prin rafinamentul gamei cromatice, prin încadraturile ei clasice. Adecvată prin încrâncenarea conținută care rezultă din desenul liniilor și din alternanța culorilor și care rimează perfect cu tensiunea și cu duritatea acestui film, aflat permanent la limita suportabilității. Funcționată prin concretețea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sau a ideii care trebuie transmise spectatorilor. Dialogul se ține bine, fără mari stridențe, iar replicile urmează fie meandrele unei conversații fără direcție aparentă, fie acumulările de tensiune psihologică între personaje, cu explozii previzibile, însă rar materializate. Imaginea, deși foarte picturală, are un dinamism care nu lasă loc pentru plictiseală. În fond, din multe puncte de vedere (tramă, dialog, joc al camerei, reflecție asupra societății), Luna verde anticipează Poziția copilului de Călin Peter Netzer și chiar inclusiv în acest sens al
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu sintagma în încordare, mișcarea lentă, insinuantă și vicleană deacum reliefează o nouă vârstă a iubirii. Ultima ipostază a superbei sălbăticiuni sugerează temperarea și adâncirea emoției provocate de marea aventură a cunoașterii și autocunoașterii prin iubire. Epitetul cromatic (arămie) invocă, pictural, bogăția de culori a sfârșitului amiezei cosmice - vara. Poate figura însă și culorile focului, definind iubirea ca incandescență. Versul final - înco vreme șiînco vreme... - construit prin repetiție lăsată deschisă (prin apelul la punctele de suspensie) poate fi interpretat diferit, ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
liric este desemnat prin mărci ale persoanei I plural: Noi stam, (versurile) noastre. 9. Primul catren al sonetului Moartea visurilor - XIV asociază tema iubirii și tema creației, întro viziune tipic simbolistă. Imaginarul poetic reunește sugestii muzicale (mo tivul cântecului) și picturale (motive cromatice: fruntea sură din negrile ruine), în sinestezii specifice simbolismului. Discursul poetic ia forma unui monolog evocator al cuplului de îndrăgostiți (imperfectul evocativ: stam, voiau, plângeau). Prin epitetul dublu (ciudate și streine) și prin antiteză - voiau să râdă, plângeau
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
hotare. 6. Poezia Autoportret ia forma unui discurs descriptiv la persoana a IIIa. Rolul acestei persoane gramaticale este de a disimula prezența eului liric, sub aparența lirismului obiectiv. Estomparea principalei instanțe a comunicării lirice este motivată artistic prin aplicarea tehnicii picturale a autoportretului. Efectul „dedublării în oglindă“ este focalizarea viziunii artistice nu asupra eului liric - construct textual convențional -, ci asupra autorului concret, desemnat prin numele real, asupra căutărilor și opțiunilor estetice ale poetului. 7. Prin comparația din versul incipit (mut ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cunoașterea realităților prezente și a tendinților viitorului.Învățînd din greșelile trecutului, trebuie să nu mai facem greșeli În viitor. „Un pictor, terminîndu-și un tablou, socotindu-l că Îndeplinește condițiile desăvîrșirii și vrînd să se Încredințeze de vederile și cunoștințele sale picturale și prin ochii altora, l-a expus Într-o vitrină, vederii publice, iar el s-a ascuns după tablou,În așa fel,ca să nu fie văzut, dar să audă parerile celor care Îl vor privi. Într-adevăr, tabloul a atras
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
de unii mai mult, de alții mai puțin, fără Însă ca el să fii tras vreo concluzie, Întrucît ce-i cel priveau, fie că erau singuri, și nu aveau cu-i să spună părerile, fie că erau necunoscători ai tehnicii picturale. S-a Întîmplat Însă ca mai tîrziu, să treacă și cunoscători ai artei, și nu unul singur, ci mai mulți. Cercetînd tabloul expus, au constatat că nu Îndeplinește condițiile unei arte desăvîrșite, arătînd În același timp, și greșelile de fond
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
văzut tabloul și și-au dat părerea asupra lui. L-a luat, a făcut rectificările cuvenite, l-a expus din nou și fiind văzut din nou de aceeași critici , aceștia l-au găsit Întocmit, după toate regulile tehnice și artei picturale.” Eu, pornind de la monografiile Învățătorilor Elisabeta Mărășescu,Vasile Marășescu, preot Virgil Mărășescu, mulțumindu-le pe această cale pentru efortul depus, preotului Murgilași de la biserica din Lupoaia, preotului Drăghia Elisei de la biseica Cătune completate cu documente culese din „Arhivele Naționale Turnu
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
M.A.: Harvard University Press, 1959). Intersemiotic, traducerea se realizează prin transmutare. Pentru Român Jakobson, transmutarea este procesul de decodificare-codificare (interpretare) a unui text formulat cu ajutorul unor semne (semnale) verbale într-un text alcătuit pe baza unor semne (semnale) nonverbale (picturale, filmice, muzicale etc.). Transmutarea cinesemiotică a operei literare are în vedere traducerea sirului de formațiuni lingvistice și super-frazale (cu întregul complex de fapte desemnate de ele) într-o serie corespondență a unui discurs compus din semne (semnale) iconice fotodinamice. 21
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
că nu există progres în artă. Avansul de cel puțin o sută treizeci de secole al peșterei Chauvet față de Lascaux nu schimbă cu nimic datele problemei: arta parietală produsă de homo sapiens este un eveniment considerabil în istoria omenirii. Arta picturală de la Lascaux este, așadar, un al doilea certificat de naștere, care aduce confirmarea sau autentificarea celui de la Chauvet. "Omul, în sensul speciei căreia îi aparținem, al speciei umane care subzistă, care se știe astăzi amenințată cu pieirea, a apărut pe
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
a fi reprezentate însă adevăratul motiv este imaginea măgulitoare pe care strămoșul nostru o avea deja despre sine. Modul în care acesta era reprezentat, reprodus la infinit pe pereții cavernelor este un act de credință și de premoniție. Acest elogiu pictural, această autocelebrare anunță viitorul luminos al creaturii care zâmbește din crisalida sa, care tocmai se extrage din animalitate. Schimbarea blănii, schimbarea naturii este o nevoie imperioasă. Rușinea față de origini e manifestă: în toate reprezentările, aparența animală e mascată prin picturi
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]