762 matches
-
ochii lui, dar îl vedea oare? Da și nu. Ghiocul îmi spune că am să ajung un manechin foarte-foarte apreciat. Cum așa? Ea era vie și avea pielea albă-albă. Să ajungă oare să încremenească într-o bună zi pe un piedestal și pielea să i se coloreze în bej de ciorapi de iarnă? Și să mai fii și încântat de un asemenea viitor catastrofal? Nestor își aminti de manechinul de pe palierul magazinului de confecții și se întrebă dacă înainte nu fusese
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
motiv de mândrie că putea în sfârșit să-l vadă dinăuntru, după ce în toți anii de dinainte de școală trebuise să se mulțumească să se uite la el de pe stradă ori de câte ori trecea prin dreptul școlii și îl vedea așezat pe un piedestal înalt, aproape lipit de o teșitură a zidului școlii, înconjurat de un lanț greu și masiv de fier forjat. Peste drum putea să vadă clădirea cenușie cu un etaj a primăriei, chiar pe colț, cu fațada spre Strada Principală, și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Sau poate chiar mama sa. Freca spărtura cu un cățel de usturoi, după care apăsa bucățile una într-alta și, ca prin minune, rămâneau lipite perfect... Liliana a isprăvit de sădit toate cele douăsprezece primule. S-a așezat pe marginea piedestalului și privește peste peisajul cubist al cimitirului. Se odihnește. A obosit. Nu mai e nici ea tocmai tânără. Pe față i s-a zugrăvit o expresie de împăcare. Asupra ei pacea cimitirelor are același efect ca și asupra lui Lucian
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nu se aventurase cu degetele aici sau acolo. Într-o seară, Dan, Gary, Barry, Gerry, Derry și Dave 1 porniseră spre Ilford. Ținta era un club de noapte celebru pentru barul închis într-o „cușcă“. Acesta era cocoțat pe un piedestal de beton, astfel încât să le permită bărbaților și femeilor care îl frecventau să atingă niveluri superioare de intoxicare cu alcool și să se comporte libertin fără a vandaliza, strica sau afecta în vreun fel locul. Înspre dimineață, șase bărbați solizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mai merg, cu bale la gură și ochi de nebun, m-am gândit la Sultana și la tot ceea ce era ea. Era tot. Apoi am văzut scârboșenia de spânzurătoare și m-am îngrozit dându-mi seama cât de înalt era piedestalul de demență pe care mă suisem. I-am dat foc. Și am realizat cât de îndrăgostit eram. Am trăit. PAGINĂ NOUĂ SIR SUGISMUND E SUA STÒRIA DANS UNA NUOVA LINGUA PLANETARA Il était une fois que se făcea c-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lucru se întâmplă mai cu seamă la “intelectualii raționali” care își controlează acțiunile cu ajutorul rațiunii. Ei își reprimă astfel subconștientul și pierd, în mare parte legătura cu SN. Aceste lucruri conduc de obicei la ajungerea în a ridica pe un piedestal Știința și Tehnicismul (știința, aparatele, invențiile etc.) închinîndu-se lor și la Ateism. Bine ați venit în minunata societate de consum în care trăim un trai “minunat”! Nu e de mirare astfel că oamenii suferă puternic din cauza stresului (ei fiind deconectați
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
fost o terapie... — Sergiu era un om vesel, cu un haz nebun, știa să po ves tească extraordinar. M-am gândit să pun pe hârtie felul lui de a fi mai puțin vizibil celorlalți. El nu era totdeauna cel de pe piedestal, nemaipomenit ca geniu, sever cu orchestra. Făcea tot felul de năzbâtii, știa să râdă, să se joace, să trăiască din plin. Pentru mine cartea a fost un medicament. Eram în fiecare zi cu el. Râdeam singură de ceea ce scriam. N-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
când eu n-oi mai fi? Oare eu, tu, el nu e totuna? (Oare astea nu se confundă într-unul întreg, într-un individ? Cînd? ). Oare atomele metalului nu se confundă într-un Apollon, oare trecutul și prezentul nu sunt piedestalul viitorului? Eu e Dumnezeu. Națiunea mea e lumea, cum fără eu nu e Dumnezeu, astfel fără națiunea mea nu e lume. Națiunea - acest complex de euri. Dacă n-ai esista tu n-ar esista zenitul, umbra destinului, destinul, Dumnezeu. Lupta
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ce dădea spre minunatul peisaj al golfului. — E interzis să-l străbați, spuse tribunul. Numai împăratul merge acolo. Nu se mai auzeau glasuri. Ultimul rând de scări, cel mai înalt, era pustiu. La distanțe egale se vedeau statui superbe pe piedestaluri, tineri semizei, războinici, atleți, opere grecești din perioada de aur, în nuditatea lor victorioasă. În întreaga vilă nu văzuse nici măcar o statuie de femeie. Ajunseră în vârf. Acolo, deasupra tuturor, fusese construită o aulă ale cărei arce dădeau - o surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
termele înconjurate de șiruri de coloane, terasa de unde privea cerul serii. Visele acelea fuseseră un anestezic, însă îl înșelaseră. Văzu grădina uscată, porticul termelor plin de gunoaie, bazinele goale și murdare, mozaicurile distruse de vandalismul orb. Câteva statui căzuseră de pe piedestaluri - poate că fuseseră dărâmate. În nenumăratele fântâni și mici cascade nu curgea nici măcar o picătură de apă. Tribunul mergea la un pas în urma lui, escorta venea după el, iar micul grup de soldați îi urmărea îngrozit. Intră în clădire; trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu palmele sprijinite pe genunchi, simboluri ale meditației. Mai târziu s-a găsit un picior bărbătesc de dimensiuni colosale, din marmură - din statuia pe care o susținea n-a mai rămas nimic -, care a fost lăsat pe loc, pe un piedestal; străduța respectivă se numește astăzi Pié di Marmo. S-a descoperit, de asemenea, un tors feminin din marmură albă, cu veșminte drapate potrivit ritului egiptean; poate că era statuia zeiței. Fără să-i înțeleagă semnificația, oamenii au mutat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întrebat: - Unde-i mașina? - Afară... în parcarea medicului. - Cum? M-am ridicat într-un cot, încercând să văd prin geamul din spatele patului meu. - Mașina mea, nu a ta. Mi-o imaginam deja sub forma unei piese de muzeu, ridicată pe piedestal, expusă ca o amenințare în fața blocurilor operatorii. - E-o epavă în toată legea. Poliția a tractat-o în depozitul din spatele secției. - Ai văzut-o? - Mi-a cerut sergentul s-o identific. N-a crezut că ai scăpat cu viață. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Arta războinică a nemuririi o dorim”. Este citat, între alții, Péladan cu teoria lui plastică, în care „a arătat primejdia atîtor veacuri de literatură și galanterie care au sexualizat sufletul occidental, răsturnînd neprihănita statură a inițiaților pentru a cocoța pe piedestalul ei barbarul și josnicul simbol al instinctului”. Robi ai acestei mentalități vulgar hedoniste, denunțată ca fiind proprie modernității a-spirituale, „toți se vor lăsa să fie păcăliți cu plăcere”, arta ajungînd astfel „o uriașe potriveală, cuvinte potrivite, culori potrivite, sunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
geniu neînțeles, Măcar iubirile să-i fi fost sacre. Idealul său a fost măreț, însă... Necazurile i-au fost parte. El fiind și nestemată din tezaur strămoșesc, Sălășluind de multe generații. Ce strălucește ca luceafărul pe cer. Urcând mereu pe piedestaluri. Nebunia este un lux mare, Pe care nu și-l poate permite orișicare. Îl vedeți pe poet în zare cum vine La flux, ca valul cel mare. Cu sufletul atârnând de lună, A vieții lumii altar, Într-o noapte cu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
două cărți abia intrate - dar o știi pe Lulu, ea e întotdeauna fericită să dea tot ce poate și încă puțin. Mi-aș dori s-o pot clona! Gârrrr. Sfânta Lulu. știam că eram manipulată, dar tot detestam ideea că piedestalul lui Lulu continua să crească în înălțime. Oare, dacă nu luam atitudine, statutul meu, în ierarhia Grant, putea să scadă și mai mult? Oare Vivian se aștepta, în continuare, să-mi mut biroul într-un dulap mai mare și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-o unul la altul. — Sunt profesorii noștri de sport, explică pedagogul, observând nedumerirea roboților tereștri. Le arată copiilor cum se pot juca în imponderabilitate. Intrară apoi în clădire, pe un coridor curat, luminos, proaspăt dat cu petrosin. Pe lângă pereți, pe piedestaluri de granit, se înșirau busturi de ghips ale unor mari personalități ce contribuiseră la dezvoltarea civilizației umane, cât și a altor civilizații. Terra era reprezentată, printre alții, de Copernic, Newton, Edison, Popov, Marconi, Einstein, Freud, Kasparov, Odobleja, Planck și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
aventură la etaj, În atelierul propriu-zis, unde Îi găsi pe William și pe un alt Învățăcel desenându-l pe vărul lor, Gus Barker, aflat În vizită la familia James și care se oferise voluntar. Gus stătea În picioare pe un piedestal, compet dezbrăcat, În poziția unui aruncător de disc. Îi zâmbi scurt lui Henry, fără a-și abandona postura. Până atunci, Henry nu mai văzuse un adult complet gol. În lumina puternică, dinspre nord, a atelierului, membrele albe, musculoase, ale tânărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
stăvilească valul de gânduri negre, Își recită În gând indicațiile scenice, pe care le știa pe dinafară: „Grădina unei case vechi din vestul Angliei; o porțiune chiar din spatele casei, ascunsă privirilor străine. Către centru, o lespede plată, obișnuită, pe un piedestal, de forma unei mese, dar care constituie un cadran solar. În apropierea sa, un scaun de grădină. În dreapta, o portiță de lemn, care dă spre o altă parte a domeniului. În stânga, un zid Înalt cu o ușă verde. O bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În al lui. Pe Alice, paradoxul acesta o nedumerește și o irită. Își iubește cumnatul, bineînțeles - nu s-ar afla aici, În Londra sleită de război, dacă nu ar fi așa -, dar nu suportă să Îl vadă urcat pe un piedestal la același nivel cu iubitul ei William. La sfârșitul lui ianuarie, sosește la Carlyle Mansions Harry, fiul lui Alice. Are pregătire de avocat, dar temperament și slujbă de administrator, pentru care a optat. Director al Fundației Medicale Rockefeller din New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și nefericită, căreia i se oferă un stimul nou. Opinia personală a lui Vultur-în-Zbor despre ea, era că Irina aproape că-și savura nefericirea, că dubla suferință a maternității și a golului din căsnicia ei deveniseră niște cârje emoționale, niște piedestale de pe care cerea înțelegere și admirație. Dacă avea să se apropie de ea, va trebui să poarte povara suferințelor ei. Mai era și sirenă, iar sirena e o devoratoare de bărbați. Cu toate astea, era o femeie frumoasă, care trezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vederea unei armate de păsări. — Camera păsărilor, anunță sec și inutil Prepelicarul. Aceasta era încăperea care ieșea clar în evidență în partea stângă a clădirii. Păsările circulau printr-o fereastră deschisă, într-un șuvoi constant de veniri și plecări. Pe piedestalele micuțe din jurul încăperii era o scăldătoare pentru păsări, erau puse tot felul de semințe, iar un bazin de scăldat pentru păsări era piesa centrală a camerei. Niște păuni pășeau țanțoși pe podea. Dar nu toate păsările erau vii. Creaturi împăiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
chipul meu. Singura ta alternativă este sinuciderea, dar odată ce-ți voi arăta minunățiile mele, nu vei mai dori așa ceva. — Arată-mi-le, zise Vultur-în-Zbor. Vultur-în-Zbor se afla în camera prin care trecuse mai devreme, încăperea cu obiectele acoperite de pe piedestale, și se întreba ce anume putea considera mai alarmant la Grimus. Hotărî că naivitatea lui copilărească, ascunsă sub așa-numitul său Plan Măreț, îndeplinirea oricărui capriciu, chiar și abia gândit, împreună cu ciudatele ritualuri infantile pe care le pusese la cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
capriciu, chiar și abia gândit, împreună cu ciudatele ritualuri infantile pe care le pusese la cale ca să se distreze, cum era acel așa-zis Dans. Grimus: un bebeluș cu bombă. Sau cu un întreg arsenal de bombe, ascuns sub văluri. Pe piedestale. — A doua parte a Dansului, ciripi Grimus, este un Dans al Vălurilor. Prin care Mare Parte Din Ceea Ce Este Minunat Se Dezvăluie. Stătea lângă primul piedestal, ca o bufniță profesorală și pestriță. — Dincolo de personalitate, se ascunde esența, continuă el. Metafizicienii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bebeluș cu bombă. Sau cu un întreg arsenal de bombe, ascuns sub văluri. Pe piedestale. — A doua parte a Dansului, ciripi Grimus, este un Dans al Vălurilor. Prin care Mare Parte Din Ceea Ce Este Minunat Se Dezvăluie. Stătea lângă primul piedestal, ca o bufniță profesorală și pestriță. — Dincolo de personalitate, se ascunde esența, continuă el. Metafizicienii din Oxyput VII au elaborat un dispozitiv pentru detectarea acestei esențe. Am făcut rost de unul într-una din călătoriile mele. Se bazează pe un concept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nenorocirilor tale de pe insula Kâf. Am scos din tine un înger al morții perfect adecvat scopurilor mele. Din tine și din sora ta. Deși structura ei este mai slab definită decât a ta. Grimus se îndreptă către o pereche de piedestaluri plasate unul lângă altul, într-un capăt al încăperii. Dezveli unul din ele. Vultur-în-Zbor se trezi uitându-se la Cristalul de Apă. — Văd că-l recunoști, spuse Grimus. Din jurnalul lui Virgil. Bun, bun. Cu ajutorul lui te-am găsit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]