1,228 matches
-
Înghesui zilnic În tramvaiul 16, mirosind transpirația oamenilor care se Întorc de la serviciu ca să-și petreacă restul serii anesteziați În fața televizorului, nu-ți mai arde să-l iei la pieptănat pe Vasilescu cu furculița În fața englezilor și să te lași pieptănat la rândul tău cu zimții de la bocancii lui, citind un poem scris pe loc. Toate astea Îți apar deodată Îndepărtate și ridicole, deși, Într-o altă stare de agregare a sufletului, fuseseră poate lucrul cel mai firesc cu putință. Stăteam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Grasu’. — revista o să fie un fel de mercedes al ziarelor economice, pentru oameni de afaceri, mi-a explicat el. Vino să vorbești cu Șeful, zilele astea facem echipa. Am Împrumutat de la Simonetta o rochie oranj de mătase, scurtă, m-am pieptănat cu cărare Într-o parte, mi-am strâns părul la spate și m-am dus la interviu. Dacă revista voia să fie un mercedes, m-am gândit, eu trebuia să arăt ca un Ferrari. mai târziu, Șeful avea să-mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
tare pentru a digera ceea ce se întâmpla în jurul meu. Dacă te înghesui zilnic în tramvaiul 16, mirosind transpirația oamenilor care se întorc de la serviciu ca să-și petreacă restul serii anesteziați în fața televizorului, nu-ți mai arde să-l iei la pieptănat pe Vasilescu cu furculița în fața englezilor și să te lași pieptănat la rândul tău cu zimții de la bocancii lui, citind un poem scris pe loc. Toate astea îți apar deodată îndepărtate și ridicole, deși, într-o altă stare de agregare
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
înghesui zilnic în tramvaiul 16, mirosind transpirația oamenilor care se întorc de la serviciu ca să-și petreacă restul serii anesteziați în fața televizorului, nu-ți mai arde să-l iei la pieptănat pe Vasilescu cu furculița în fața englezilor și să te lași pieptănat la rândul tău cu zimții de la bocancii lui, citind un poem scris pe loc. Toate astea îți apar deodată îndepărtate și ridicole, deși, într-o altă stare de agregare a sufletului, fuseseră poate lucrul cel mai firesc cu putință. Stăteam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Grasu’. — Revista o să fie un fel de mercedes al ziarelor economice, pentru oameni de afaceri, mi-a explicat el. Vino să vorbești cu Șeful, zilele astea facem echipa. Am împrumutat de la Simonetta o rochie oranj de mătase, scurtă, m-am pieptănat cu cărare într-o parte, mi-am strâns părul la spate și m-am dus la interviu. Dacă revista voia să fie un mercedes, m-am gândit, eu trebuia să arăt ca un Ferrari. Mai târziu, Șeful avea să-mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pe nimeni și nici nu mai știu pe unde e foarfeca aia. Am eu, Aurele, sări, nevastă-sa, de dincolo de gardul care despărțea curtea casei de micul spațiu destinat magaziilor. Ei, ai, și, ce dacă ai? Că n-am nici pieptăn. Taci din gură. Că am, eu, și pieptăn. Dar taburet, că taburetul pe care-i așezam pe tunși, În fund, Îi În lada autocamionului, la piață. Și, cât ți-i a-l aduce, rosti, a Îndemn, clientul. Nu. N-am
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
unde e foarfeca aia. Am eu, Aurele, sări, nevastă-sa, de dincolo de gardul care despărțea curtea casei de micul spațiu destinat magaziilor. Ei, ai, și, ce dacă ai? Că n-am nici pieptăn. Taci din gură. Că am, eu, și pieptăn. Dar taburet, că taburetul pe care-i așezam pe tunși, În fund, Îi În lada autocamionului, la piață. Și, cât ți-i a-l aduce, rosti, a Îndemn, clientul. Nu. N-am timp. Dacă ți-am spus că nam nici
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
sunt foartefericit. Noaptea asta e solemnă în existența mea. Dimineața Felix se sculă sprinten și privi spre pat. Plapuma forma un cuib gol. Tânărul își închipui că Otilia a trecut în camera ei, se spălă repede pe față, cântând, se pieptănă și ieși în geamlâc, să bată la ușa fetei. - Otilio, Otilio? Nu răspunse nimeni. Trase clanța și văzu că ușa se deschide. Înăuntru nu era nimeni, odaia aproape goală, geamantanele lipseau. Felix alergă ca un nebun pe scări, căută prin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Este o seară binecuvântată, în care vom savura și noi un Dali veritabil... Se conformă, bombăni, tîrî muntele de relicve până pe carapacea, între timp debarasată, a măsuței ovale. În salon, luat aproape pe sus, desfundară șampanie, fu, în repetate rânduri, pieptănat cu degetele și pupat, desigilară coletul. Tabloul părea într-adevăr un Dali. Bău cam în silă. Din când în când, sictirit și dezorganizat, dar tot neîndoindu- se, în adâncurile sufletului său, că i se joacă o farsă urâtă, examina pielea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spoiască (pe jumătate da, pe jumătate ba) fiecare copăcel. Fiecare bordură. Fiecare pietricică. Fiecare tulpină de brusture înghețat ce i se ivea înainte. Pe pajiști, supraviețuiseră mustăți de ierburi scrumite. Preschimbate în țurțuri. Pe care aceiași Gogo trebuiau să le pieptene (cu niște piepteni îmbătrîniți, soioși, fără dinți). În așa fel, încît, 279 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Și-au tras pe ei pijamalele de scandaluri, două croite din doc, mai puțin țipătoare, ciordite de la magazie de Suveran. Singurele două
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
puteau fi, fete rafinate, dulci, sclifosite și pline de fumuri albastre în capetele lor alungite, ca de pisici. Prietene ori tovarășe de viață ale unor băieți care încă trăiau, se călca pe bombeuri cu ei prin metrou, se spălau, se pieptănau și se târau către niște slujbe nenorocite, unii dintre ei făceau chiar karate sau box. Dar chiar și aceia care nu făceau karate sau box, i-ar fi luat de urgență gâtul, aflând ceea ce se petrecea, în realitate, cu puștoaicele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai zici de toate astea, popîndăule? - Nu zice nimic. Tace ca apa. - Cu ce neobrăzare o să le povestești tu, tovarășilor din Conducerea de Partid, că nu te mai poți opri din sculptat buciume, porți, jgheaburi, donițe sau draci să te pieptene?! - Nu pare un obstacol destul de însemnat, de care să se împiedice distinsul nostru elev. - ...Așadar, operațiunea cu detergentul picase... Nu puteai fi înlocuit nici cu un rapsod de Partid. Tovarășului X fiindu-i deja dezvăluite numele dumitale. Vârsta. Adresa. Liceul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Și-și străpungeau, cu unghiile, fosele nazale, parte a zeflemea, parte din imitație.) Habar n-avem. Ce stă la bază? Doru, care rumegase toată dimineața răspunsul, întîi își desăvârșea toaleta de motan, mai scuipa în palmă, își dichisea freza, își pieptăna firele de păr de pe brațe și abia apoi, îndurîndu- se de ei, le răspundea flegmatic: - Natura! Picii nu concepeau. - Și când te plouă și te fulgeră, tot natura? Doru trăgea, c-o expresie tainică, aer în piept și-și încrucișa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tencuiala camerelor zidite prea în apropierea mlaștinei rigolelor! Bătea de 4,36-4,37 după-amiaza. Sinistratul se alesese, ca saftea, c-un ceasornic dibaci, numai secundar și limbi fosforescente, sculă a cărei curelușă și-o și încolăcise deasupra încheieturii brațului drept, pieptănat la plictiseală, iar și iar, cu vârful firelor de păr către stradă. Nu-l mai căznea frigul. Tufele de urzici, spancioc, forsiția, zgrumăjel, brusturi untoși, din capătul cel mai depărtat al ulicioarei Perone, își deșertară în văzduh miresmele de hazna
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
păcate nu se poate fără ea. Se va convinge mult mai târziu, peste ani. La frizer comandă să îi taie părul mai ales din față. Se privește mulțumit în oglinzile imense, își trece degetele prin el greblă și, gata, e pieptănat, poate să meargă la plimbare, în necunoscutul cunoscut! Se va duce la un unchi îi spune unchiu’ Titi, este inima lui. Se pupă fericiți sunt amândoi in biroul lui de la Delfinul. A intrat prin spate pe unde se bagă marfa
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
o rochie roșie, lucioasă, din material scump. Titi Aripă a început să le ciupească pe la spate de cum a dat cu ochii de ele. Paraschiv rămăsese la ușă, uitat de Dumnezeu, cu privirile pe umerii frumoși ai țigăncii. O fetișcană îi pieptăna părul lung și-i așeza cocul. I-a înfipt câteva arcuri de os alb în el, n-o mai cunoșteai. Brațele lungi rămăseseră goale până sus și ibovnica își potrivea pe ele brățările, furate și alea de Bozoncea și aduse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care mirosea a săpun bun. Acum obrazul oacheș îi strălucea. Își scutură pletele negre și aspre, umezite puțin în margini. - Dă-mi și un pieptene! 266 Se apropie de o oglindă mică, atârnată într-un colț al odăii, și se pieptănă îndelung, cu mișcări leneșe. Când termină, veni drept în fața lui și-i zise: - Acuma-ti plac? §i se învîrti pe un picior sub privirile lui uimite. Se opri deodată, aducîndu-și aminte: - N-ai adus patefonul! '■-* - Poimâine fl aduc, pe cuvânt
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
orișicând... - Atunci de ce [te] depărtezi de mine... vino ici în brațul meu... O atrase încet pe pieptul lui... - Ah, uite, zise ea... ce rău îți stă legătoarea la gît!... Ea drese cu mânuțele ei legătoarea... - Și-apoi nu-i nici pieptănat cumsecade, hahaha! și lipsește un bumb de la maneșcă. - Mi-a căzut în sân, Elli... caută-. Ea-și băgă mîna-n sânul lui. El [O] prinse ș-o apăsă pe inimă... - Nu găsesc, zise ea închizînd ochii de roșie ce era... apoi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
flecărirei și a petrecerei. Alături cu căminul, lungindu-și picioarele în curmezișul oblonului, ședea un bătrân cu fața prietenoasă și senină. El era ras și rădăcinele albe ale bărbei îi pudruia fața. Părul alb de la tâmple și de la ceafă era pieptănat în sus, poate cu prea multă îngrijire, spre a acoperi fruntea pleșuvă și naltă, ochii mari, suri, cu desăvârșire limpezi, se uitau cu o cuminție bunomă în norii ciubucului din care fuma, nasul avea o tăietură corectă și gura era
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu trecea zi fără comedii. Dadaca lui era roaba Maria - țiganca, dar era clar cumcă ea nu putea fi fiica tătînă-său. Ea era de-un boi mijlociu, dar părea naltă în trup pentru că era subțire. Cu păr negru și totdeuna pieptănat cu îngrijire și acoperit c-un bariz verde, ochii ei mari și sprâncenați aveau o nespusă dulceață. Buzele mici și subțirele se-ncrețeau de un fel de mândrie, rochia de lână verde cu piepții strânși îi da un fel de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
capătul căreia ceea ce era de demonstrat, ar fi fost demonstrat. De aceea nu e deloc uimitor faptul că discursurile unui dictator, ale unui Stalin ori Hitler, pot fi într-atît de redundante. Oratorul nu face decît să pună laolaltă temele curente, pieptănînd nițel forma. Redundanța sa este cea a convinșilor și dovedește, întrucîtva, credința ce îl animă pînă la a face din el un adevărat posedat: "În general, remarcă Le Bon referindu-se la toți conducătorii, sînt spirite foarte limitate, dar dotate
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
încrucișau în zbor. Melania era o fetișcană și, dintr- odată, veni și mama lor, dansau amândouă în jurul lui, râzând, cu capul dat pe spate. Ce frumoasă era maică-sa, cu rochia ei albă pe care o îmbrăca doar ca să se pieptene în fața oglinzii și să se întindă în pat, lăsând copiii să-i pună un mănunchi de flori între mâinile împreunate și s-o privegheze. Melania era acum un copil, îl privea nedumerită, împingea leagănul, crezând că legănatul va face să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
părea atât de bătrân, ci doar din cale-afară de obosit. Dar nu o oboseală care trece odată cu somnul. Părul, încă des, nu-i albise, ci, parcă, se prăfuise, avea culoarea făinii cu tărâțe, îți venea să i-l scuturi. Se pieptăna, pesemne, doar cu degetele rășchirate, pentru că smocurile nu se ordo nau nicicum unele după altele, ci după mâna cu care își trecea prin ele rarița și după graba cu care o făcea. Sprâncenele erau groase și răsucite, ca niște mustăți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ceacâri, atâta doar că unul avea ochiul stâng albastru și cel drept castaniu, iar celălalt începea albăstreala cu ochiul drept. Unul avea un neg mare și scorțos ca o ciupercă de lemn lângă nara stângă, celălalt lângă nara dreaptă. Se pieptănau cu cărare, netezindu-și părul, unul într-o parte, altul în cealaltă. Cel cu ochiul stâng albastru apuca, mai ales, cu mâna stângă, celălalt, după cum îi arăta ochiul, cu dreapta. Poate că, și dacă ar fi știut să scrie, unul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
curte. M-am născut la bloc. Tili o întoarse spre el și îi depărtă o șuviță de pe frunte. — Uitasem. Lumile în care am copilărit nu arată deloc la fel. Iar tu parcă nu mai arăți ca la amiază. M-am pieptănat altfel. Când merg la școală, îmi strâng părul. — Până și buzele îți sunt mai cărnoase. Și nările. Iar ochii nu-i mai ai rotunzi și mirați, ci alungiți și languroși. Poate te schimbi, în funcție de momentul zilei ori de omul cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]