7,636 matches
-
tu îndrugi pe scenă atâtea baliverne. De-aceea, înainte de cele trei semnale, Rugămu-ne fierbinte Întunecimii Tale Să termine povestea cu morții și cu viii Și să se ducă unde... (reverență) și-a înțărcat copiii! Se aud trei bătăi de gong.) Piei, drace! DRACUL: Imposibil! REGIZORUL: Piei, drace! DRACUL: Nu-s grăbit... REGIZORUL: Piei drace, că s-aprinde lumina... (Dracul iese precipitat. Spre public, zâmbind) În sfârșit! (Iese) Tabloul 1 În Rai. Lumină și ambianță cuvioasă. În prim-plan, în stânga, coliba Sfântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
baliverne. De-aceea, înainte de cele trei semnale, Rugămu-ne fierbinte Întunecimii Tale Să termine povestea cu morții și cu viii Și să se ducă unde... (reverență) și-a înțărcat copiii! Se aud trei bătăi de gong.) Piei, drace! DRACUL: Imposibil! REGIZORUL: Piei, drace! DRACUL: Nu-s grăbit... REGIZORUL: Piei drace, că s-aprinde lumina... (Dracul iese precipitat. Spre public, zâmbind) În sfârșit! (Iese) Tabloul 1 În Rai. Lumină și ambianță cuvioasă. În prim-plan, în stânga, coliba Sfântului Sisoe, în genul colibelor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Rugămu-ne fierbinte Întunecimii Tale Să termine povestea cu morții și cu viii Și să se ducă unde... (reverență) și-a înțărcat copiii! Se aud trei bătăi de gong.) Piei, drace! DRACUL: Imposibil! REGIZORUL: Piei, drace! DRACUL: Nu-s grăbit... REGIZORUL: Piei drace, că s-aprinde lumina... (Dracul iese precipitat. Spre public, zâmbind) În sfârșit! (Iese) Tabloul 1 În Rai. Lumină și ambianță cuvioasă. În prim-plan, în stânga, coliba Sfântului Sisoe, în genul colibelor de la harbuzării. În chip de ușă o pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
PRINȚ: Mai am și o floare. GEOGRAFUL: Geografii nu însemnează și florile. MICUL PRINȚ: Cum așa? E tot ce poate fi mai frumos! GEOGRAFUL: O fi, dar florile sunt efemere. MICUL PRINȚ: Ce înseamnă efemer? GEOGRAFUL: Înseamnă ceva amenințat să piară în curând. MICUL PRINȚ: Floarea mea e amenințată să moară în curând? GEOGRAFUL: Bineînțeles. MICUL PRINȚ: Deci floarea mea e efemeră, și nu are decât patru spini mici să se apere de primejdia baobabilor! Am nevoie cât mai repede de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Când înțelese că băiețelul ei este mort, începu să țipe și mai tare, să se zbuciume, încercând să se elibereze din strânsorile celor care o împiedecau să ajungă lângă ceea ce mai rămăsese din copilul ei. Striga mereu, până aproape îi pieri glasul: Puiul mamei, puiul mamei, ce rău ai făcut tu pe lume de ai plătit atât de scump jocul tău nevinovat? Câțiva lucrători sanitari de la salvarea spitalului au strâns toate rămășițele pământești ale copilului într-un cearșaf, urmând a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o încleștare purificatoare, încât sărutul ținu o secundă, sau un șir de veacuri - nu-și dădeau seama. Sufletul copilei rătăci un oarecare răstimp în neant, după care coborî înapoi în pieptu-i rotund și molatic, iar înlănțuirea unitară a buzelor lor pieri... Speriată de ceea ce tocmai făcuse, șiroaie de lacrimi începură a se scurge de pe obrajii fragezi de floare primăvăratică ai fetei, în spatele cărora pendulau sentimente prea amestecate, cu neputință de deslușit. Într-o clipă, fata o luă repede la fugă și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ajunge obiectul obsesiei tale. De aceea, de multe ori, el se așeza la masa de lucru exact de cum se trezea din somn și se scula din pat, adică nespălat, nepieptănat, fiindcă nu-și putea îngădui imprudența de a lăsa săi piară puseurile inspirației, căci inspirația este întotdeauna alunecoasă, nestatornică și trecătoare. În astfel de momente, nu mai simțea nimic altceva, decât cadența agitată a respirației sale, pusă în acord deplin cu tulburarea-i creatoare, ce o avea. Întruchipa tipul omului perfecționist
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
prin care s-a admis acțiunea În revendicare este opozabilă și poate fi executată și Împotriva terțului dobânditor, În condițiile Codului de procedură civilă. Art.566 (1 Pârâtul va fi obligat la restituirea bunului sau la despăgubiri dacă bunul a pierit din culpa sa ori a fost Înstrăinat. În aceleași condiții, pârâtul va fi obligat la restituirea productelor sau a contravalorii acestora. În toate cazurile, despăgubirile vor fi evaluate În raport cu momentul restituirii. (2 Posesorul de rea-credință sau detentorul precar va fi
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
sau provizoriu. (2 Lucrările autonome sunt construcțiile, plantațiile și orice alte lucrări cu caracter de sine stătător realizate asupra unui imobil. (3 Lucrările adăugate nu au caracter de sine stătător. Ele pot fi: a necesare, atunci când În lipsa acestora imobilul ar pieri sau s-ar deteriora; b utile, atunci când sporesc valoarea economică a imobilului; c voluptuare, atunci când sunt făcute pentru simpla plăcere a celui care le-a realizat, fără a spori valoarea economică a imobilului. Art.580 (1 În cazul În care
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
și el... A rămas să discutăm dimineață câteva aspecte privind lansarea și spiciul ce avea nevoie de unele Îmbunătățiri. Ce mai era de spus? Am reflectat mult la „noua situație” care mi-a smuls parcă aripile și liniștea. Somnul Îmi pierise În ultima vreme. Mă chinuiam zadarnic să așez genă peste geană. Cuvintele lui mi se strecurau În suflet ca un ecou dureros: „Crezi că știi ce vrei cu adevărat?” Nu! Nu trebuia să mă gândesc la un „cer pe care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mărturisi și plânge, pentru păcatele lui! Ajută-l, Doamne, să primească cu vrednicie Sfânta Împărtășanie și, numai așa, să treacă din viața aceasta la cealaltă, numai împăcat cu Tine. „Milostivește-te de sufletul lui, Doamne, și nu-l lăsa să piară.” Așa se ruga mereu pentru el.” Povestirea, „Mărturisirea”, înglobează, nu cum s-ar crede descrierea unei singure mărturisiri, ci avem, de fapt, mai multe mărturisiri, a autoarei, a soției credincioase, a soțului la ceas sublim de convertire, dar, și mărturisirea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mărturisi și plânge pentru păcatele lui! Ajută-l, Doamne, să primească cu vrednicie Sfânta Împărtășanie și numai așa să treacă din viața aceasta la cealaltă, numai împăcat cu Tine. Milostivește-te de sufletul lui, Doamne, și nu-l lăsa să piară. Așa se ruga mereu pentru el. Seara, după ce termina ziua de muncă, se așeza în genunchi în fața icoanelor și citea multe rugăciuni, pe care soțul bolnav care stătea în pat le asculta. El, care altădată nu credea, acum le asculta
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu puteam ieși. Reușisem de vreo două ori să ies din casă fără voie, întorcându-mă udă și cu hainele aproape înghețate pe mine, dar nu mai îndrăznisem mai mult, pentru că, bătaia ce o primisem de la mama făcuse să-mi piară tot elanul de a mai ieși. Într-o zi, simțisem o dorință foarte mare de a avea o păpușă. Mi-o doream din tot sufletul și numai la ea mă gândeam. Îndrăznisem să-i spun mamei dorința, cu toate că știam din
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
umbrită de acest gând, dar când era întrebată se scuza găsind diverse pretexte ce țineau de preocupările ei școlărești. Stătea închisă ore în șir în camera ei din care nu ieșea decât la masă sau când pleca la școală. Îi pieriseră până și scânteile acelea ce înfloreau adesea în ochii ei migdalați, care însoreau îndeobște întreaga casă. Sfătuindu-se îndelung, părinții Inei găsiră că hotărârea pe care o inoculaseră fiicei lor nu era în firea lucrurilor. Dacă aceasta o fi chemarea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pe care singură ți l-ai ales. Fata nu mai așteptă continuarea argumentației tatălui său. îl sărută, apoi o îmbrățișă pe mama ei și, fără să mai scoată un cuvânt, o zbughi pe ușă afară. Amândoi părinții rămaseră siderați, le pierise glasul, nu-și puteau explica unde pornise fata lor în goana aceea nebună. Bănuiau ceva, dar nu se pronunțară. În acele clipe, trăiau și ei bucuria exuberantă a fiicei lor. Ina o ținu tot într-o fugă până la casa Olgăi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fata mea!? Ce? Mama Olgăi făcu o pauză voită, o privi pe fată cu nespusă nedumerire, dar găsind că nu trebuie să toarne benzină pe un foc, deja aprins, își reveni pe dată: te rog să te liniștești! N au pierit toți bărbații din lume. Frumoasă ești, deșteaptă ești, încă nu ai vârsta care să te sperie că nu poți să te mai măriți. Ascult-o pe mama ta. Mâine dimineață, o dată cu primii zori, vei privi cu alți ochi întâmplarea care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
prin care se experimentează prin excelență, virtutea politică a guvernanților, și care pune la Încercare capacitatea lor reală ca organe de Stat. Este vorba de o adevărată „dramă” a vieții de Stat, nu În sensul că Statul ar putea să piară, (În Înțeles absolutizant), ci În sensul că, unei forme și organizări determinate, ar putea să-i succeadă o alta, ca urmare a unei crize, mai mult sau mai puțin sângeroase, dureroase. Filosoful italian ne Îmbie să Înțelegem că este vorba
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
zici de asta!? - Ce să zic, așa este! - Tu ești de partea mea sau a ei? - De partea adevărului. Și mama o privi o clipă. Fața fiicei ei se crispase, ridurile de pe frunte se adânciseră, încât era de nerecunoscut. Îi pierise până și glasul. Se vedea că nu depășise încă starea de surescitare ce o însoțise tot drumul spre casă ca o piază rea, cu umbra ei plină de întunecimi. Dar nu dură prea mult, firea ei vulcanică, explozivă, începu să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
totul deosebită localității. În apusul soarelui, ele străluceau ca niște stele terestre, mișcătoare, când în grupuri compacte, când răzlețe, dar, niciodată, de una singură. Prieteniile și liniștea continua, pe urmă, până se afuma primul bâtaș. Că, de-acolo înnainte, distracția pierea. Într-o zi, primarul a primit o bâtă-n cap, nu s-a mai putut ridica de jos. Ce jale a fost atunci! Ce jale, oameni buni! Ulterior, mortul a intrat în groapă, iar casca de protecție, în legendă și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mărunții copaci, din iarba ce începuse să se dezvolte, prin acel areal. Mihai Tatulici, împreună cu ingineri și tehnicieni silvici, erau, permanent, prezenți, printre udători, care, în unele cazuri, mai și completau, gâgâlicele de salcâm, care, dintr-un motiv sau altul, pieriseră. Toamna, terenul respectiv începuse să se prezinte, sfintei naturi, cu un alt obraz, cu o altă față. Încărcată de vigoare și de promisiuni. Întrun loc, mai pe la mijlocul Repedei, Mihai Tatulici plantase, cu mîna sa, un puiuleț de brad, rătăcit prin
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cât n-a fost așteptarea ei. Apoi, și-a ales pe una din femeile cele mai frumoase de pe proprietatea sa, și i-a zis că dorește s-o ia de soție. Auuuu!, a urlat ea, încât, bietului Blând, i-a pierit definitiv pofta de însurătoare. Acum, uitați-vă la el; e bătrân, ca toți bătrânii; dar, e sătul, până peste cap, de femei. Cum? Că, doar, tot are nevoe, de câte una?! Ei, are, că, de!; e om, și el, ca
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mult, mă apăsa. Oare nu ai și în mormânt sentimentul ăsta? Cine știe ce resimțim după moarte? Cu toate că sângele se coagulează în corp și după douăzeci și patru de ore unele organe intră deja în descompunere, părul și unghiile continuă să crească o vreme. Piere oare conștiința din clipa în care inima a încetat să mai bată? Urmează, dimpotrivă, un fel de viață vegetativă, grație sângelui care întârzie în vasele capilare? Senzația morții e teribilă în sine: ce simt cei care înțeleg că sunt morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Matale ce pățiși, bre? Ți-a sărit godinu-n față, este?", îl luă la rând și pe nea Vasile. "O ușă, domnu' doctor, m-a izbit chiar la cocoașa nasului și mă doare acu' și ochii dân cap", zise cu glas pierit portarul. "O ușă, zici? Mă, da' greu pumn a avut ușa aia! Te dor și ochii din cap, ă?" "Da, domnu' doctor." " Păi, ce-ai fi vrut să te doară? Ochii de la ciorap? Da' ia zi, hemoragie, sânge din nas
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se întinse terorizat de răcnetele medicului. Nu văzu nicio mușama și stătu încordat, cu picioarele în aer. "Lasă, naibii, picioarele alea jos! Te crezi la sală, să-mi faci mie abdomene acum?" "Ziceam să nu murdăresc patu', dom' doctor...", făcu pierit bolnavul. "Dă-l în mă-sa de pat!", se stropși radiologul, îndreptându-se spre el și punându-i sub cap o placă de metal rece. "Bă, când zic eu, nu-mi miști! Ai înțeles? Nu miști, nu respiri, că și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mă achit față dă dumneavoastră. Așa că du-te, Relule, la bancă și împrumută-te, că bani lichizi pă prafu' ăsta n-aveam și nici nu voiam să umblu să mă împrumut pă la cineva. Știți cum e: cine cere nu piere, da' nici nume bun nu are..." "Corect!" " Da. M-am dus la bancă, m-am milogit dă ăia, în morții mă-sii, și până la urmă mi i-a dat. Iar mai departe știți restu' poveștii. D-aia, zic io că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]