1,548 matches
-
starețul Pahomie, care era un sceptic de felul lui, profesorul se Înclina cu respect și admirație În fața lui Oliver, ca În fața unui sfânt. „Ei”, zise Înalta somitate, aplecându-se spre el, „nu ar fi bine să vă Încheiați nasturii de la pijama și să vă culcați În pat?” Nu, orice, dar În pat nu. Copacii dormeau În picioare, iar păsările cocoțate pe crengi. Ce nevoie avea Oliver de pat?! Ascultându-l, asistenții murmurară, dar profesorul Îi potoli din nou. „Domnul Oliver are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Mathilda, pe care Noimann o fugărise prin casă, amenințând-o cu satârul... Toate se petrecuseră oare În realitate? Stomatologului Îi veneau În minte fragmentar aceste Întâmplări. Știa că, alergând după Mathilda, Îi ieșeau În cale tot felul de halate și pijamale, care i se părea că aveau o existență independentă. Fugărindu-le prin casă, Paul era sigur că În fiecare halat și În fiecare pijama, ba chiar și În fiecare papuc care i se ivea În cale se ascunde un intrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aceste Întâmplări. Știa că, alergând după Mathilda, Îi ieșeau În cale tot felul de halate și pijamale, care i se părea că aveau o existență independentă. Fugărindu-le prin casă, Paul era sigur că În fiecare halat și În fiecare pijama, ba chiar și În fiecare papuc care i se ivea În cale se ascunde un intrus. Intrușii nu veniseră acolo așa, de amorul artei, ci aveau un scop precis. Nu era de mirare c-o asediau, aducându-i flori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
acolo așa, de amorul artei, ci aveau un scop precis. Nu era de mirare c-o asediau, aducându-i flori și tot felul de cadouri dragei lui Mathilda. Noimann Își vârâse capul sub pat. Sub pat se ascundeau mai multe pijamale, tremurând una lângă alta. Tot sub pat, stomatologul găsise pachete goale de țigări, ciorapi, pipe, trabuce, papioane, parfumuri, rujuri, prezervative și pantofi... Când a Început s-o Întrebe de unde apar aceste obiecte, Mathilda Îl luă peste picior. Atunci Noimann se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
femeie...” „Iar dumneata?” gâfâia celălalt. „Iar eu sunt invers... Mie-mi plac fustele și rochiile... Atât de mult, Încât, uneori, le Îmbrac În casă...” Noimann-cinicul privi cu uimire spre interlocutorul său și abia atunci observă că acesta Își trăsese peste pijama rochia de seară a Mathildei. Din pricina trupului plinuț, cusuturile rochiei cedau. Penitentul atinsese culmea neobrăzării. Rochia fusese mototolită și Îmbrăcată dinadins pe dos, pete de tot felul se vedeau În dreptul decolteului, dar și mai jos, la poale. „Cum ai Îndrăznit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sau un fierăstrău atunci când atinge o esență tare, ci cu o muzicuță, cât despre amanții cu părul răvășit, ce tremurau de frică prin unghere, pe aceștia Noimann Îi ignora cu totul ori se prefăcea că În locul lor vede niște halate, pijamale, papuci de casă, ciorapi, chiloți, cravate sau costume. Uneori pijamalele se enervau sau chiloții Își ieșeau din pepeni; atunci medicul ridica un păhărel de coniac În cinstea lor. Sau vărsa peste maldărul de rufe o cupă de șampanie... Noimann Îngenunchea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o muzicuță, cât despre amanții cu părul răvășit, ce tremurau de frică prin unghere, pe aceștia Noimann Îi ignora cu totul ori se prefăcea că În locul lor vede niște halate, pijamale, papuci de casă, ciorapi, chiloți, cravate sau costume. Uneori pijamalele se enervau sau chiloții Își ieșeau din pepeni; atunci medicul ridica un păhărel de coniac În cinstea lor. Sau vărsa peste maldărul de rufe o cupă de șampanie... Noimann Îngenunchea pe șine și trenul trecea prin el ca printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
unul e Îmbrăcat cu un tricou de marinar și izmene care au fost cândva albe, altul are pe el o cămașă cadrilată și un șort negru și doar ultimul - cel care nici nu s-a ridicat din pat - are o pijama nouă, lucioasă și puțin cam mare pentru el. Păi bine, măi băieți, zice Grințu cu o voce binevoitoare, de ce nu vreți voi să m-ascultați, mă? Dacă s-a furat ceva din vreo cameră În timpul ăsta, ai? Cei doi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Cei doi care au dormit Îmbrăcați stau În picioare, s-au proptit cu câte o mână de masa din mijlocul camerei și privesc fix În podea. — Vă pun la plată, să știți! Între timp s-a apropiat de cel cu pijama și l-a apucat de guler. Acesta oftează și se preface că vrea să se ridice din pat. — Mă, ce pijama ți-a luat tac-tu! Vocea lui Grințu e blândă și Înțelegătoare. El afișează un aer de bunăvoință și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și privesc fix În podea. — Vă pun la plată, să știți! Între timp s-a apropiat de cel cu pijama și l-a apucat de guler. Acesta oftează și se preface că vrea să se ridice din pat. — Mă, ce pijama ți-a luat tac-tu! Vocea lui Grințu e blândă și Înțelegătoare. El afișează un aer de bunăvoință și cooperare. — Și ce ceas! - zice el descoperind pe mâna stângă a băiatului un ceas sovietic cu afișaj digital. Merge bine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Deșteptarea, bă!“ Bat În uși și le trântesc de perete, forfota unei dimineți obișnuite dintr-un internat se aude crescând În urma lor. — Și tu, Radule, deschide fereastra, nu vezi că pute aici ca-n grajd? Radu, adică cel Îmbrăcat În pijama, se duce și deschide fereastra. Înainte de a ieși din cameră, cu mâinile În buzunare, Grințu mai Întreabă: — Și ăsta unde-i? — Care ăsta? zice Radu. — Meșteru, Popescu, spune pedagogul arătând cu o mișcare a capului spre patul pe care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
apropie tiptil de capul acestuia și-i toarnă dintr-o dată toată apa din cană pe față. Saltul plin de furie și oprirea la jumătate a Înjurăturii elevului, zâmbetul albastru pe care acesta și-l confecționează În timp ce se șterge cu mâneca pijamalei pe față, cuvintele lui de reproș blând, respectuos (Hai, tov pedagog, că m-ați și speriat, zău!), toate acestea l-ar amuza pe Grințu dacă el nu și-ar aminti chiar acum că scenariul lui are o lacună. A pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o sticlă de țuică acolo când i-am dat pe unii cap În cap. O iei și pe urmă vii la mine În cameră să punem de cafea. Ai Înțeles? — Da, zice Axente scurt În timp ce-și scoate bluza pijamalei și Încearcă să-i stoarcă gulerul. Abia acum Grințu se amuză de fapta lui, râde și iese din cameră. Din ușă mai Întreabă, pe același ton serios, sever, bine jucat: — Nu știi unde-i Meșteru Popescu? — Nu știu, tov pedagog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dup’ aici, din satele astea de pe vale, da’ am uitat cum Îl cheamă. Și zice: Hai, mă, la biserică să facem rost dă bani! Și-au dat jos halatele de pe ei și au intrat În biserică așa În izmene, În pijamale. Lumea care era acolo nu i-a văzut că era slujbă și erau toți cu spatele spre ușă. Ei s-au așezat În genunchi, s-au făcut și ei că se roagă acolo și s-au dus așa, d’a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ai dracu, că nu era proști, i-au luat anteriu lu’ popa. Și ăla care-l avea pe el și Încă unu mai vechi, care-l avea În altar, sau unde l-o fi avut acolo. Au pus anteriele peste pijamale, au ieșit pe o ușiță din spatele altarului și, tuleo, drept la autobuz să plece la oraș. Acolo nu știu cum e că-i autobuz tot la o jumătate de oră. S-au urcat ei, dar până să plece autobuzul au venit ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Ne-am luat băuturile și ne-am Îndreptat spre sufragerie. —O zi productivă? Îl Întrebă Simon pe Will, sărutându-l Încă o dată pe obraz În semn de salut. Făcuse un duș, se schimbase În niște pantaloni de in hefnerieni stil pijama și ținea În mână un pahar de șampanie. Sigur că nu, răspunse Will, lăsând deoparte martini-ul, ca să toarne Încă două pahare de șampanie. Deadline-ul e de-abia la douăsprezece noaptea. De ce aș face ceva până la zece seara? Ce sărbătorim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
te supui pe tine - la așa ceva. Mă refeream la prima mea Întâlnire cu familia lui, Într-un weekend de iarnă, la Adirondacks. Puseseră la cale Întrunirea WASP perfectă - foc adevărat În șemineu! fără telecomandă! fără butuci cumpărați din oraș! - cu pijamale ecosez J. Crew, rațe sălbatice decorative din lemn, suficient alcool ca să ai nevoie de licență și doi cățeluși golden retriever pleoștiți și supraponderali. Am strănutat, mi-au curs ochii și am tușit În așa un hal Încât mama sa, permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
voiam să mă culc. Hai să mergem la mine. Poate În noaptea asta n-o să fii prea beată ca să... Mda, ce-ar fi ca tu, eu și Sonja, am spus puțin mai țâfnos decât intenționasem, să facem o petrecere În pijama? N-ar fi amuzant? Își plimbă mâna pe spatele meu, pe maioul dantelat. —Ce-i cu atitudinea asta? Acuma serios, iubire, trebuie să te relaxezi. Hai, o duc pe Sonja Într-un apartament la etaj și după aia putem sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
O dată au insistat că numai eu eram responsabilă de tulburarea unui Întreg ecosistem doar pentru că am cumpărat un breloc din piele de șarpe. A, și a mai fost și atunci când nu m-au lăsat la cea mai mare petrecere În pijama, În clasa a patra, pentru că observaseră că părinții fetei gazdă refuzau să-și recicleze ziarele. Credeau că e un mediu potențial malign și nu se poate ca un copil să-și petreacă acolo douăsprezece ore. —Glumești. —Ba nu. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Penelope Își găsise o slujbă. Mă anunțase săptămâna trecută că va face naveta până la o companie de consultanță pentru investiții din Westchester și că avea să se mute În propriul ei apartament În două săptămâni. Știam că petrecerea noastră În pijama prelungită nu putea dura o veșnicie, dar nu mă puteam abține să nu mă simt puțin trădată. Ea se simțea așa de bine Încât pomenise chiar că tipul care o intervievase era foarte, foarte drăguț. Devenise acum cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
lui, care avea, probabil, o nouă iubită cu o slujbă satisfăcătoare prin care ajuta oameni... o iubită care nu avea o pereche de pantaloni de trening zdrențuiți și pătați, ci care se fâțâia Întotdeauna prin casă În cea mai drăgălașă pijama de mătase. O iubită care... —... să văd dacă vii cu mine la cină În seara asta. Voiam să mă asigur că auzisem corect, dar nici unul din noi nu reuși să spună nimic. —Cină? am tatonat eu. În seara asta? — Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
un succes, dar testul suprem urma să aibă loc după-amiază, în fața sindicaliștilor ce demonstrau în fața studiourilor. Un asistent aduse în sală un bărbat de vreo treizeci de ani, destul de scund, cu coapse largi, ochi cenușii, adânciți în orbite, cu o pijama kaki și o tunsoare de muzicant - un breton șaten, unsuros, ce-i acoperea fruntea. Asistentul zise „El e”, apoi ieși. Vandrich oftă. — Asta-i o porcărie! Am relații la centrala telefonică. Fata de-acolo mi-a zis că-i vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un Veglione tumultos, uncie mofluzul Pierrot, arlechinul cu clopoței, fracul sinistru, toga ridicolă, clovnii nenumărați, Hamletul nesăbuit trag în dansul lor vedenii albe, învăluite în vălurile diafane ale idealului și înconjură îngîmfările cu rochii perlate, cinismul în maiou de baie, pijamalele nerușinărei curente, ușoarele aeroplane ale dorințelor contimporane, scafandrii necuviincioși ai fundurilor de suflet. - Cu mămăliguță, Lino! Cu mămăliguță să-mi dai smântâna. IV Dejunul prepelițelor fu destul de monoton. Mini găsi pe Rim în conciliabul cu Lică. Cu diapazonul jos al
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o rochie de foulard citron, plină de volane, elegantă și incomodă pentru funcția de garde-malade, dar a cărei culoare se proiecta bine pe albastrul foarte pal ai zilei de toamnă. Domnul Hallipa, care prinsese de veste, sosea grăbit într-o pijama de casă de postav verde închis. Se scuză către Mini, pe care desigur nu o aștepta. Avea barba mai lungă și neregulată, cărunțită ușor și slăbise, deși el nu avea friguri. La discuția despre mlaștine, confirmă salubritatea moșiei, dar erau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
impresionante, adăpostită de zgomotul străzii prin pereți înalți de cărămidă. Coboară peste parapetul împodobit cu olane din sticlă pisată, pe o terasă plată și joasă, unde un băiat stă întins într-un charpai, cu o mână trebăluind în interiorul pantalonilor de pijama. Pran Nath Razdan nu se gândește la moarte. Ba din contră. Bazarurile sunt goale și pe holurile spitalului sunt înghesuite cadavre, dar el nu-și face probleme. La cincisprezece ani, lumea sa se definește confortabil între pereții casei părintești. Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]