22,633 matches
-
proiecte în “trăncăneală”), sau de rolul Franței în salvarea și recuperarea și lansarea artistului redus la tăcere acasă, sau alte obsesii legate de acest “acasă” (“sînt surprins, surprins plăcut, de monotonia obsesiilor mele”), portrete de epocă și “scandaluri” istorice. De pildă, scrie George Banu, scandalul “Revizorul desparte în două istoria teatrului românesc de după război și pînă în ’89, anul atîtor prăbușiri”. Așa cum în teatrul românesc se poate vorbi de “înainte și după Revizorul”, în filmul românesc se poate vorbi de “înainte
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
de “înainte și după Revizorul”, în filmul românesc se poate vorbi de “înainte și după Reconstituirea”; i-a fost dat lui Pintilie să fie autorul celor două borne (sau bombe) incendiare ale unei culturi. Cu prețul de cost aferent; de pildă, 22 de ani distanță între două premiere de film în România... Totul e “relatat” într-o mare varietate de registre, de la cel pamfletar (v. episodul Cristian Tudor Popescu) la cel suav (v. episodul cireșului pîndit cînd înflorește); predominante sînt unghiurile
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
la cel suav (v. episodul cireșului pîndit cînd înflorește); predominante sînt unghiurile “grotești și insolite”, veselia sfîșietoare și registrul deriziunii. “Scopul deriziunii mele nu este acela de a sabota pateticul, ci de a-l ambiguiza” (extrag dintre “citatele obligatorii”). De pildă, în lumea pervers-carnavalescă a acelor ani se declanșează, ca un straniu mecanism, așa-numitul privilegiu al interzicerii... Pintilie nu a “suferit îngrozitor” cînd a fost interzis, ci “cînd am tranzacționat cu puterea și mi-am porcăit spectacolele, cînd am înecat
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
noi pă ei, ce, ei ne traduc pă noi?»”. Judecata morală implicită e însoțită de una estetică explicită: „S-ar putea (...) ca Radu Petrescu, Ștefan Bănulescu sau Ștefan Agopian să «reziste» mai bine decît Augustin Buzura sau Marin Preda, de pildă. Chiar dacă noi am resimți această «reevaluare» ca pe o ingratitudine față de ecoul cărților acestora în anii cînd ele au apărut.” Oare veritabilele revizuiri n-au nevoie și de astfel de ipoteze tranșante, de propoziții energic novatoare, care să alimenteze discuția
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
om de bine, de valoare”, care, în perioada comunistă „a ajutat pe mulți intelectuali aflați la strîmtoare cu bani sau în diverse ocazii”, ba chiar „i-a ajutat să plece în străinătate - știind că nu se vor mai întoarce - de pildă, pe Toma Pavel sau pe Sorin Alexandrescu”, Gelu Ionescu ne mai informează că „a murit singur, uitat și în mizerie”. Pot confirma această dezolantă circumstanță printr-o mărturie personală. Mă aflam internat la spitalul Elias, în februarie 1990, într-un
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
opiniile specialiștilor despre cărțile apărute, dând toată atenția nu numai criticilor literari pe care îi admir (lui Nicolae Manolescu, de exemplu), ci și celor pe care îi dezaprob și cu care am polemizat de-a lungul anilor (mă gândesc, de pildă, la Ion Bogdan Lefter). Succesul “firmei” ar fi mai important decât vanitatea de-a avea numai eu dreptate. Practic, publicarea manuscriselor sub formă de cărți, în România, n-ar reprezenta decât încă o formă de verificare a valorii lor înainte de
Dacă aș avea un milion de dolari by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13276_a_14601]
-
să apară ca un învins sau (cu un termen tot mai frecvent) ca un loser, care nu a fost în stare să se descurce: o anume filozofie practică destul de populară în spațiul românesc îl condamnă la deriziune. Discursul politicienilor, de pildă, poate pendula comic între cele două seturi de evaluări; e util să te prezinți solidar cu cei săraci, dar e riscant să fii chiar crezut lipsit de resurse: „Unii șefi din mass-media au petrecut sărbătorile de Paști în țări însorite
Sărac, defavorizat, amărît... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13285_a_14610]
-
suspiciunilor muncitorilor de pe șantier, a preotului, a femeii de serviciu a preotului, a polițistului) ce practic nu duce nicăieri; mai mult, notațiile obsesiei monomaniacale a personajului fac riguros parte dintr-o tradiție literară bogată (recent tradusa Flori pentru Algernon, de pildă). O formă benignă de didacticism, de demonstrativism, minează și Bunicul s-a întors la franceză, avînd drept temă chestiunea spinoasă a recuperării trecutului, pe care toți l-ar vrea ținut la o distanță cît mai aseptică - și criticul care-i
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
în care ne educăm tineretul e departe de a fi optim, uneori este chiar contraproductiv. Dacă adopți o asemenea poziție, te situezi într-un fel de coridor subcultural, pentru că începi să pui la îndoială - și chiar să contești - sistemul. De pildă, chiar au existat, în anii ’60, niște școli pentru copiii mici, numite Kinderladenbewegungen, un fel de grădinițe alternative, ceea ce arată că există, chiar și la acest nivel, modele diferite de educație și învățămînt - mai „conviviale”, mai „umaniste” decît cele oficiale
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
mari speranțe și care azi tac mâlc. Am să încerc să uit că încă de pe vremea lui Heliade intelectualitatea românească era calificată drept „trădătoare”. Și, ca să revin în concretul cedărilor de ultim moment, am să încerc să-mi explic, de pildă, căderea în genunchi a unui Stelian Tănase în fața lui Vadim doar prin diferența de ambitus și putere a coardelor vocale. Nimic din toate acestea n-are să mă facă mai fericit. Începusem, asemeni poporului meu, să mă consolez cu eternitatea lor
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
meșteșugului stilistic și al unor mărci personale. Pentru a mai colora narațiunea, personajele au deseori reverii, numai că prea des (date fiind convențiile acestui tip de narațiune) și acestea destul de șterse. Iar prin straniul arhaic, în genul lui Eliade, de pildă, Cornel Mihai Ungureanu încearcă să mai salveze acest roman nu tocmai rău scris, dar cam anemic. Puțin mai mult curaj în această direcție n-ar fi stricat. Numai că și aici (revelarea sacrului în profan) autorul e mult prea prudent
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
pentru această feerie în termenii lui “azi”. Ca un fel de Harry Potter. Și nici despre contrapunct, despre pledoaria neașteptată a unui ciudat și resemnat Zmeu al Zmeilor, despre apariția “fatală” a vrăjitoarei, baba Vraga à la Angelica Huston, de pildă, despre firescul în care se nasc relații, situații, momente întregi. Vreau să spun, de exemplu, că Valeriu Preda este de nerecunoscut aici, că nu-mi amintesc ca în ultimul timp să-l fi văzut atît de pregătit și de minuțios
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
se întîmplă din vina, așa-zicînd, indivizilor. Opera scrisă a unui profesor universitar se deosebește foarte mult, astăzi, de opera scriitorului (romantic, dar nu numai). Ea constituie mai degrabă rezultatul unei inițieri de breaslă decît un travaliu creativ personal. Așa cum, de pildă, minerii din Banska Stiavnica, oraș minier slovac, trebuie să bea o bere, să spună o glumă și să sară pe un podium la o oarecare distanță pentru a intra în elita corporației din care practic fac parte, tînărul profesor scrie
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
formal pentru că nu-l interesează deloc audiența textelor publicate - poate doar una limitată la un mai mult sau mai puțin variabil și legitim cerc științific de colegi și cerc instituțional furnizor al demnităților academice. În general, profesorul de lingvistică, de pildă, nu simte nevoia să se adreseze cititorului decît printr-un discurs codat care-și ignoră posibila funcție estetică sau chiar culturală. Profesorului de medievistică nu-i pasă dacă ceea ce scrie are vreo relevanță pentru cititorul de azi, ocupat cum este
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
pomenea într-un articol că, încă din anii ’70, Mircea Nedelciu își făcea lucrarea de diplomă pe tema cărții ca marfă. Ideea încă stînjenește pe mulți. N-am să înțeleg niciodată de ce prețul la hainele din magazinele de pe Calea Victoriei, de pildă, nu îmbolnăvesc pe nimeni, sînt asumate ca un dat inevitabil (o bluză de vară, destul de urîtă, dar de firmă, 15 milioane de lei), chiar dacă produsul cumpărat azi nu mai poate fi purtat la anul, cînd moda se schimbă, în schimb
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
sînt chemați să modereze emisiuni persoane agramate și aculturale. Răsfoind zilele trecute programe t.v. editate de cotidiane, Cronicarul a descoperit (fără surprindere) că redactorii din presa scrisă nu sînt neapărat mai citiți decît cei din mass-media. Cînd indică, de pildă, actorii și (doar uneori) pe regizorul filmelor de pe micul ecran, uită (de fapt ignoră faptul) că la baza unor filme stau romane celebre cum ar fi Adio, arme sau Marele Gatsby. Alteori nu spun (de fapt nu știu) cine e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13333_a_14658]
-
Madame vorbi pe un ton caustic. - Am crezut întotdeauna că, deși au avut extraordinar de puține calități, regii Franței s-au descurcat de minune. Există și cîteva excepții, bineînțeles. - Tocmai la excepțiile astea mă gîndesc și eu, draga mea. De pildă, la Ludovic al XVI-lea. A fost un om de treabă. A avut intenții și inițiative bune. - Poate c-a fost un prostovan, spuse Marie. - E posibil, admise Pépin. Dar uite că-l înțeleg, deși provenim din familii diferite. Pînă
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
frumos și deștept prezident avem ar putea să meargă în sănătate sau în cultură nu pare să frământe pe nimeni. Important e ca „Șeful” să fie fericit, indiferent dacă gura lui mare și slobodă nu ne aduce decât ponoase. De pildă, după excursia pariziană, se pare că pe lângă ce-am plătit fără să știm pentru sejur, vom scoate din buzunarele găurite și o sută de milioane de euro pentru cele patru avioane Airbus ca și contractate. Nu știu dacă dorința României
Concorde la Cotrocensk by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13334_a_14659]
-
pensați, cu lac pe unghii, care poartă (mă rog, purtau astă vară) pantofi fără șosete, cămăși roz cu floricele, deschise la piept să se vadă pectoralii epilați și bronzați cu cremă (căci, mai nou, e foarte masculin să fii, de pildă, fotomodel), tipi fițoși cu gesturi studiate și afectate, care vorbesc la celulare cât bricheta, plini de texte de amor de tip sms care ascultă când manele, când O-Zone, pentru care Holograf e stilul absolut. Doi tineri discută în autobuz
Parai, lovele și euroi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13369_a_14694]
-
Mărturisitoare sunt poemele: Liber, liber, liber, Pe drumul de marți (În a doua parte, cu vădită nominalizare argheziană), Sărac. Pe ansamblu, volumul De la Herodot cetire impune un poet matur, cu grijă nețărmurită pentru fluctuațiile cuvintelor, dispuse În registre variate, pentru ca pilda comunicării să fie substanțială. Nu de puține ori, filosofia unei existențe atinge miezul ideilor firești. Între dorul țării originare și existența zilnică din țara adoptivă, scriitorul Își balansează rațional viața. În ciuda multor realizări, inclusiv financiare, omul Își resimte precaritatea vieții
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
trup autorelatează aventura fantastică a unei tinere care se transformă, sub privirea celor din jur, în scroafă. Povestea metamorfozei (care a stîrnit referințe culturale multiple, de la Metamorfozele lui Ovidiu, la Kafka, Boris Vian sau Eugen Ionescu) este dublată de o pildă morală prin care autoarea satirizează o societate coruptă și totuși posedată de obsesia unei vieți “autentice”. După Truisme, scriitoarea, autoare a unei teze de doctorat pe tema autoficțiunii în literatura franceză contemporană, a mai scris șase romane (Naissance des fantômes
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
fi sărit firesc „în toate părțile”, am fi râs cu adevărat și am fi reflectat la starea noastră reală. Abia atunci Cioran ar fi avut savoare pe fundalul statisticilor care indică căderile umanității. Fără ton ironic, capitolul Te iubesc, de pildă, în care României (imaginii alegorice a lui Rosenthal) i se face o declarație de dragoste în genul lui Marius Ianuș, este de un prost gust antologic. Diferențele dintre Constantin Popescu și colegii lui de generație romancieri devin astfel evidente: nu
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
ro); „este unul dintre aceia care își arată sieși cu degetul pista pe care o s-o urmeze” (ib.). În plus, ca și acuzativul sine, pronumele sieși apare chiar în construcții în care nu mai dublează un alt pronume reflexiv; de pildă, determinînd participii și adjective: „reconcilierea-propagandă făcută sieși” (users 4.cgiforme); „avem de-a face cu o părere pură, suficientă sieși, cu o părere care subzistă prin ea însăși” (sorincucerai.home.ro); „cea mai fidelă oglindă a rătăcitorului său spirit, veșnic
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
unui autor. Este reproșul ultim și cel mai frecvent adus psihanalizelor exercitate stângaci și excesiv, care deformează prin clișee și reducționism. Multe sunt aspectele care pot fi puse în discuție în cartea lui Valentin Protopopescu. Discutabilă mi se pare, de pildă, ultima ei parte, “Pattern-ul românesc sau panorama extremismelor”, în care este analizată influența și receptarea lui Cioran în mediul autohton și parizian. A se citi aici o calitate. Personal, am urmărit (chiar psihanalitic vorbind) discuția, nu demonstrația. Va șoca
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
în 1925, doldora de informații, care-i pun la dispoziție date și adrese dintre cele mai insolite. Comentarea faptelor, a evenimentelor este raportată mereu la literatură, scriitorii ocupând locul central al scenei. Ioana Pârvulescu nu exclude imaginarul, închipuindu-și, de pildă, cum ar fi arătat eroii unor bine-cunoscute romane (Adela, Fred Vasilescu, Felix) și chiar poeții și prozatorii epocii: Liviu Rebreanu se plimba ziua cu un Chevrolet roșu, iar noaptea, (adaug eu, când nu scria) privea cerul cu luneta, Octav Șuluțiu
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]