1,679 matches
-
poziție pentru a aduce beneficii imaginii României. Se spune că Regele și Regina nu au fost îndemnați numai de frumusețea fără margini a locului când și-au propus să ridice castelul de vară din valea Peleșului, ci și de amintirea pioasă a prințesei Maria, singurul copil pe care l-au avut. Prințesa Maria s-a născut la 27 august 1870, și imediat după naștere, mica prințesă și mama ei au fost binecuvântate de către mitropolit, iar primarul capitalei a înscris copilul sub
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
tiribombari/ foști și viitori, acum și pururea/ și-n vecii vecilor. Amin” (La cel de-al XII-lea Congres). Trei texte afective (In memoriam) semnate de Geo Bogza, Dan Deșliu și Sorin Vieru, plasate în ultimele pagini, fac un pandant pios de prietenie pentru Babu (cum îi spuneau apropiații) cuvintelor scrise de Ștefan Aug. Doinaș și Nina Cassian. În 1980, în urma unei călătorii, U. încearcă să tipărească volumul Europa mea, cu impresii de voiajor intelectual în secolul al XX-lea. Tergiversată
URSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290392_a_291721]
-
Iubito, vezi tu marea? Iubirea-i mai adâncă. / E aspră, dar te razimi pe dânsa ca pe stâncă. / O port pe pretutindeni, o simt întotdeauna / și mă închin minunii ce face din doi una”. Impresionează, prin noblețea simțirii, Post mortem, pioasă evocare a lui N. Iorga: „Pe hrisoave, odoare, surete, pisanii, / pretutindeni, pecetea fierbintei strădanii. // Câte vieți ai trăit, mii de tomuri să scrii, // câte nopți înălbite și câte sihăstrii?”. Clasicizant în permanență, micul romantism al lui S. cedează, în cele
STRIHAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]
-
în "Periplul" său din secolul II e.n. (203-241), care ne spune cum acele păsări imaculate ca neaua spălau lespezile templului sfânt cu apă de mare și le măturau în zbor cu aripile lor. Însă insula nu primea numai vizita pelerinilor pioși. Săpături arheologice din secolul XIX au dezgropat fragmentul unui decret olbian din secolul IV e.n., Olbia fiind o colonie greacă de la gura Bugului, prin care se dădea laudă unui cetățean ce izgonise de pe insulă pirații ce-și făcuseră sălaș aici
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
militare, cu care era obișnuit. Așa se face că mănăstirea a asimilat reguli severe și o disciplină de viață riguroasă, sobră, care rezona profund cu misticismul și asceza eremitică. Pachomius a decretat un ideal de educație și viață creștină - Omul pios - și cel puțin patru principii pedagogice-religioase: simplitatea vieții, munca, devoțiunea și ascultarea. Se visa chiar la imitatio Christi.... 7.2. Regula monachorum - un curriculum educațional?tc "7.2. Regula monachorum - un curriculum educațional?" Opera lui Pachomius a fost completată de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Pentru Comenius era prea puțin - dar era totuși ceva mai mult decât școala sa din Leszno. Hartlib era interesat doar de o reformă a educației cu planuri filantropice și caritabile 13. Or, Comenius avea viziunea unei omeniri erudite, morale și pioase, devenită astfel - în totalitatea ei și pentru veșnicie - pe calea unui curriculum educațional universal. Când va fi expus asemenea mirifice planuri „baconienilor”, aceștia se vor fi înfiorat. Știm că, pe la 1645, aveau loc întruniri nocturne secrete ale francmasonilor londonezi pentru
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
autoînviorează și se umple cu rod, care să fie un copac viu al întregului 24. Prin pansophia omul își câștigă, treptat, poziția privilegiată, depășindu-și condiția precară cu care vine pe lume. Omul, ca „fruct pansofic”, este erudit, moral și pios. Dar cum se ajunge acolo? Comenius vedea acest extraordinar proces paideutic ca unul de parcurgere a unor „grade” sau „trepte” (cum vor fi avut și „frații invizibili”). De fapt, este vorba de o călătorie inițiatică prin lumi din ce în ce mai elevate. Cifra
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cunoaștere; misoginia curriculară; androcentrismul curricular; etnografia feministă; curriculumul ca text homosexual; profeminismul masculin în școli ș.a. Postmodernismul feminist a anticipat cu aproape un deceniu celelalte explorări curriculare postmoderne. Avem de-a face cu un domeniu științific nou, nestrăbătut încă de pioasa pedagogie creștină. De aceea deschiderea „cutiei Pandorei” solicita exploratori îndrăzneți. Se poate considera însă că pionierii au apărut, încă din anii ’70, pe valul „revoluției sexuale”. Ei (de fapt ele!) au fost: Mary Daly (1973); Germaine Greer (1970); Adrienne Rich
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
tandre refrigerări, se odihnește pe veci în mausoleul său. Cine ar spune astăzi că Germania s-a despărțit de demonii hitleriști când foștii responsabili SS, deghizați în «democrați», onorează memoria Führer-ului, al cărui monument situat în plin Berlin îi conservă pios rămășițele? și totuși, în Vest, nimeni nu pare să fie mișcat de această problemă, nici măcar să o fi remarcat” (Brzezinski, 1998, p. 357). Această manieră de a judeca două regimuri criminale după criterii diferite este „revoltătoare”8: ea demonstrează „alarmanta
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ardelean este un caz de școală pentru dificultățile și avantajele unei lecturi profesioniste, bine dotate instrumental și corect conduse metodologic. Cartea scrisă de P. arată ce înseamnă practic o revizuire critică și cum poate renaște un autor plonjat în indiferență pioasă, dacă este actualizat cu fler și metodă. Autoarea uzează de o serie de stratageme sofisticate, compartimentele și etajele operei fiind explorate sistematic și după aceea puse în consonanță: descrierea, explicarea, proiecția speculativă se împletesc. Slavici este examinat într-un orizont
POPESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
al condiției umane. Fără emfaza de a reinventa sau destructura lumea, cu o denominare nudă (rar metaforică) - în fond sceptică față de cuvânt, pe care îl potențează printr-o rostire incantatorie -, vocea lirică relatează datul trăirii sau imaginării și îl suie pios în mit. Rezultă un lirism cu precădere elegiac al existenței, în care sunt „toate primite în voia lor lumească”, nu fără zvâcnetul conștiinței rănite de limitări, anxietate, nedumeriri. În prozodie predilect tradițională, cu o scenografie calofilă riscând desuetudinea („Geea se
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
cu empatie un volum de Contes roumains d’écrivains contemporains, tipărit la Paris de Sărina Cassvan, si va parcurge, în poemul Amintirea străbunilor, dedicat Elenei Văcărescu în numărul festiv, consacrat României Mari de „Illustration”, la 1 decembrie 1928, o anamneza pioasa a „tainei obârșiilor” în „țară aurita, cuminte, plină de candoare”, care îi va fi imprimat cel dintâi vis - un „cânt să fie, de pastori”, și ale cărei palate, biserici, morminte au „zămislit neștiutoru-mi suflet”. În țara are un public fidel
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
seculară nu poate oferi însă un substitut al catehizării ecleziale. Tineretul venit la credință între anii 1990 și 2000 a rămas până astăzi necatehizat. Știm prea bine că fără sarea cunoașterii duhovnicești, pământul inimii noastre - oricât de râvnitoare, simțitoare sau pioase - este amenințat să rămână lipsit de roade. Dacă o anumită orientare doctrinară poate fi suplinită de lectura cărților, ceea ce lipsește foarte adesea tinerilor și adulților din Biserică este simțul, pentru a nu spune instinctul orientării. Pe scurt: răsăritul. Pentru adolescenții
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
1. Teologia deci trebuie studiată la rădăcinile tradiției Bisericii. Filocalia, de pildă, este o colecție de texte de spiritualitate care, în cele mai multe centre universitare, nici măcar nu este răsfoită 2. Mulți profesori „serioși” văd în Pateric o simplă „adunătură” de povești pioase. În acest fel, se ajunge la două extreme: pe de o parte, cinismul ateu, pe de altă parte, credulitatea absolută. Din nefericire, cursurile de „mistică și spiritualitate” predate în perioada interbelică de Nichifor Crainic (1889-1972) și Dumitru Stăniloae (1903-1993) sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Calea e însăși Viața. Dimpotrivă, lumea este un montaj de umbre mișcătoare. Irealitatea aparenței camuflează apariția nemijlocită a esenței fenomenelor reale. Când nu înțelegem această lege a „duplicității fenomenologice” (M. Henry), adoptăm ticurile unui biet mim de circumstanță. O prejudecată pioasă ne spune că, pentru a dobândi virtutea smereniei, este suficient să imităm manifestările exterioare ale unei persoane smerite: un fel de a vorbi, un fel de a păși, un fel de a te ruga, un fel de a tăcea in
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
această priveliște îngrozitoare. Sub cerul azuriu, fără pic de nori, pe fața suavă a mării încrețite ușor de brize jucăușe, plutește mereu hoitul acela enorm, pînă se pierde în nemărginire. Triste și derizorii funeralii! Vulturii de mare, îmbrăcați în doliu pios, iar toți ceilalți rechini ai văzduhului, înveșmîntați în straie cernite sau pestrițe. Cît trăia balena, puțini dintre ei i-ar fi venit, cred, în ajutor, dacă din întîmplare ea le-ar fi cerut s-o ajute; dar la praznicul de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a părut atunci că o asemenea scenă de adorație a zeilor n-a fost privită niciodată, nici măcar în Persia, patria închinătorilor focului. Așa cum Ptolemeu Filopator a depus mărturie despre elefantul african, am depus eu atunci pentru balenă, proclamînd-o cea mai pioasă dintre făpturile acestei lumi. Căci, potrivit regelui Juba, elefanții marțiali din antichitate salutau adesea zorile cu trompele lor ridicate în cea mai desăvîrșită tăcere. Comparația asta riscantă, între elefant și balenă, întemeiată pe unele aspecte ale trompei celui dintîi și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
atentatorul la fericirea conjugală e pus pe fugă de la bun început de către stăpînul haremului, comportamentul acestui domn prijeluiește un spectacol foarte hazliu: uriașul se furișează din nou, pe nesimțite, printre doamne și se lăfăie un timp în mijlocul lor, întocmai ca piosul Solomon printre cele o mie de ibovnice ale sale, deși junele Lothario încă se mai perpelește prin apropiere. Dacă întrezăresc și alte balene, vînătorii îi lasă de obicei în pace pe acești Mari Turci, care-și cheltuiesc prea mult energia
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
singuratica reședință a regelui Tranquo, pierdută printre palmieri, la Pupella - o văioagă nu prea depărtată de capitala regatului, poreclită de marinarii noștri „Bamboo-Town“, adică orășelul de bambus. Printre numeroase alte însușiri alese, nobilul meu prieten Tranquo avea și o dragoste pioasă pentru toate obiectele barbare; el își încropise la Pupella o colecție bogată de asemenea obiecte născocite de compatrioții săi mai ingenioși - îndeosebi statuete de lemn admirabil sculptate, scoici cizelate, lăncii cu încrustații, lopeți scumpe, bărci parfumate - întreaga colecție fiind răspîndită
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de atmosferă mistică, înstelată de o simbolistică pur creștină. Între fervoarea credinței și îndoiala crispantă, între chemarea iubirii și semnele premonitorii ale morții, se consumă trăirile unui spirit mereu supus tensiunilor divergente, căutându-și izbăvirea în smerenia rugăciunii, în reculegerea pioasă, într-un ritual ce se confundă cu invocarea, cât anxioasă, cât elegiacă, a divinității. În aceeași formă de expresionism liric, dar excesiv complicată, poemele din Urmare intonează, în modulări liturgice, „psalmi cântând a moarte” și „a rea vestire”. Transpuși într-
ACTERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
literal al cuvîntului este „a ține palmele lipite una de cealaltă” și e, probabil, cea mai importantă dintre toate așa-numitele mudre (gesturi sau poziții simbolice) pe care le folosim. Este un gest de respect, de umilință și de venerație pioasă și se folosește pentru concentrarea minții și pentru exprimarea unității depline a Ființei. Este asemenea unei conexiuni Între trup, minte și spirit, aducînd o stare de calm. În Reiki, acest gest se folosește În timpul Împuternicirii japoneze, numite Rei-ju, precum și În cadrul
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
În Reiki, acest gest se folosește În timpul Împuternicirii japoneze, numite Rei-ju, precum și În cadrul procesului de acordaj din tradiția occidentală. Mai poate fi utilizat pentru a Începe și a Încheia oricare dintre tehnicile descrise În această carte, În semn de respect pios și de cinstire a sistemului, a energiei, a clientului și a Întregii creații. Pentru a face Gassho, Împreunați-vă mîinile cu palmele atingîndu-se și cu toate degetele apropiate și cu vîrfurile În sus, ca Într-o poziție de rugăciune, și
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
reuniunea își aduce aminte ca o datorie sfântă de memoria aceluia care a fost generalul Traian Moșoiu, cel care a intrat în fruntea oștirii românești - ziua învierii Domnului - în Oradea și astfel rupând lanțurile de robie ale bihorenilor. Cu o pioasă reculegere, reuniunea depune coroane de flori la statuia lui (la dezvelirea aceleia) semnul distinct al prinosului de recunoștință. Reuniunea participă cu o frumoasă delegație de femei la pelerinajul anual la cimitirele din Oradea, unde depun coroane de flori la monumentul
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
făcând-o pe sărmana fată a acestuia să protesteze. Am Înțeles că aproape a făcut atac de cord când a auzit! Mircea Mihăieș: Este, În mod evident, un exercițiu de demagogie totalmente nereușit; pe de o parte promovează acest limbaj pios, În care predomină scuzele, pe de altă parte revista România Mare continuă să arunce Înspre adversarii politici exact aceleași acuzații. Nici nu are rost să insistăm! Vladimir Tismăneanu: Cine a cântat aria calomniei și și-a făcut din asta o
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
starea de neîncredere În guvernanți, În clasa politică, observabilă mai cu seamă În rândurile tineretului, dar nu numai. Sunt deficiențe și la nivelul clarității morale. Discursurile sunt pompoase, nu lipsesc tămâia și Închinările de rigoare, se vorbește adeseori În termeni pioși și evlavioși despre credință, libertate, adevăr; pentru multă lume, acestea sunt Însă ceea ce numea odată Eminescu „monedă calpă”, creându-se astfel mari probleme de credibilitate a democrației postcomuniste. Lucrurile nu sunt foarte limpezi și nici eu nu pot răspunde fără
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]