3,087 matches
-
greu m-am limpezit. Zațul stă pe fundul ceștii Neted, fin, nezdrențuit De cărările caleștii Ce-mi purta viața aiurea. Scapăt și mă-nvolbur totuși! De butucul copt securea Reazăm. Capete de lotuși Nu mai tai. Ci sorb păduri De mesteceni, pipăi scorburi, Ard pe ruguri, ca-n scripturi, Vicii proaspete, vechi morburi, Razele le altoiesc, Cu cosorul ascuțit, Pe trupu-ți dumnezeiesc; Cît de greu m-am limpezit Și de-adînc, momit de spini Mov, și calzi, și dodelini, Supt de-amiezi... ros
Transcrierea sonetului lungit la infinit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16507_a_17832]
-
bine cine a rotunjit „Sculptura pentru orbi”. Eu folosesc influențele numai împotriva singurătății și nu-i nimic rușinos în asta, e, poate, doar puțin trist. Fapt e că, descumpănit și cam dezorientat, am început și eu să mă descopăr prin pipăit, de când am simțit un miros suspect ce nu-mi părea a fi doar de transpirație, - nu alergasem, nu urcasem trepte, nu cărasem mai mult de cinci kilograme de cărți. Vreau să știu, pur și simplu, (Doamne iartă-mă!) dacă sunt
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/2428_a_3753]
-
Emil Brumaru Drum greșit, drum greșit, Pentru ce te-am mai pășit? Cu talpa te-am pipăit, Drum ferit, drum peticit. Sufletul mi-am dus, pripit, Pe muchea ta de cuțit, De-aici pîn' la infinit, Drum topit în colb clocit. Drum greșit, drum greșit, Pentru ce te-am mai găsit?
Elegie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16468_a_17793]
-
tare mîna, să nimeresc clapele literelor, să am răbdare să trăiesc, să transcriu, să... De ce dorm atît de puțin? Doar iau pastile, dragă domnule Andrei Pleșu, și-s buimac apoi toată ziua, umblu-n derivă, eșuez în librăria "Humanitas" și pipăi cărțile, le miros, le așez la loc, oftez din abisuri... Pînă cînd? Da, n-ar trebui să mă vait, să dau buzna-n... mereu, mereu... în bocete inutile, în sclifoseli de vîrsta a treisprezecea... Să... lupt!! ( Repet de atîtea ori
Clapele literelor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16734_a_18059]
-
in deserta Gata în sfârșit să mă fac de râs fixând femeiește pragul propriei bătrâneți atunci când alții încă se cred pregătiți de victorii răsunătoare gata să-mi fac normalitatea cadou într-o cutiuță de lemn atent șlefuită simplă plăcută la pipăit știind bine că un critic provincial o s-o decreteze flască și irelevantă așa și e irelevantă și flască asemeni măruntelor întâmplări pentru care atât de mult s-a zbătut orice condei singur pe front de la facerea lumii încoace fără să
Poezii by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2376_a_3701]
-
steagurilor mereu coborîte în bernă la morții noștri rătăciți în cer să coboare din nou pe pămînt, sfințind țărîna pe care le-o așterneam la picioare. Scormoneam mereu sub trunchiurile copacilor, brazi și molizi, și stejari cu coroana arzîndă: le pipăiam cu buricul degetelor rădăcinile ca pe niște frînghii, ca pe niște artere (sau ca pe niște corzi de harfă la care trebuia să cîntăm) stăteam cu urechea ciulită la foșnetul frunzelor și la cîntecul păsărilor pitulate printre crengi; priveam luna
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
o parte rămâne creierul leneș, într-alta geamănul gospodar, sepia lui spirtoasă." (p. 121); Nu prea vorbeam, lipsite de vlagă, însă îi simțeam mâna strecurându-mi-se obosită în chiloți, printre picioare, și cu degetele își făcea loc prin despicătură, pipăindu-mă, mai întâi timid, apoi ca pentru a-și încălzi degetele. Nu era nimic excitant în gestul ei, îmi părea mai degrabă un oftat, la fel de firesc ca o nevoie minimalistă a organismului." (p. 124); Nu mai țin minte decât senzația
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
din venele existenței..."), cred că histrionismul tânărului nostru autor e mai puternic decât la majoritatea ,milenariștilor". Singurătatea nu este, la el, un dat existențial, ci o conduită poetică. Un exemplu, dintre multele posibile: Numai în singurătate mă pot adula/ îmi pipăi cu îndrăzneală corpul/ ca pe un sac/ plin cu pământ ud/ încetul cu încetul mă adâncesc/ sub piele/ mă înșurubez în mușchi forez/ în țesuturi/ intru-n grăsimea groasă ca lutul/ precum un eschimos exaltat/ după vânătoarea de foci/ și
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
Constantin Țoiu Polifem pipăi berbecul și zise: Dragă berbece, pentru ce ieși tu azi atât de târziu din peșteră?" (Odiseea, cântul IX, pag. 150, ed. rom.). Nu știu ce se petrecuse în ziua aceea notată, 18 mai 1963. Care să fi fost evenimentul? Precis că stratagema
18 mai 1963 (variantă la Praful ) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11210_a_12535]
-
Doinaș (din Psalmi), Ion Pillat, și chiar Eminescu. Unele versuri parafrazează formule celebre, în altele poeta dialoghează mai mult sau mai puțin voalat cu iluștrii ei înaintași, În relația cu Domnul, Monica Pillat își lansează propriul ei ,Vreau să te pipăi și să urlu, este". Urmele domnului se văd la tot pasul, prezența sa se află în suflet și în tot ceea ce o înconjoară. și totuși, o urmă de îndoială argheziană se insinuează în mintea ei. Dilemele lui Toma pot fi
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
de recuzită. Pe peretele opus, în lumina care străbate sticla vitraliilor, singura mantie albă cu crucea neagră pe piept, se distinge ca și cum ar avea propria-i personalitate. Nu poate fi trecută cu vederea. Atrage hipnotic, impune respect. Martina Sâmbure îi pipăie textura dar, prin dantela mănușii, deși elegante, țesătura din lână de cămilă i se reliefează mai grosieră decât nisipul deșertului. Ba, chiar este aproape convinsă că sunt și câteva fire de nisip autentic în faldurile veșmântului, ale mantiei pe care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
că a fost doar o umbră a Vieții trecute. O hologramă poate. Martina mai știe că ar trebui să se închine, să fugă de acolo cât o țin picioarele. Nu face nici una, nici alta. Ca îndrăgostită pentru prima oară, ea pipăie aerul care a stat martor, între ei doi, își închipuie iubirea care i-a unit peste cele opt veacuri distanță. Atemporal și mistuitor. Fenomenul a ținut mai puțin de o secundă. Reverberație a unei magii venite dintr-o altă lume
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
habotnicie ea însăși perversă, ca prejudecată. Deoarece consider că nimic nu e mai condamnabil la om decât a se minți pe sine. Adorând și - cum altfel - însoțindu-se erotic cu ea. CUNOSCÂNDU-șI FEMEIA în sens biblic. Scepticul temporar Toma pipăind-o pe Thoma, să se convingă, să îi vindece Rana prin oglindire magică. A săruta rana . Să fi fost un exercițiu misterios de taumaturg, de sacerdot modern al marelui însingurat? Dacă ei nu și-au ars sau distrus scrisorile, consider
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
până la ultima ei licărire, până la cel din urmă al ei tremur, plătind a-nsuflețirii noastre vamă unui ev aprins. Mâine poate vreun anticar scormonind în funinginea zilei de ieri va descoperi urmele unei generații, care cu degetele minții și-a pipăit drumul și, ca și poetul de douăzeci și unul de ani și încă unul, Va rămâne o amintire frumoasă, Un cântec care nu s-a terminat, un cântec care nu vrea să se termine. Poetul HRISTOS ZIATAS s-a născut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
exceselor de tot felul, decurgând din prostie și din ignoranță. Ei nu vor puterea. (Pentru că o au!...) Iar dacă țigănimea le-ar da-o cu de-a sila, mai întâi ar mirosi-o cu grijă și mult, mult și ar pipăi-o cu toată prudența, ca să se convingă că face, că merită s-o ție în mână, nu înainte de a curăța (Puterea!) de jegul, de lacrimile, de scuipăturile, vomisurile, precum și celelalte abjecte maculări... Să nu se creadă însă că Parpanghel este
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10158_a_11483]
-
ascultă radioul, mîngîie peștii dintr-un acvariu, merge la doctor, stă la rînd la consultații, are un jobb, merge să danseze, se mărită, speră că operația o va face să vadă, ceva, își ia o cafea de pe dulapul din bucătărie, pipăindu-i marginile. Ea pipăie continuu existența. Frank Sweeney este soțul ei. Un bărbat energic, cu rucsacul pregătit mereu pentru o expediție, pentru o plecare neașteptată undeva departe, departe de tot. Frank merge deseori la bibliotecă și citește despre orbire, despre
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10811_a_12136]
-
dintr-un acvariu, merge la doctor, stă la rînd la consultații, are un jobb, merge să danseze, se mărită, speră că operația o va face să vadă, ceva, își ia o cafea de pe dulapul din bucătărie, pipăindu-i marginile. Ea pipăie continuu existența. Frank Sweeney este soțul ei. Un bărbat energic, cu rucsacul pregătit mereu pentru o expediție, pentru o plecare neașteptată undeva departe, departe de tot. Frank merge deseori la bibliotecă și citește despre orbire, despre tratamente și operații, despre
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10811_a_12136]
-
care ascultă radioul, mîngîie peștii dintrun acvariu, merge la doctor, stă la rînd la consultații, are un jobb, merge să danseze, se mărită, speră că operația o va face să vadă, ceva, își ia o cafea de pe dulapul din bucătărie, pipăindu-i marginile. Ea pipăie continuu existența. Frank Sweeney este soțul ei. Un bărbat energic, cu rucsacul pregătit mereu pentru o expediție, pentru o plecare neașteptată undeva departe, departe de tot. Frank merge deseori la bibliotecă și citește despre orbire, despre
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10792_a_12117]
-
peștii dintrun acvariu, merge la doctor, stă la rînd la consultații, are un jobb, merge să danseze, se mărită, speră că operația o va face să vadă, ceva, își ia o cafea de pe dulapul din bucătărie, pipăindu-i marginile. Ea pipăie continuu existența. Frank Sweeney este soțul ei. Un bărbat energic, cu rucsacul pregătit mereu pentru o expediție, pentru o plecare neașteptată undeva departe, departe de tot. Frank merge deseori la bibliotecă și citește despre orbire, despre tratamente și operații, despre
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10792_a_12117]
-
că, oriunde s-ar afla, în orice țară din lume, se făcea veșnic o coadă nesfârșită de cititori care așteptau să-l vadă ca să- i ceară autografe, să-i spună cuvinte de recunoștință sau pur și simplu să-l pipăie spre a se convinge că mitul este real. Pentru un om atât de sfios și ocupat ca el, toate astea trebuie să fi ajuns un adevărat chin, și am hotărât să nu mă alătur teribilului asalt, cel mai bun mod
Interviu cu Dasso Saldívar „Am devenit un cititor fervent al Veacului de singurătate“ by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3059_a_4384]
-
sufleurul lui Dumnezeu...// Suflă/ în spuma rece a eternității pustii...” (Oarecum după Yvan Goll). Sau: „de neimaginat cum - și totuși/ pe bățul drapelului în bernă nimeri/ un melc rătăcit...” (Drapele). Prin asemenea stihuri aparent minore, de fapt vocația poetică își pipăie mușchii. Un alt procedeu al procesării lucide la care Leo Butnaru își supune fluxul emoțional îl reprezintă ironia. În contorsionarea meșteșugită a expresiei persiflatoare e foarte cu putință să se reflecte și inhibiția amară a românului de peste Prut care n-
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
mult trei sau irezistibil, personajul se dezvăluie drept ceea ce e cu adevărat - un dandy al expresionismului, mai preocupat de aspectul exterior al traumei decât de anatomia sa interioară. Dacă poetul își smulge zece piei de pe sine, e doar ca să-și pipăie, în oglindă, musculatura redusă la fibră pură. Momentele de autenticitate din poezia lui Dan Coman sunt tocmai cele în care suferința e descoperită ca prilej de relație cvasi-senzuală cu sine. „Tulbur peste măsură./ nu cunosc pe nimeni care să-mi
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]
-
evita un cutremur politic și pentru a asigura formarea unui guvern solid cât mai repede. Jurnalistul scrie că o precizare făcută în spiritul Constituției arată că președintele este ”arbitru al bătăliei dintre partide”. Așadar, șeful statului are posibilitatea de a pipăi majoritatea prin consultarea partidelor. Interesul național într-o democrație e formarea rapidă, fără convulsii politice majore, a unei majorități puternice, în stare să asigure stabilitatea țării. De aici se vede că Președintele nu poate acționa arbitrar. Ca și monarhii României
Cristoiu recunoaște că Ponta trebuie desemnat premier by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/40676_a_42001]
-
nu le-ai putea cunoaște. Muzica orchestrează viața, așezând lucrurile ca într-o partitură simfonică", spune Iarina Pascu. "O poveste Buddhistă spune că un împărat a hotărât să afle cum cred supușii lui orbi că arată un elefant. Orbii au pipăit fiecare partea din elefant la care au ajuns. Orbul care pipăise capul era convins că elefantul are forma unei mingi imense, cel care a pipăit colții, povestea că elefantul este exact ca un plug, iar cel care pipăise urechea striga
Știrea care îi vizează pe toți elevii. Ce se va întâmpla vineri, 28 martie by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/39629_a_40954]
-
într-o partitură simfonică", spune Iarina Pascu. "O poveste Buddhistă spune că un împărat a hotărât să afle cum cred supușii lui orbi că arată un elefant. Orbii au pipăit fiecare partea din elefant la care au ajuns. Orbul care pipăise capul era convins că elefantul are forma unei mingi imense, cel care a pipăit colții, povestea că elefantul este exact ca un plug, iar cel care pipăise urechea striga că el știe sigur că elefantul arată ca o foaie uriașă
Știrea care îi vizează pe toți elevii. Ce se va întâmpla vineri, 28 martie by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/39629_a_40954]