37,317 matches
-
de lectură al Teatrului Național. Ele completează sau confirmă informația despre fuga în Moldova în 1918, dau relații despre viața teatrală și a S.S.R. Pe acest fond predominant pragmatic, Rebreanu își regăsește uneori nervul epic, sensibilitatea artistică. Iată cum se plânge lui Mihail Dragomirescu de situația mizeră, desperată, ca deținut la Văcărești: „Pe lângă că mi s-au umflat oasele de scândurile patului, pe lângă că îmi hăuiesc creierii de insomnia cu care trebuie să mă lupt toate nopțile de-a rândul și
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
reveriei! Realitatea e că din dintele din față, și-așa rupt, mi s-a mai desprins ieri o bucată. Rînjesc oribil în oglindă, aproape satisfăcut de cît de hîd arăt! * Există și o constipație a sufletului, cînd nu mai poți plînge. Lacrima scremută, întărită ca o căcărează, taie cu muchiile ei fine carnea, îți însîngerează scîrbos ochiul și scrisul. E bine atunci să iei un purgativ cinic, de exemplu o blenoragie sau niște păduchi lați de la o doamnă pe care ai
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
invederate ale conviețuirii în doi, se îngrijora de faptul că slăbise, că nu mânca suficient (luam masa împreună la cantină), că-și pierde vremea în sat după muieri de speță joasă și multe altele, „ce naiba fac cu nebunatica?” mi se plângea Tinel în desele plimbări de seară prin crângul din spatele atelierului de lăcătușerie, „în cazul că dacă greșesc cu ea e în stare să mă dea legat Securității”. Dacă ar fi să mă păstrez în spațiul amintirilor inconfortabile, nu pot să
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
complăceam, iar Lisa era prea ocupată cu infidelitățile ei bolnăvicioase pentru a-mi face reproșuri. Destinul anunțat cândva fastuos îmi jucase o festă urâtă, dacă nu cumva mi-o jucasem singur, dar n-ar fi servit la nimic să mă plâng. Traversasem amorf vârste și situații, nu știu cui îi semănam sau dacă semănam cuiva, dar obstinația și pasiunea de a mă devota unei idei îmi lipseau. Ceea ce îmi îngăduise într-un fel să plutesc între extreme - cu toate că ideea de extreme în acei
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
pentru următorii o sută de ani, martori ai lui Jehova, vânzători de fleacuri, escroci, predicatori ai Armatei Salvării, ziariști specializați în mizerie și copii sidatici, spioni, traficanți de droguri, proxeneți, propagandiști zeloși ai capitalismului triumfător... Fusesem printre plângăreți. Nu mai plânsesem politic din 1968, un scâncet de fapt, când Ceaușescu condamnase invadarea Cehoslovaciei, dar în 1989 și în anii următori, era de bon ton să plângi cu lacrimi adevărate. Trebuia. Mestecasem până la vomă, ca fiecare, de dimineața până seara, guma soporifică
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
spioni, traficanți de droguri, proxeneți, propagandiști zeloși ai capitalismului triumfător... Fusesem printre plângăreți. Nu mai plânsesem politic din 1968, un scâncet de fapt, când Ceaușescu condamnase invadarea Cehoslovaciei, dar în 1989 și în anii următori, era de bon ton să plângi cu lacrimi adevărate. Trebuia. Mestecasem până la vomă, ca fiecare, de dimineața până seara, guma soporifică a cuvintelor sacre ale renașterii țării: libertate, democrație, Occident, America, bogăție. Închisesem ochii și-mi astupasem urechie să nu văd și să nu aud că
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
revoltați care se ignorau. Dar nu erau decât infirmități de slugi care nu pot trăi fără stăpân. Mascarada revoluționară care dusese la dispariția fostului stăpân fusese ocazia ideală pentru ca, în așteptarea febrilă a următorului, doamnele și domnii cercetători să-și plângă aprig de milă - victime rămase în viață cu eforturi supraomenești, revoltați ce săpaseră discret, dar tenace temeliile comunismului, ilegaliști subversivi la ordinele Mesiei cu o mie de capete ce-și așteptau răsplata. Cei mai plângăreți, cei mai servili, cei mai
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
am tras și eu un pui de somn, de luni de zile. Ei, ai văzut-o pe Vasilica? - Da, am prins-o chiar la timp. Cînd i-am spus că a venit momentul ca Andrei să plece, a început să plîngă și a zis că i-ar plăcea că el să rămînă acolo pentru totdeauna. Ce zici de asta? - Nu mă mir deloc! Toată lumea ține la el. Cu cît sînt mai umili, cu atît îl adoră mai mult. - Oricum - a continuat
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
siguranță. - Eu am avut mare noroc, am spus. Nu era nimeni afară. M-am dus în grădina de alături și am rămas acolo. Dar bărbatul... l-am găsit zăcînd sub un tufiș... a murit în brațele mele. Am început să plîng. - E acolo, afară, acoperit de frunze, singur. Ilinca m-a îmbrățișat, leganindu-ma că pe un copil. - Nu plînge, iubito, a șoptit, blînd. Dumnezeu a avut milă de el, acum e dincolo de orice suferință. Odihneasca-se în pace! - Dar soția lui
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
alături și am rămas acolo. Dar bărbatul... l-am găsit zăcînd sub un tufiș... a murit în brațele mele. Am început să plîng. - E acolo, afară, acoperit de frunze, singur. Ilinca m-a îmbrățișat, leganindu-ma că pe un copil. - Nu plînge, iubito, a șoptit, blînd. Dumnezeu a avut milă de el, acum e dincolo de orice suferință. Odihneasca-se în pace! - Dar soția lui, am suspinat, m-a rugat să-i spun, iar eu nu știu nici cum o cheamă. - Linisteste-te
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
se simte eliberat de liniștea poetului; Doarme și el sub lumina soarelui. Numai tu, coborâtoareo, nu ai odihnă. Faliment ceresc Despărțiți de ploaie ca de un imperiu; Acolo, singurătatea dăruiește pietre prețioase - ca un dumnezeu ajuns la faliment. Poem Să plângi pe zori, până când lumina nu va mai fi sângerie. Moartea, în primăvară în amintirea Marianei Marin Tinerețea aleargă pe gânduri, ochii ei plutesc în aerul subțire, nici o moarte nu o mai poate ajunge. Nici o moarte... pentru că tinerețea are la pieptul
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
mai mult de o lună de zile. Mi-am petrecut vacanța estivală a acelui an 1932 în compania fetiței mele și a guvernantei molipsită de excitația pe care i-o producea prezența mării și a întregului ambiant de care se plîngea. În vreme ce grupuri de vilegiaturiști veniți cu prietenii umblau de colo colo într-o nonșalanță de rai, eu mă plimbam singuratică în același spațiu, cam la fel ca în casa de la București, o izolare totală de orice contact cu cineva. O
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
Șantan Timpul? A adormit cu capul pe masă, Delirînd despre Shakespeare, despre Eminescu... Slab, numai piele și os, mîncat de-un abces, cu Haina boțită, pătată, cămașa zoioasă. Păcat. Vorbea atît de frumos. Descu- Rajant de frumos. Îți venea să Plîngi. Să-ți spui: Nimic nu contează! Important e să iubești, important e firescul Vieții ca un cîntec simplu și curat, Munca din plăcere, dar și cu folos." Și-acum: resturile din farfurie, Berea de pe masă, borîturile de pe jos... Și Chelnerii
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
anul divanelor ad-hoc, sunt marcați de o malefică continuitate, care invalidează orice efort de emancipare al plugarilor reduși la condiția unei captivități babiloniene în propria lor țară, "orfani fără apărare, cărora nu le-au rămas decât ochii cu care să plângă". Între Sadoveanu și mai tinerii săi contemporani, diferențele de viziune sunt absente și corectitudinea politică a tonului este certificatul însuși de progresism al autorului. În centrul infernului este plasat, în acord cu vulgata partinică, latifundiarul lipsit de omenie: stereotipul se
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
cînd se redeschisese cenaclul Sburătorul, după moartea lui E. Lovinescu, avusesem aproape certitudinea contrară."10 La această certitudine nu ajunge însă Virgil Ierunca, de pildă. Conduita pe care și-o impunea la 10 septembrie 1949, cînd Sorana Gurian i "se plînge că pretutindeni compatrioții o prezintă francezilor ca pe o «denunțătoare» sau ca pe o «agentă a Moscovei»" aceea de a nu cădea și el "în această boală a «spionitei»", ci de a vedea "în orice refugiat un om adevărat [...] pînă
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
să scrii? Iubita mea, sunt prea pustii cărările ce azi mi le adulmeci. Iubita mea, e prea târziu și cântecul zadarnic tu îl dumici cu flori d-ienibahar și în duminici era a patra oară când credeam atâta cât să plângă clipa era atâta cât aripa se rostuia printre noi doi aiurea zămisleam clepsidra aiurea noi visam pentru noi doi și plin de ploaie poleită mă învârteam printre pocale cerșind din scuturi țintuite iubirea fiecărei doamne. O zi și o noapte
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
preaflămânda Nesătula ta răbdare. În absidă Așa să scrii pentru că Dumnezeu avea un picior Din lemn de sânger uscat și fără rimă Pentru că avea un picior de lemn Și statuia putea fi a lui Și-n pocale - Cu dumnezeii - Va plânge și va geme Tot totemul tău În hău alină-te Fă-te un Dumnezeu Mai încolo mi-e rușine Fi-vei astăzi cu mine Ca prostia dintre noi Te iubesc. Tu te despoi? Coropișniță în lied târziu Ca o coropișniță
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
cu pseudonime, texte confesive sau pe chestiuni ridicate de cititoare, note de lectură, eseuri. (Cîteva titluri din "Femeia și căminul": Femeia sovietică, Bărbatul așa cum este și ... cum ar dori să fie, Femeia singură, O mare artistă m-a făcut să plîng, N-am fost la Moscova, O raită prin Whitechapel, O zi la Paris, O întîlnire cu Jean Gabin, asul cinematografiei franceze, Despre viață și dragoste, Bucureștiul de azi, O seară cu Mitică Popescu, Dragoste și moarte în București, Despre sirene
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
Horia Zilieru lacrimă umblând plângând stinge sfeșnicul înalt să văd îngânatul gând pe tărâmul celălalt zori captivi țes patrafir bir de plâns alean/avânt plumbul iernii să-nveșmânt și seismul să-l respir scările spre paraclis borne suie osii dor ornicul orbitelor petecitul paradis scrisă vamă
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
timbrul vocii mi-a scăzut ritm retoric să risip? geniul îmi răpi ne/chip maraton la azimut melos bal ludiclumesc? pierdum chei a-l slobozi o dată în veac o zi zeii craniul ni-l rotesc munții scad și ape pier plâns la râs/versant invers vârful schitului e vers mișunând la învieri îngropară serafimi psalmul tânguirii și până ne-om împărtăși lumânări să-i înmulțim lasă-i somn și smirna grea cerului ce se temea că o a sedus o stea
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
cerc acest cerc nespus de limpede aidoma sîngelui curgînd din robinetul de baie cum fluieră vîntul printr-însul ca printr-o fereastră spartă acest cerc ce se ridică și se pune singur la loc aidoma unui capac de oală cum plînge flacăra aragazului urmărindu-l pe perete precum un deget acest cerc ca un chipiu așezat în cuier pentru totdeauna ce se salută ceremonios pe sine. Vei cunoaște pleoapele Vei cunoaște pleoapele dar nu și ochii degetele dar nu și mîinile
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14330_a_15655]
-
multe etaje m-am întîlnit cu niște poze ale lui Böll, pe care le-am salutat clătinînd din cap cu discreție. Dar dacă aș spune că mi-au răspuns m-ați privi cu suspiciune, așa că termin, continui, scriu mai departe, plîng un pic la fel ca în "Ansichten eines Clowns" și cred că a fost tot ce am fost în stare să fiu. Felul în care te-ai îndepărtat tu însuți de tine Cînd nu te simți prea bine și lucrurile
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
ce am fost în stare să fiu. Felul în care te-ai îndepărtat tu însuți de tine Cînd nu te simți prea bine și lucrurile ți se par scoase din context ești pe drumul de care nu poți să te plîngi, pe un drum de țară, în apropiere de Langenbroich, unde două fetițe nemțoaice călăreau un ponei, iar tu le explicai lui Aftab, lui Salem și Saritei ce fel de boală a contractat Rilke după înțepătura cu spinul de trandafir. Cînd
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
se părea că nu există decît "seninătate imperturbabilă", nimic nu-l umanizează atît ca urmele calităților și slăbiciunilor lui, într-o devălmășie totală, necenzurată de ideea confruntării cu publicul. Zi amestecată. Încolo, sinistră. Mare depresiune. La 1, moment de reculegere; plîng, ca un copil, pe stradă (sunt cu Lala). Materializarea unei îngropăciuni. Nimeni după-amiazi. Totul penibil, general și personal. (Miercuri, 3 iulie [1940]) În ultimii ani din viața lui Lovinescu răul e tot mai vizibil: e război, oamenii se suspectează, se
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
scriitorii români (este reprodusă, integral, în note și arată că, și pentru consolarea eficientă e nevoie de talent). Lovinescu notează, succint ca de obicei: "Zi mohorîtă dimineața; după-amiaza diluvială. [...] Zi dominată de admirabila scrisoare ce-mi publică Arghezi în Informația. Plîng pur și simplu. Mi-o anunță, entuziast și alarmat, M. Celarianu". Urmează tirul telefoanelor celor care sînt la curent cu evenimentul. Pusă în balanța posterității, această scrisoare cîntărește, după părerea mea, mai greu decît compromisurile ulterioare ale lui Arghezi puse
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]