5,484 matches
-
care nu putea înțelege de ce dragostea doare așa de tare; apoi ușile se închiseră în urma lor. În stație mama îl scutură din nou, apoi plecă trăgându-l cu forța după ea. În autobuz, toți simțeam regretul doamnei cu crizanteme și plânsul puternic din stație. La intersecție, 257 opri brusc și toți venirăm în față. Mâinile pasagerilor strângeau puternic câte o bară de aluminiu. Bara se încălzea repede și începea să toarcă. În mâna mea se încălzea punga albă cu Carrefour la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fac în speranța că îl voi aduce cât de cât pe calea normalității. Doctorii nu se pronunță, dar eu sunt îngrijorată fiindcă îi sunt afectate și unele organe interne. Gata cu acest capitol! Dacă nu mă opresc aici, mă apucă plânsul și nu mai termin scrisoarea și așa începută cu o săptămână în urmă. Să-ți spun câte ceva despre Măriuța. Vei vedea și tu în fotografia pe care ți-o trimit ce copil dulce e! Dumnezeu a avut grijă trimițându-mi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să te aibă în paza lui! EL, care e dincolo de noi, EL, care se află dincolo de bine și de rău, știe ce și cât se cuvine să dea și să ia fiecăruia... Ina păși peste pragul rezervei hohotind de un plâns nestăvilit, zdruncinată, fără putința de a mai rosti alte cuvinte. Olga scoase mâinile de sub așternut și le întinse rugătoare spre ușa rămasă deschisă... dar Ina se afla acum departe, în stradă, căutând cu ochii mașina în parcare, copleșită de vestea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
departe, în stradă, căutând cu ochii mașina în parcare, copleșită de vestea ce îi fărâmase întreaga ființă. Pe covorul nesăbuinței, așternut de Olga în calea familiei lui Alex și a Inei, se profilau dureri sfâșietoare. Ajunsă într-un hohot de plâns la mașină unde o aștepta soțul ei, Ina nu reuși să-i spună nici un cuvânt despre cele aflate. Alex, punând starea soției sale pe seama durerii produse de situația în care o găsise pe Olga, tot drumul spre casă, încercă să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mă pot agăța. Că mă duce apa. Căută. Găsi. Când se întoarse, să i-o întindă, nu mai era cui. Salvatorul dispăruse, înghițit de viitură. Turista rămase cu ochii holbați. Copiii o strângeau de picioare. și izbucniră, cu toții, într-un plâns comun, și zgomotos, care-l acoperea pe cel al revărsării de apă. Dracii Asupra haiducitului nu cred că e necesar să mă opresc. Faptul este arhicunoscut. Însă, asupra vânătorului și a braconajului, da. Trebuie. Străbunii bătrânului Tucă Ulucă îl practicau
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pe care o credeam lipsită de sensibilitate, se simțise jignită de replica mea. Am încercat să mă ridic pentru a mă duce să mă arunc la picioarele ei, plângând și cerându-i iertare. Da, să plâng dacă aș fi putut, plânsul m-ar fi calmat, cel puțin așa credeam. Câte minute, ore, secole se scurseră, nu știu. Eram ca un nebun și gustam plăcerea suferinței. Era o plăcere supraomenească, o plăcere pe care numai eu eram capabil să o suport. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mare decât ceilalți zei; simțeam trecând prin mine curentul veșniciei, al nesfârșitului. ...Dar ea reveni. Nu era atât de crudă cum presupuneam. M-am ridicat și i-am sărutat pulpana rochiei; i-am căzut la picioare; scuturat de hohote de plâns îmi întrerupeam tusea, îmi frecam fața de pulpele ei; am strigat-o, de mai multe ori, pe numele adevărat, care avea o rezonanță deosebită. Dar, din inimă, repetam: „Târfă... târfă...“ Îi îmbrățișam pulpele având gust de miez de castravete, amar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
litere”,ori „de votcă”, poate ar mai fi mers... Întotdeauna m-am ferit să fiu necrologist, ori come morativ; și mereu m-au terifiat titlurile astea păguboase, transmise din mamă-n fiică, de tipul Basarabia care ne doare, Lacrima Bucovinei, Plînsul Bahluiului, Geamătul Cacainei etc. Am un student care, desigur, devine un caz interesant : merge numai pe lîngă pereți, are o privire vag hăituită, mereu nesigură și cvasi umilă, aleargă mereu după profesori, să ceară detalii, a Învățat sute de versuri
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
văzut Într-un teatru mic, Într-un spec tacol În care el era, Într-adevăr, „uriaș”, dar În sală nu erau decît zece spectatori :”... La aplauze, cine să aplaude? PÎnă să se ridice cortina, publicul părăsise sala. Să te ia plînsul, nu alta!”. Chiar!... Într-un interviu cu George Banu, găsesc, ca deobicei, idei interesante, gînduri surprinzătoare, confesiuni care merită notate-n jurnal. Spre exemplu, Întrebat cine crede că l-ar putea interpreta În România pe ...marele regizor Brook, teatrologul opinează
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Zic : unde vroia să fugă Nastasia? Nu știe. E și timidă, deci o scuz. Îi zic că Nastasia vroia În Popa Nan, iar surorile lui Ce hov...” În Popa Nan!”opinează studenta mea preferată. Eu mor de rîs și de plîns, deoarece eroinele lui An ton Pavlovicoi vroiau, dragele de el, „La Moscova!” ( nu „La Popa Nan”)... Nu contează, tot aspirație nefericită e... Apoi o Întreb pe simpatica convivă, de ce un critic din epoca interbelică a spus că piesa lui G.M.
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
obraz să-mi spui mie așa. Io, care și acu' te iubesc ca o proastă, deși mă acuzi ca pă ultima hoață și bagaboantă?" Ajunsă aici cu interogațiile, Monica nu mai rezistă nedreptății care i se făcea și izbucni în plâns. Printre sughițuri și lacrimi îi aruncă un ultim reproș: "Și mai ziceai că io sunt ochii tăi!..." Când o văzu plângând, Relu se blocă din nou, simțindu-se brusc dezarmat. Nu mai știa ce să creadă. Dacă Monica nu era
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și aștepta s o chem înapoi. După câteva săptămâni abia, când era deja convinsă că între mine și ea nu poate exista nimic trainic, Mona începuse să debiteze ca între prietene:-Plecam de la tine acasă și singură mă puneam pe plâns. Scriam planuri de lecție peste planuri și plângeam ca proasta. Abia după aceea îmi povestea câte un episod din viața ei, cu tată bețiv, cu o mamă terorizată și un frate handicapat, mai mult fără bani, singura sursă de venit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vorba de surghiun. E convinsă că n-o crede nici dracu’ ce povestește. Ferească sfântu’ să se apuce ea să verse într o bună zi, tot ce are în pipotă. Tu încă n-o cunoști pe Karin... 8. O înecă plânsul. Se zvârcolea în plâns ca un copil naiv care ar fi primit mai puține bomboane decât fratele lui. Reîncepu firul, cu suspine: Era în cumplita iarnă a anului 1945... În vecinătatea lagărului nostru era tot așa, un lagăr cu soldați
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Nici nu mă iau, băi, că-mi stric stilul. Pardon. Iartă-mă. (cu nostalgie maximă, aproape până la lacrimi) Prea bune mâncăruri făcea maică-ta, omule, ca să...când eram copii...când mâncam la voi... Încă puțin și Titi chiar izbucnea în plâns. Chiar de-aia... adaugă oftând, destul de mâhnit Esesistu’. Amintirea mamei lui Esesistu', îl face pe Titi întotdeauna parcă și mai blând. Îl neutralizează definitiv în fața adversarului. Îi face tonul mai puțin aspru. Îl înmoaie ca și cum ar fi băut din izvorul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a fost cel mai minunat moment din viața mea, după mai bine de paisprezece ani de chin și durere continuă. Căutam durerile în corp, dar ele nu mai existau, atunci am sărit în brațele soțului meu și am izbucnit în plâns. Plângeam de bucurie pentru că nu mai aveam dureri și pentru mine a fost ceva fantastic, atunci am înțeles, că în sfârșit mintea mea se deblocase și programul-durere a fost anulat”. Autoarea volumului “Liniștea din interior” este pasionată de ceea ce face
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
a fost cel mai minunat moment din viața mea, după mai bine de paisprezece ani de chin și durere continuă. Căutam durerile în corp, dar ele nu mai existau, atunci am sărit în brațele soțului meu și am izbucnit în plâns. Plângeam de bucurie pentru că nu mai aveam dureri și pentru mine a fost ceva fantastic, atunci am înțeles, că în sfârșit mintea mea se deblocase și programul durere a fost anulat. Acel moment a fost incredibil, îl simțeam și totuși
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
vine a crede că a venit vremea să ne strângem și noi pe la casele noastre? Sau... nu mai are cine să vă spună povești înainte de culcare, așa ca la copchii. Rău v-am învățat! Treaba însă nu-i chiar de plâns, fiindcăcă unul din cei doi care vor veni între voi îi bun de polojănii... Numai că voi veți vedea dacă Pavel Puicuță - că așa îl cheamă pe năzdrăvan - îi bun și de treabă... Și acum... ia mai duceți-vă și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
am început s-o strig pe mama... „Ce-i? Ce s-a întâmplat?” - a întrebat ea. „Calul...calul” - am scâncit fără vlagă. „Ce are calul? Nu vrea să meargă?” „Nuuu...Nu poate să meargă” - am răspuns eu abia ținându-mi plânsul. Mama a alergat repede, să vadă ce-i. Când a dat cu ochii de pieptul calului, a îngăimat: „Săracul cal! Ce nenorocire! Adu căpăstrul cu zăbală, ca să-l putem ține, pentru că trebuie să-i coasem bucățile de carne...Altfel nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Eu am să mă culc în cămăruța unde șade Hliboceanu. Trebuie să stea cineva cu el - s-a angajat Cotman. Când a intrat în cămăruță, a găsit-o pe Măriuța cu ochii plânși... Nu-i frumos ce faci, Măriuță. Cu plânsul nu-l faci sănătos. Și apoi dacă te-ar vedea altcineva... Mai bine adu-mi ceva de pus sub căpătâi, că eu am să mă întind colo jos, pe țol, și am să mă învelesc cu cojocul. Să-mi aduci
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o purta în el de vineri seară, l-a întrebat: De când am pornit la drum stau cu inima la gură ca să aflu cum te-o primit Dochița. Păi nu-i dracul atât de negru după cum îi zugrăvit... La început o plâns, da’ după aceea m-o ascultat liniștită... Dacă îi așa, atunci îi bine. De când am plecat de la Crâșma din drum, mă tot gândesc dacă n-a avea nevoie de doftor - s-a arătat îngrijorat Cotman. Până nu ajungem înapoi nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Unde-i doftoroaia, să te doftoricească? - a întebat apoi, râzând de-a binelea. M-o doftoricit deajuns, Măriuța. N-am a mă plânge. Mai bine spune-mi ce face Dochița? I-am spus de necazul tău. O plâns cât o plâns, dar când s-o liniștit mi-o dat căciula, mănuși și colțuni de lână. Așa că fă-te sănătos și încolo toate or fi la locul lor - l-a lămurit Cotman. Ca mâine oi fi gata de ducă, dar până atunci
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a șoptit la ureche Olaf. Din când În când, câte unul Încerca să-i adreseze altuia un cuvânt, dar gura i se pungea În mijlocul efortului, câteva grimase chinuite Înconjurau locul supliciului, iar Întreaga figură se boțea Într-un hohot de plâns devastator. „Viața Îi omoară“, a conchis cu milă Olaf. Într-un colț, alți doi indivizi stăteau față-n față, de-o parte și de alta a unei rame goale având forma unui monitor de calculator. „Ăștia sunt avansații, care Încet-Încet
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
își trăiește ultimele luni de viață într-o perfectă stare de schizofrenie. Dependentă de alcool și medicamente este complet ruptă de realitate, condiția sa psihică se modifică dintr-o clipă în alta, exuberanța alternează cu disperarea, râsul se transformă în plâns, planurile optimiste îi sunt sabotate de propriile-i depresii. Instabilitatea sa emoțională devine un coșmar pentru cei din jur. Este concediată de pe platoul de filmare pentru exasperanta ei lipsă de punctualitate. Prietenii adevărați sunt tot mai puțini, iar lipsa de
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]
-
de sticle, nici muzica zisă din adîncul sufletului, nici gagurile burlești și nici bestiarul autohton, nici excrocii mărunți, nici fufa cu coapsele pline întinse rubensian spre admirația prostimii, nici extravaganțele și nebunia petrecăreață, nici curvele, nici deștepții, nici rîsul, nici plînsul, un talmeș-balmeș din care se desprinde acea tandrețe stranie, armonioasă, a celui care se reîntoarce după mult timp acasă și descoperă că toate sunt bune, inclusiv cele rele. Cu o lipsă de pudoare medievală, animalele se instalează comod în mijlocul oamenilor
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
invocată probă de sinceritate. Cu toate acestea, nici o clipă, cei doi nu trebuie să uite faptul că se află pe o scenă, iar vulnerabil este cel care spune adevărul despre el însuși, ceea ce pare de la sine înțeles după proba de plîns cu sughițuri sau cu suspine pe care i-o oferă actrița. Jocul este percutant și rafinat, în spatele lui dispar profesiile standard pentru a lăsa loc unui altfel de actor, în timp real, al manipulatorului, improvizînd, cu înaintări și cedări strategice
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]