58,806 matches
-
predat, în 1990, cînd am ieșit din învățămînt, am fost foarte tristă. Cînd a început școala, în septembrie, și toată lumea mergea la școală, numai eu nu, m-a apucat jalea și dorul de a preda. Atunci am descoperit că îmi place să fiu profesor, că îmi place să predau, că am nevoie de copii sau de studenți în fața mea. Eu am nevoie să comunic. Să comunic, să explic. Mă pregătesc pentru toate cursurile, chiar dacă e același curs pe care îl reiau
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
din învățămînt, am fost foarte tristă. Cînd a început școala, în septembrie, și toată lumea mergea la școală, numai eu nu, m-a apucat jalea și dorul de a preda. Atunci am descoperit că îmi place să fiu profesor, că îmi place să predau, că am nevoie de copii sau de studenți în fața mea. Eu am nevoie să comunic. Să comunic, să explic. Mă pregătesc pentru toate cursurile, chiar dacă e același curs pe care îl reiau a doua și a treia oară
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
țin minte, stăteam pe o bancă în părculețul de lîngă teatru, am citit cronica și, de emoție, am izbucnit în plîns. Și el spunea că am versuri cioraniene. Pe vremea aia, citisem cîteva cărți ale lui Cioran, fără să-mi placă deloc, suspectîndu-l pe Cioran de inautenticitate și de isterie. În prima jumătate am greșit, în a doua am avut dreptate, el este isteric, dar e autentic. Mai tîrziu, după ce l-am cunoscut bine pe Cioran, mi-am zis: da, domnule
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
nepregătiți și inculți. Mi se face rău cînd citesc asemenea lucruri. Habar n-au de nimic, și mai și dau verdicte. A apărut însă și un critic tînăr excepțional, talentat, e Daniel Cristea-Enache. El face o critică literară care-mi place. Pot să nu fiu de acord cu el, dar îmi dau seama că el investește muncă și cultură, că toate sînt puse în joc. Și mai sînt cîțiva, Luminița Marcu... D.P.: Sînt, așadar, de vină revistele literare, care dau cronica
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
că nimic nu vine la oricine și că a fi pregătit pentru iscarea poemului e un privilegiu care nu-i e dat oricui. D.P.: Despre mecanismul "facerii" poemelor tale, însă, altă dată. Mai spune-mi doar dacă, acum, cînd îți place să te "joci" - ba compunînd cărți, ba scriind o Laudatio, în prea larga robă universitară, ba adunînd cunoaștere -, îți mai amintești cînd te-ai jucat de-adevăratelea ultima oară și care a fost ultima jucărie primită în dar. M.P.: O
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
altfel, era foarte popular, foarte apropiat de noi. Rupea și binișor românește. Într-o zi, ne-a dat un extemporal de 10 minute, în limba română, așa cum obișnuia el, în mijlocul unei discuții: Scrieți despre Corneille sau Racine, spuneți care vă place mai mult și explicați de ce. Acum, sigur că toată lumea a scris despre Corneille, despre eroism. Eu, însă, care eram atins de morbul literaturii, al poeziei, și probabil și pentru ca să fac pe nebunul, cum sunt adolescenții, l-am ales pe Racine
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
face el neîncrezător... Cum se poate?... Stau, mă mai gândesc, și zic: Nu știu, mi s-o fi părut, dar gândurile unei femei, orișicât, nu pot fi ghicite de tot. Nici atunci când te iubește una la maximum?... întreabă. Asta îmi place, și spun mai ales când totul se petrece la maximum, fiindcă toate ființele din lume își schimbă atunci înfățișarea reală. Chiar dacă nu este adevărat în tot ce predică, fiind împotriva vieții, care e luptă, după cum ne învață biologia, agresiunea condiționând
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]
-
un Stendhal scriau zeci de mii de pagini realiste la limita verosimilului și a dreptei judecați a comportamentului uman surprins în matcă lui metronomica. Un stilist contemporan cu noi prin valoarea pe care o dădea anecdoticului și mărturisirii: "Nu-mi plac din istorie decît anecdotele și, dintre anecdote, le prefer pe acelea în care descopăr descrierea autentică a moravurilor și caracterelor unei epoci. Această slăbiciune nu e tocmai nobilă o mărturisesc, spre rușinea mea l-aș da bucuros pe Tucidide pe
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
pe Tucidide pe niște memorii autentice de ale Apaziei sau de-ale unui sclav al lui Pericle; căci singure memoriile, care sînt un fel de convorbiri intime ale autorului cu cititorul, îmi oferă mărturii despre om în măsura să-mi placă și să mă intereseze." Contemporan mai e Mérimée și în opțiunea de a se fixă asupra terorii în istorie, de-ai scruta meandrele și a o condamnă că faptul uman cel mai abominabil, dincolo de crezul sau credulitatea grupului social. În
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
și modestă mea prezentare. Nu am citit această carte în ceasuri grele, ci în acele ore tulburi când simți nevoia să pleci unde vezi cu ochii și te amenință o criză. A devenit repede o lectură necesară și mi-a plăcut să o parcurg pe îndelete, să mă opresc la fiecare etapă fiindcă am înțeles de îndată ca Să uiți de timp este cartea unui proces de formare. Un Bildungsroman unde protagonistul, eliberat de accidente și personaje episodice, marchează evenimentele esențiale și
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
Cronicar Piciorul hipnotizat Deși zăpușeala moaie puterea de concentrare, face să se înmulțească greșelile de tipar și chiar conștiincioșilor de prin redacții le dă tîrcoale lehamitea și lenea, DILEMĂ rămîne proaspătă și vioaie. Ne-a plăcut numărul 534, cu tema Ce era bine cînd era rău (tinerii născuți după 1970 își amintesc doar "bunătăți că eugeniile, bomboanele Cip și Vinga, sucurile Brifcor și Cico, pe cînd maturii își evocă iubirile, prieteniile, solidaritățile, rîsul pe care dictatură
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
care merge pe firul etimologic (Boemia -> bohémien = țigan = vagabond -> viața boema) sau criticul de artă Aurelia Mocanu, amintind că "boema a apărut ca formă de destin profesional între artiștii plastici, dar și un tînăr cuminte, Matei Florian, căruia nu-i plac "de nici o culoare grupurile de "bărboși, cheliosi, intelectuali bețivi și detesta mai ales femeile din jurul meselor de cîrciuma. Foarte simpatic e în schimb un locuitor din Internet care semnează Mihai Ionatan și vorbește despre sine la persoana a III-a
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
descris un profesor: trebuie să bați un cui, să-l legi, că altfel zboară) l În același număr al Dilemei e evocata, la un an de la despărțire, minunea de om Irina Nicolau, într-un fel care ei i-ar fi plăcut. Cîțiva prieteni-colegi (Șerban Anghelescu, Anca Manolescu, Ioana Popescu, Mihaela Schiopu, Ina Safarica) vorbesc între ei despre Irina, ignorînd reportofonul care le înregistrează spusele. Dragoș Bucurenci a selectat și transcris fragmente din acestă discuție liberă despre cum era și ce tot
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
prevăzut, e drept, cu conceptele gravității, precum aspectul unui funambul care intră în spectacol numai pe jumătate costumat, în rest păstrînd elementele unei ținute de gală: "S-a spînzurat copacul celebru / Cel care făcuse cu mine un copil/ Lui îi plăcea stilul aripei/ Mai mult decît lutul umil.// Lui nu-i plăcea viața cu glugă/ Cu lacrima pînă-n mormînt/ Veneau rar slugile să-l scuture/ De păsăret și de pămînt.// Dar păsările îl iubeau / Ele sunt crucile de sus/ Numai pămîntul
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
intră în spectacol numai pe jumătate costumat, în rest păstrînd elementele unei ținute de gală: "S-a spînzurat copacul celebru / Cel care făcuse cu mine un copil/ Lui îi plăcea stilul aripei/ Mai mult decît lutul umil.// Lui nu-i plăcea viața cu glugă/ Cu lacrima pînă-n mormînt/ Veneau rar slugile să-l scuture/ De păsăret și de pămînt.// Dar păsările îl iubeau / Ele sunt crucile de sus/ Numai pămîntul nu se clintea/ Din somnu-i greu sedus.// Venise șarpele descolăcindu-se
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
discutate sînt de genul: "N-o să credeți, dar am pierdut recent mult din greutate"; "La locul meu de muncă, a trebuit să ajut la organizarea petrecerii anuale a firmei". Într-un alt interviu simulat, întrebarea "De ce crezi că îți va plăcea această muncă?" primește răspunsul stereotip ( și, bineînțeles, recomandat) "Știu că va fi o provocare reală și că îmi va permite să cresc profesional" ( jobsite.ro). Cea mai teribilă inadecvare stilistică mi se pare însă cea produsă de pătrunderea nestingherită a
Provocare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13771_a_15096]
-
sau - și mai devastator! - nu vom ști niciodată... E un film care l-ar fi făcut pe Deleuze să delireze pe pagini întregi - cum nu sînt Deleuze, mă opresc aici. Mai spun doar atît: locul ideal unde mi-ar fi plăcut să văd Gerry este un Imax, iar eu să fiu singur cu ecranul! 31 mai. Dezbaterea premiilor: ne ia o oră! Norocul meu este că nimeresc întotdeauna în juriu cu oameni simpatici, cu care mă-nțeleg bine. Alt noroc este
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
Spre aparentă ideală veșnicie// Se-ndreaptă strecurându-se spre El/ Pe care îl știa din alte vieți/ Soarbe-nsetat parfumul altei dimineți/ Dă grijuliu peste doi nori grăbiți pământul/ Ca să țâșnească spre a-l lumina..." Finalul scade vertiginos, chiar dacă îmi place surâzătorul buchet de fire fericite. Acum, Poezie pentru ochi cuminți pare, chiar poate fi un detaliu semnificativ într-un portret liric mai amplu și mai profund, dintr-un viitor poem-amalgam: "Privirile ei învăluitoare ca mătasea fină/ Maro închis// Orgoliul nu
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13781_a_15106]
-
de-a face cu un fenomen și trebuie tratat ca atare, adică băgat într-o rezervațe sau stropit cu cloroform și păstrat în alcool medicinal, fiindcă astea sunt exemplare pe cale de disparițe. Nu intru în alte amănunte. Mie, însă, îmi place boxul. De-aceea, cu o incredibilă nepăsare, am sacrificat deconectantele emisiuni TV de sâmbătă seara în favoarea somnului, pentru ca duminică dimineața să pot număra cei 2000 ( două mii) de pumni pe care îi promisese Leonard al nostru lui Spadaflora. Și unde? Tocmai
Promisiunea lui Doroftei by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13806_a_15131]
-
care îl farmecă cu vrăjile și cu ispitele ei pe Oblomov în lumina lumînărilor de pe scenă, în furtuna din suflet, în pacea din el. Am văzut o singură reprezentațe. A cincea. Nu știu dacă am prins toate intențile, nuanțele. Îmi place să văd un spectacol de cîteva ori. Așa cum citesc și recitesc o carte. Îmi place să-mi ofer răgazul de a revedea, în tihnă, anumite scene, relați, obiecte, de a asculta o muzică și de a poposi în emoța redescoperirii
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
scenă, în furtuna din suflet, în pacea din el. Am văzut o singură reprezentațe. A cincea. Nu știu dacă am prins toate intențile, nuanțele. Îmi place să văd un spectacol de cîteva ori. Așa cum citesc și recitesc o carte. Îmi place să-mi ofer răgazul de a revedea, în tihnă, anumite scene, relați, obiecte, de a asculta o muzică și de a poposi în emoța redescoperirii lor. Îmi plac detaliile. Iar Oblomov acesta este un spectacol plin de detalii. Am să
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
un spectacol de cîteva ori. Așa cum citesc și recitesc o carte. Îmi place să-mi ofer răgazul de a revedea, în tihnă, anumite scene, relați, obiecte, de a asculta o muzică și de a poposi în emoța redescoperirii lor. Îmi plac detaliile. Iar Oblomov acesta este un spectacol plin de detalii. Am să-l revăd la toamnă. Sau la iarnă. Am să revin atunci cu alte observați, cu alte stări. Mai mult ca orice mă interesează aici să vă conduc spre
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
nu neapărat Lectorul Ideal - , cu reacțiile, inteligența și înțelegerea lui. LV. Poeme cum ar fi Hotel Boulevard arată clar că ai vizitat România. Publici poeți români în revistă. Cum ai ajuns la București, ce crezi despre literatura română? FS. Îmi place enorm Bucureștiul. Cartierele rezidențiale clădite prin veacul al 19-lea: rondurile și intersecțiile unde copiii se joacă și sunt mulți pomi; izul de tei în centru; caldarâmul cu viața lui - fetele la plimbare (cu aroganța lor), câinii vagabonzi, chioșcurile - totul
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
care bisericile ortodoxe sunt așa de mici și întunecate - ca pântecele matern - este că-l întruchipează pe Dumnezeul ortodox, care e acolo în ele, iubește și apără pe credincioși: spre deosebire de Dumnezeul catolic, gotic, care trebuie înduioșat prin rugăciune, rugăminți. Îmi place sentimentul de siguranță pe care mi-l dau bisericile ortodoxe. Dar n-am fost decât de două ori la București. O dată căutam scriitori pentru trustul literar de care-ți vorbeam, în vara lui 2000; altă dată eram în drum spre
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
anul trecut am decis să încep un roman, Night Map. Nu e încă publicat. Mi-a făcut plăcere să-l scriu - a fost mai ușor decât să scriu poezie - și m-am gândit să mă folosesc de această experiență. Îmi plac romanele în versuri. Există o droaie de astfel de situații recente în engleză: Seth, Murray, Walcott, Raine, Carson... Voiam să scriu ceva mai lung. Dacă nu începeam romanul în versuri aș fi scris cu siguranță serii de poeme. Voiam să
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]