1,038 matches
-
alte veșminte decât cele de azi, pe măsura nevoilor neamului nostru și a aspirațiilor sale. Trecutul lasă pentru istorie și pentru neam un bilanț macabru și dureros, nu-l repetați și cei de azi. Acum când se preconizează și se plămădesc în Parlament noi legi de prigonire a legionarilor, din adâncul sufletului meu mult chinuit, cu trupul istovit de înverșunate și crude torturi ce am îndurat ani și ani, strig: opriți defăimarea și crima, opriți decimarea legionarilor români și creștini. Torționarilor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
purtăm chipul lui Hristos, de aceea tot omul botezat e chemat și învrednicit să slujească adevărul. Să nu negăm obârșia, „să facem om după chipul și asemănarea noastră” a rostit Dumnezeu, să nu ucidem, dar, în noi, acest sâmbure care plămădește veșnicia. Omul e o valoare care se perfectează continuu. Să răspundem cu fapte mărețe și vom fi ceea ce trebuie să fim, fiii lui Dumnezeu. Să nu ne resemnăm. Să nu ne îndoaie nici o grijă. Din lacrimi să plămădim bucurii eterne
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
sâmbure care plămădește veșnicia. Omul e o valoare care se perfectează continuu. Să răspundem cu fapte mărețe și vom fi ceea ce trebuie să fim, fiii lui Dumnezeu. Să nu ne resemnăm. Să nu ne îndoaie nici o grijă. Din lacrimi să plămădim bucurii eterne. Încrezători în brațul nostru, cu fruntea la cer, cu ochii aprinși de doruri să zidim altare. Neînfricați în lupte, să nu subscriem capitulării greului lor. Să amuțească în noi râvnirile slujirii cărnii, să nu ne cotropească țărâna, să
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
iară pe tristele alei, Cuvinte mor pe buze, împietrite; Suspină fulgii sub singuri pașii mei, Din gheață-s lacrimile făurite. Chemări îți picură-n auz chemările-ancestrale Și trupul tot se înfioară de dorință. Iubitul meu, ești prizonier iubirii tale. Mă plămădesc în tine ca unică ființă. Chipul ți-e ars de nerostitele cuvinte, Sărutul meu setea-ți va domoli în noapte, Când trupurile noastre ți vor aduce-aminte Tulburătoare doruri din păgâne șoapte. Nu pot și nu vreau să te las risipei
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Nu au expresie. Fața lor e lipsită de musculatură. Din cauza cărnii, pe chipul unui bărbat stă scrisă toată istoria vieții sale. Un obraz de femeie nu are biografie. Nu mă gîndisem la asta, dar, politicos, am încercat să întrețin conversația. - Plămădită în acest fel, femeia nu e mai ispititoare? Cu greu o prinzi din linii într-o schiță, continuă Goilav. Mai bine ca oricare a pictat efemerida asta Franz Hals; înfățișarea bărbaților săi arată evenimente, în timp ce pe fața femeilor el n-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
căutat să facă afaceri cu el. Lut galben se găsea și la noi În sat căcălău și pe degeaba, apă la fel. Și-a tocmit câțiva oameni, a Început să sape pe sub coasta dinspre Dunăre și s-a apucat de plămădit și ars cărămida. Taxa pe care o plătea la primărie pentru că scobea pământul era de nebăgat În seamă față de bacșișul plătit membrilor Consiliului de atunci - să nu confundați cu cel de acum, care e format, În mare parte, din oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Celui ce Doarme, cel prăvălit sub tulpini țepoase de urzici din codrul vânăt și tremurat de Apa Morților de la Miazănoapte. Mintea Aceluia, de nimeni strunită, degeaba lucra, căci În ziua cu pricina Înceta să Înrâurească viețile și Întâmplările sătenilor. Atunci plămădea Tușa Ploconul și-l Închina văzutelor și nevăzutelor, ca semn de mulțumire și rugăminte de Îmbunare. În roata uriașă de pâine ea știa să Închipuie totul. Mâinile zbârcite, cu degete Încovoiate și strâmbate de boală, izbuteau să dea chip În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
jos, În dreapta, se lăfăia un motto: „Cercând cu degetul amar muiat În tină / să-i pipăi trupul Celui Bun de Sus. / Mi se-arătă-n suiș, de gânduri / pe Cruce răvășit, Iisus...”. Apoi se revărsa grosul. „Cu aur, smirnă și tămâie Îmi plămădeam versul În trudnicu-mi sălaș, căci În acea noapte ce se anunța plină de har și nicidecum un ciob de-Apocalipsă, daruri biblice se revărsaseră asupra mea, păgânul, dar umilul. Din pana cea măiastră zburau și se așezau singure pe neprihănita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pân-aci nimica fuse: răul abia urma să mă strivească-n cale. Balaurul de foc și de oțel topit zbucni și-mi dărâmă din temelii sălașul. Cu mine ce se-ntâmplă destulă vreme nu știi. Ce noapte! Două morți Îmi plămădise: cea fericită, blândă și cea hâdă, neagră. Cu greu Îmi deschisei obositele pleoape, cu greu galbena țărână o azvârlii din nas și din amara gură. Nobilu-mi raft cu tomuri Înțelepte se dovedise iar prieten statornic: mă apărase, căzând peste mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
milă. În crunta lor rostogolire au băgat În țărână sarea și gazul, piperul, dafinul, legătura de pelin amar, lampa, oglinda, săpunul de casă pus În pod la uscat, nucile și grâul pentru colivă, neprețuitele mele cărți, căpisterea-n care mama plămădește pâinea și colacii, briciul ce sta cuminte Într-un cui În grindă, castronașul pentru bărbierit, clanțele, broaștele și Încuietorile cu tot cu uși, mese și scaune din lemn cioplit de mână, legături uscate de leuștean și mărar, semințe de muștar și coriandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lor, războinicul căutând în bucate gustoase tăria pentru lupte și bărbăția care-l vor duce la izbândă. De aceea, picăturile argintii care au rămas pe sticlele lanternei nu s-au născut de la parfumul saunei turcești, ci de la aburii plăcintelor moldovenești plămădite pentru masa domnească. Pentru a mulțumi ambele variante ale destinației acestei clădiri putem spune, că în vremea lui Duca ea a fost o baie, iar mai târziu a fost transformată în bucătărie. Clădirea are un plan pătrat cu latura de
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de slavă: „Mulțumim, Traiane, că ne-ai eliberat/ Și-am ajuns cu toții, drept într-un rahat!”. Deci bucură te cât mai ai timp... De râsul curcilor Dumnezeule, încep să mă îngrozesc din ce în ce mai mult, când văd ce fel de generație se plămădește acum pe aceste meleaguri mioritice! Uneori încep să mă consolez, că așa ceva nu este posibil, că nu se poate ca la un moment da,t un popor quasiîntreg să-și piardă orice ideal, orice entuziasm, orice pornire de generozitate umană
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
judece, și el întorcând capul, făcându-se că nu vede, deh, îi era lehamite să judece-i pe cei care judecă. Sunt toți o apă și-un pământ, chiar și după ce începi să consimți că ești și tu asemenea lor, plămădit din același amestec noroios, oricât ai vrea să te ții deoparte ca să nu superi pe nimeni, și mai ales pe fetița asta. Făcea pe distratul, pe indiferentul... Oricum, ea părea destul de conștientă de fizicul ei ca s-o lase rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
eu pe domnul ăsta să vină după nevastă. Dacă o iubește, vine. Nu mai poate de dragul ei. Cum dracu, măi Zino, se indrăgosti el atât de rapid. Nu se îndrăgosti la mare și se îndrăgosti după aceea. — La mare se plămădea dragostea, bărbate, până ca ei să-și dea seama și apoi s-a copt. După câțiva kilometri de mers, Teofana îl întreabă Pe Alexandru: — Unde mergem? Eu nu știu unde mergem. În plimbare. — Bine, bine, dar unde ? — Să nu te superi pe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
determinism atotcuprinzător, plasat fie în „mentalitate”, fie și mai profund, în „gene”, este o meteahnă veche și răspîndită la români. O întîlnim și la mari români, nu numai la cei de rînd. Cioran, de pildă, susținea că nu istoria a plămădit psihologia particulară a românilor, ci, dimpotrivă, această psihologie profundă și eternă a generat istoria particulară a românilor. Acest pesimism ontologic poate legitima astfel disperarea și/sau exilul, abandonul cît se poate de autentic al unui individ sau al altuia în fața
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
enzimă, dacă vrei, concede Profesorul. Un microb atotputernic al corupției, al haosului, al lucrului făcut de mântuială. Relele de care se plângea și tatăl meu și de care nici noi nu încetăm a ne plânge. Iar toate la un loc plămădesc această formidabilă inerție în care energiile se încleiază, se pervertesc, se îneacă. Pentru că tinerii noștri, copiii noștri, i-ați văzut ce dotați sunt ? Cât de minunați sunt copiii noștri, cât de dezamăgitori ne sunt adulții... Și Profesorul Mironescu își strânge
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rând de tine. — E privilegiul meu să fiu prima. „Ce ipocrită, se gândi Gabriel, și cu toate astea-i sinceră. Oare pot exista ipocriți sinceri? Da, și ăștia-s cei mai enervanți.“ Fără îndoială, Stella era o bizară, o ființă plămădită dintr-un aluat străin, de pe altă lume. Era o femeie frumoasă, înaltă, puternică. „Vede în el o permanentă provocare, își spuse Gabriel, vede viața alături de el ca pe o luptă, și crede că asta înseamnă iubire. George ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în jur, căutând parcă pe cineva. De ce se întorsese la Ennistone? Nu era cu putință să se fi întors numai ca să încerce efectul apelor asupra artritei sale. Alex îl întâlnise pe John Robert într-o perioadă a tinereții când se plămădesc impresiile adânci, cele care dăinuie. Oare John Robert, vremelnic atras de Linda, o iubise de fapt pe ea, pe Alex? E posibil să-și fi spus că fiica lui Geoffrey Stillowen îi era inaccesibilă. Și o păstrase dureros de vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
culese cu râvnă lângă poarta din spatele grădinii. Scotociseră peste tot, deschiseseră fiecare sertar și fiecare dulap, trăseseră în jos fiecare dintre storurile pictate. Într-una din camerele de jos, avuseseră surpriza de a se confrunta cu un sinod de zeități, plămădite din lut și papier mâché, vopsite în culori țipătoare. Erau vechile fetișuri ale lui Alex pe care aceasta intențioase să le ia de acolo, dar uitase când aflase că Papucul nu urma să fie ocupat de John Robert. Își strânsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
indică Goethe. Formulă ce poartă marca lucidității și a modestiei, prin aceea că relativizează individul, îl pune în relație cu cele și cu cei din trecut, cu cele și cu cei din depărtare, pe scurt, cu alteritatea din care este plămădit și care asigură în același timp, în durata lungă, rezistența spațiului și, în imediat, un surplus de ființă pentru persoana plurală care este fiecare. Pentru a spune asta în termenii lui Jung106, dincolo de micul eu individual, demersul inițiatic, încercarea morții
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
așa cum prevedea T. Maiorescu, la fel ca toți scriitorii care i-au urmat lui Mihai Eminescu, sub auspiciile geniului acestui titan -, percepe încă o dimensiune, cea a sufletului, care are durata lui (de la începutul lumii), de-a lungul căreia își plămădește și-și desăvârșește, biciuit / răstignit, idealul de Femeie Absolută trecută prin stea / și prin lacrimă și, prin urmare, veșnic necunoscută pe de-a-ntregul, altarul care-l proiectează-n eternitate, somn al meu și nesomn, liman al visurilor, proiecție a purității
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
e mai grea, gândeam, cu atâta izbânda va fi mai mare. Și îndîrjirea mea spori, alimentată de forța obstacolelor întîlnite în cale. Fusesem, prin urmare, umilit în două rânduri de fata aceasta semeață și mândră, care nu cunoștea supunerea. Era plămădită din aluatul învingătorilor, îi plăcea să poruncească, să fie ascultată fără cârtire, să nu-i iasă nimeni din voie. Cine era? De unde venea? Ce voia? Încotro o mânau pașii? Pe care drum? Numai semne de întrebare. Nu știam nimic din
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
răspundem. Nu scrisesem încă nici o scrisoare de dragoste. Nu pentru că nu m-aș fi priceput, dar nu se ivise nevoia. Iubitele mele din trecut nu-mi ceruseră așa ceva. Îmi cădeau în brațe și fără poezia scrisorilor. Mihaela însă nu era plămădită din același aluat. I-am răspuns așternând opt pagini, cu litere de jar, motivând gestul meu ca o fatalitate de care în orice caz nu poți fi răspunzător. " La urma urmei cine e vinovat că mi-ai ieșit în cale
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai bune, acum vrea să ne căsătorim. S-o creadă el! Dacă mă iubește, se cheamă că justiția imanentă l-a pedepsit. Nici nu-i doresc o pedeapsă mai mare... ...Vezi, eroarea mea pornea de acolo că socoteam pe Mihaela plămădită din același aluat ca fetele dinaintea ei care, după ruptură, încercau să-mi schimbe hotărârea umilindu-se în fața mea, plângând (nelipsitele crize de lacrimi), acoperindu-mă de reproșuri și ocări. Un singur gest din partea mea ar fi fost de ajuns
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ți-ai pierdut mințile? Mi-am călcat pe inimă și am vândut pădurea să-ți fac rost de banii aceia pentru casă și acum te lipsești de ea cu atâta ușurință. Spune-mi și mie, din ce aluat ai fost plămădit? În ce lume trăiești? Îl priveam absent, pietrificat, cu gura cusută. Cum să mă apăr? Ce argumente ar fi putut să-mi. acopere fapta? Nici unul. Am făcut așa ― pentru că așa simțeam că trebuie să fac. Dar asta nu era o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]