1,297 matches
-
lui: îndărătul cinismului declamator, dincolo de eșecul oricărei utopii, în deziluzia generalizată, e loc de o enigmatică fragilitate. Răzvan Petrescu înscenează, în permanență, această realitate, preferând paradoxul ficțiunii, cu suavitățile ei ascunse în ratări strategice, cu magia unui dincolo ce iradiază plăpând agresiunea unei lumi anapoda. Așa se explică și „irizarea de fantastic pentru cititorii prea statici”, altfel spus o șansă a supraviețuirii prin și dincolo de text. Interesante sunt și notațiile despre proza scurtă și stil. Adept al metodei lui Flaubert în ceea ce privește
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
vino cu mine, fii a mea pentru totdeauna, să alungăm aceste prezențe inoportune, știu bine că tu nu-i iubești, tu mi-ai spus-o, vom rămâne tu și eu, și curenții subterani. Acum iată, intri, semeață ca o vestală, plăpândă și zgribulită ca muma pădurii - o, vedenie de iad care-mi dai fiori prin șalele mele centenare și-mi Înfiori pieptul cu mușcătura dorinței, o, mulatră superbă, instrument al pierzaniei mele. Cu mâinile chircite eu Îmi sfâșii cămașa de batist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de urină îl mai am și-acum în nări. Invazia s-a oprit brusc în decembrie 1989. Era o duminică rece, uscată și, văzându-l pe marele nea’ Nicu (pe seama căruia spuneam cu toții bancuri în șoaptă) căzut într-o rână, plăpând, cu paltonul spart de gloanțe, mi-am dat seama că buldozerele încremeniseră și că excavatoarele n-aveau niciodată să-și mai ridice cupele. Părea oricum prea târziu. Trebuia să faci detectivistică printre blocuri ca să dai de biserici și case. Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din istoria lumii. Tare, nu?“ „Bun, până aici totul e clar. Zi-mi mai departe.“ M-am foit prin apa călâie. Începea să nu-mi mai placă. „Trebuie să ies. Mi s-a răcit apa.“ Mă simțeam ca un moș plăpând și refractar. „Nu poți să te speli și să povestești în același timp?“, m-a prins Maria, zâmbind cu toată fața. Zâmbetul ăsta îmi lumina seara. „Știi bine că nu-mi reușesc două lucruri în același timp.“, am recunoscut. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
expansionist, terorist, totalitarist, leninist-stalinist, ticluitor și exportator de revoluție. Și își trimitea din când în când bandele-i înarmate, peste apele învolburate ale Nistrului, să semene groaza printre oamenii de curând eliberați. Așa, bunăoară, în toamna lui 1924, își amintește plăpândul copil și consemnează mai târziu una dintre primele imagini de neuitat, ce i s-a încrustat în adâncul ființei "partizanii dinspre Odessa, strecurați peste liman, au ajuns în zona deservită ca diriginte de poștă și telegrafist de părintele meu. Românii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
steluță magică din cristal. Ea era Crăiasa Zăpezii. De fapt, ea era prințesa acestui anotimp friguros, iarna. În fața ei ședeau tot felul de animale, păsări, care erau slujitorii acesteia. Toți puteau să vorbească și toți erau ca niște îngerași albi, plăpânzi și adorabili. Ei îndeplineau cu sfințenie ordinele crăiesei și mereu erau de față când se întâmpla ceva. După ce noaptea se lăsă peste sat, prințesa a ieșit din palat și s-a urcat în caleașca ei de diamant, trasă de șase
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
palatul ei, se uită pe fereastră, admirând fulgii de nea care se așterneau domol peste dealurile amorțite de vremea rece. În următoarea dimineață, soarele auriu strălucea pe cer. Aproape toată zăpada se topise. Palatul tainic nu mai era. Pesemne că plăpânda Crăiasă a Zăpezii plecase demult. Dar stați! Văd parcă un mic fulg de nea ce cade din văzduhul larg. Ajunge pe sol și se topește. Dar ceva incredibil se întâmplă. Din rămășițele vechiului fulg răsare acum un mic și gingaș
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
ar fi fost conținut Înțelesul pe care Îl căuta. Dante recunoscu de Îndată textul ce făcea obiectul lecției: era Facerea, și anume narațiunea primelor zile ale Creației. Se așeză pe colțul băncii celei mai apropiate. Atunci observă, printre ascultători, silueta plăpândă a lui Bernardo, care, aplecat peste tăblițele cerate, scria notițe cu repeziciune. Deodată Își ridică ochii, iar privirile li se Încrucișară. Închise brusc tăblițele, schițând un semn rapid de salut. Între timp, Arrigo părea să se fi apropiat de concluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
însă nu este acelaș lucru. Suntem în momentul trecerei de la barbarie la civilizație și trebuie ca societăței noastre să i se dea acel fel de teatru care să-i dezvolteze și să-i cultive inima; căci precum pe o vlăstare plăpândă un soare prea arzător este în stare să-o usuce; de asemenea și o societate tânără dîndu-i modele numai pur simțuale, o menține în starea de materialitate și-i corupe sufletul. Capitalul intelectual al actorilor ar fi putut să fie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cele din urmă, o bicicletă Davega proprie, și să renunțe la ea, dând-o, preferabil, primului care i-ar cere-o. Mă pomenesc întrebându-mă, meditând, dacă e corect să trec de la un punct frumos, pseudometafizic, oricât ar fi de plăpând sau de personal, la un altul, oricât ar fi acesta de robust și de impersonal. Adică să fac asemenea lucru fără să mai zăbovesc, fără să mă mai lăfăiesc puțin în verbiajul cu care sunt obișnuit. Totuși, iată despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
perplexitate, la început, la tinerii care aruncă în obrazul trecătorilor o pulbere parfumată. Apoi îmi amintesc ceea ce am citit despre vechile sărbători care se celebrau în Mexic când înspica porumbul. Tinere fecioare dansau atunci cu pieptul gol, apoi culegeau florile plăpânde și dansând, cântând, în procesiune solemnă, azvârleau peste spectatori polen. Poate e tot polen și pulberea parfumată pe care mi-o șterg de pe față... Odinioară, aztecii erau convinși că beția îi punea în comunicare cu zeii. Acum, de două zile
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
aduc flori. Ce flori preferați? Aș dori să spun că-mi plac sînzienele, feblețea ta: Iubire cu miros de sînziene rostește femeia titlul piesei de la televizor, scrisă de Mihai. Adevărul e continuă, prinsă în jocul discuției -, prefer brîndușele de toamnă. Plăpînde, discrete, a căror frumusețe adevărată ți se relevă cînd le devii intim... într-adevăr, minunate! Dar și otrăvitoare. Știu. Otrava lor, colchicina, e utilizată la tratarea cancerului. Bună idee! rîde încet Mihai. Mi-ar plăcea să scriu ceva pe motivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
oamenii din orașul nostru profită din plin de această binefacere naturală. Fiecare cetățean înoată. Pruncii învață să înoate de la șase săptămâni, în bazinul bebelușilor, unde mamele urmăresc cu fericită uimire micuțele făpturi bălăcindu-se curajos în apă, mișcându-și brațele plăpânde și plutind fără teamă cu năsucurile abia mai sus de suprafața apei. Bătrânii înoată, fără să se rușineze de diformitățile lor: bărbați burtoși și femei zbârcite, în bikini. Totuși, decența se menține. Unele sugestii recente privind introducerea nudismului (efect al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să se simtă slab, îmblânzit, consolat. Știa că dacă s-ar fi dus la Diane, ar fi fost în stare să și plângă în camera ei, ținând-o de mână. Exista în George ceva care nu era el însuși, ceva plăpând, chiar patetic, un mic animal oropsit, care-l înnebunea cu scâncetele lui. Dacă ar fi putut, ar fi ucis animalul acela slab și speriat. Ca să se înarmeze împotriva lui, își concentra întregul resentiment pe care-l purta omenirii, întregul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nemișcat în picioare și uitându-se în grădină. Rochia-salopetă a lui Hattie o făcea să arate ca o scolăriță, deși își înnodase părul ei blond-platinat, fără ajutorul lui Pearl, într-un coc mare, împletit, care-i atârna pe ceafă. Arăta plăpândă, aproape bolnăvicioasă (deși nu era), neatinsă de razele soarelui, cu tenul ei palid, imaculat, vag umed, ca lujerul unei plante de iarnă. Fața, din nou sfioasă acum după ce-l lăsase din brațe pe Zet, era atât de lipsită de expresivitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înflorată, de la Boutique Anne Lapwing și, pe deasupra, pentru că seara fusese ceva mai răcoroasă, o jachetă lungă de lână gri, cu mânecile suflecate. În picioare purta papuci de casă brodați și niște șosete albe, foarte scurte. Arăta ca o școlăriță, mlădioasă, plăpândă, și totuși avea o ținută demnă, șocată și combativă, așa cum stătea cu bărbia în sus. Tenul ei lăptos era ușor bronzat, dar foarte palid, iar buzele i se țuguiaseră cu o furie care răspundea provocării din privirea de pisică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ei. Identitatea unui filosof coincide foarte exact cu fiziologia, cu biologia, cu anatomia lui. Ce știm despre acest trup filosofic? Starea lui precară, fragilitatea lui, faptul că nu a cunoscut niciodată în viața lui ceea ce Nietzsche numește Marea Sănătate. Bolnav, plăpând, slăbănog, incapabil de excese care pot dăuna imediat carcasei sale de hidropic: dușmanii îi reproșează că nu și-a părăsit așternutul ani întregi din puturoșenie, trândăvie congenitală ori lene conceptuală, când, de fapt, el rămânea acolo țintuit de durere, crucificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
prezentat ca un descreierat copleșit doar de clipa de față. Cei doi par să ofere nu atât două concepții opuse, cât două variațiuni pe aceeași temă. Hedonismul lor prezintă o diferență de natură, și nu de intensitate. Pentru că filosoful ascet plăpând și bolnăvicios jubilează la plăceri instantanee: blândețe, prietenie, conversație, filosofia practicată, bucuria, veselia, tot atâtea plăceri dinamice; la fel, filosoful risipei și al marii sănătății, în măsura în care propune o metodă filosofică pentru a ajunge la plăcere, nu trăiește asemeni animalelor, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
așteptă înfrigurat. Își amintea de funcționarul care-i făcuse formalitățile de înregistrare. Era un băiat înalt, slăbuț, cu o figură agreabilă și păr negru. În carne și oase, Lyttle era ceva mai slab decât își aducea aminte Gosseyn, cam prea plăpând pentru sarcina pe care i-o trasase Patricia Hardie. În același timp, el prezenta numeroase indicii ale unui antrenament non-A, cum ar fi maxilarul ferm și ținuta generală. ― Trebuie să mă grăbesc ― zise tânărul. Gosseyn se întunecă. ― Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Iar acum Olimpia Îi spunea că odată ce și-l luase pe frumosul Antonio, trebuia să și-l țină. Ce-ai câștigat dacă l-ai lăsat? Trăim Îngrămădiți, mai rău ca țiganii. Emma se adună lângă perete ca să nu deranjeze oasele plăpânde ale mamei. Despre celelalte, Olimpia nu știa nimic, căci anumite lucruri ea se rușina să le povestească - Îi era rușine pentru Antonio și Îi era rușine pentru ea. Atât de rușine, Încât ani buni se mințise, prefera să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și să se prefacă a crede că era doar o chestiune de eroare poștală. O urî pe tânăra doamnă cu mantie gri, de sub ramurile Înflorite ale oleandrului, crudă Audrey Hepburn, nepăsătoare la durerea fiului ei, ce călca În picioare sentimentele plăpânde și neexprimate ale fiicei sale . Maja evită privirea mamei lui Kevin. Ce situație jenantă. De-a dreptul stânjenitoare. Bineînțeles, Camilla Îl invitase pe Kevin la petrecerea ei, era o fetiță cu un suflet atât de gentil. Plângea pentru moartea furnicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trebuia să-și petreacă toată ziua departe de singura persoană care Îl Înțelegea și Îl apăra Întotdeauna? Cât de nedrepte și de crude sunt lucrurile. Oricum, la școala asta nu mă mai Întorc. — Kevin? Te simți rău? Kevin? recunoscu vocea plăpândă a Camillei Fioravanti. Ce voia? Venise să-l mai chinuiască și ea? Dacă spune cuvântul fund, o strâng de gât, jur că o strâng de gât. Dar fetița aceea timidă și ciudată Îi spuse un lucru ciudat, atât de ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Rămase impecabilă, țeapănă pe picioare, În timp ce În jurul ei, contururi și umbre se legănau, săltau, se dezlănțuiau. Era puțină lumină și Între corpurile acelea nu-l recunoscu pe cel al lui Aris. Aris se făcuse În ultimii ani din ce În ce mai slab, mai plăpând, aproape inconsistent - ca și cum ar fi vrut să se elibereze de povara cărnii. Și de ceea ce Înseamnă carnea - dorință, posesiune, pierdere. Aris Îmbrăcat și ascuns de părul său. Am trăit așa ca două umbre fără sex. Și nu suntem, o, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o examineze în detaliu, ca să găsească semne și simboluri. Parcă ar fi unul dintre evreii ăia care-și sacrifică ani întregi din viață ca să analizeze un singur fragment din Talmud. E întotdeauna un spectacol s-o privești. E așa de plăpândă zilele astea și totuși, când începe să vorbească, i se luminează ochii și parcă se face mai înaltă! Câteodată se întristează și apar lacrimi. Dar nu cred că vorbitul îi face rău. De fapt, cred că îi face chiar bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
aș fi fost de față fără să mă vadă, ei niciodată n-au avut nevoie de acte, le puteau confecționa oricând, aveau puterea absolută; dumneavoastră nu reprezentați nimic, ei erau aberația adică perfecțiunea ce nu putea fi combătută, dumneavoastră logica plăpândă, ajunsă pentru ei ridicolă. Nu sunt obișnuiți să fie întrebați. Totuși au spus; „Veniți cu noi să dați o declarație, atâta tot”. Erau încă politicoși, vorbeau la plural; peste o oră tonul și limbajul se vor schimba, dar nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]