721 matches
-
de la el adevărul și formularea soluțiilor. Paradoxul acestei piese constă în faptul că tocmai acest reprezentant al realității este și cel mai productiv constructor de ficțiune. Realitatea pe care o instituie nu este una obiectivă, ci dimpotrivă, este o realitate plăsmuită de el însuși. Ca element al proiectului dramatic, personajul lui Caragiale este construit prin limbaj, vorbind la rândul său un limbaj. Astfel, când Spiridon îi spune că Veta se plânge de urât, că îi e frică să stea singură, Jupân
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
al acestei bresle, iubită și disprețuită în egală măsură. Poeții blajini se transformă în fiare electorale, poetesele devin, cu bucurie, majorete persuasive, criticii se visează strategi, iar prozatorii își freacă mâinile cu speranța că vor avea material suficient pentru a plăsmui personaje de roman. Găștile literare dau în clocot, iar energia creativă, subțire și eterată, cum îi șade bine scriitorului român, se transformă în pasiune și fanatism electoral Și pentru ce? Contrar opiniei membrilor ei, Uniunea Scriitorilor nu este nici club
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Atl - și se chinuise și el cu câțiva - În decursul Întregii sale vieți. Aceia erau minuni ale naturii grandioase și eroice, o viziune extraordinară a transformării lumii, a forțelor telurice care o creează și o distrug. Ceva aproape simpatic. Ceea ce plăsmuise Faulques pe zidul din turn era mai sumbru și mai sinistru: neputința În fața capriciului geometric al Universului, fulgerul disprețuitor al lui Jupiter care trăsnește, precis ca un bisturiu dus pe făgășuri nevăzute, chiar În inima omului și vieții lui. N-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
René Lalique (designer de bijuterii), Bakst și Draeger (semnatari ai decorurilor grandioaselor spectacole desfășurate pe scena mare a Operei din Paris) și a extraordinarului artist Baccarat, care semna designul sticluțelor și ambalajelor exterioare, produsele sale erau considerate drept „minuni artistice plăsmuite cu imaginație, eleganță și perfecțiune”. „Să dai oamenilor ce e frumos și de calitate, la un preț pe care oricine și-l poate permite” era deviza lui François Coty, care se putea citi în fiecare birou, sediu de firmă, stand
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
categorii multitudinea de nuanțe pe care actul minciunii le îngăduie. Avem posibilitatea de a defini printr-un grup de verbe cu conotații mai mult sau mai puțin apropiate, următoarele domenii în care minciuna se poate manifesta: • ontologic: a iluziona, a plăsmui, a modela, a obtura, a obnubila; • (epistemo)logic: a minți, a falsifica, a neadeveri, a greși, a substitui, a voala etc.; • axiologic: moral: a păcătui, a trișa, a păcăli, a amăgi, a acoperi; estetic: a născoci, a imagina, a pastișa
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
narațiuni". Astfel, constatăm că trecutul, indiferent dacă este documentat sau nu, oferă o sursă inepuizabilă pentru construcții simbolice și afirmații pragmatice. Unele dintre aceste construcții și afirmații sînt prezentate cu bună credință, în ciuda posibilei lor neautenticități istorice. Altele pot fi plăsmuite înșelător, însă din moment ce asemenea afirmații se referă deseori la identitatea unui grup sau a unei etnii, autorii lor pot să se înfierbînte ușor și să devină chiar apărători sinceri ai propriilor minciuni, pe care ei le percep drept adevărate. Cînd
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
degrabă, caracterizată de un ritm al schimbării în fața căruia este greu să ții pasul, este nevoie, mai degrabă, de o reformatare decât de o reformă. Între acești doi termeni - unul antic, iar unul post-modern - se află termenul, prietenos și modest, plăsmuit cu dibăcie de Ioan al XXIII-lea: aggiornamento (actualizare). Actualizarea voită și promovată de Conciliul Vatican al II-lea nu se identifică cu stilul tradițional al «reformei». Ideea de reformă presupune, de obicei, ideea recuperării și a restaurării unui elan
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
evenimente și de recurențe istorice, de obicei, se materializează prin înăsprirea disciplinei și a stilului de viață, indicat ca fiind de strictă, mai strictă ori fidelă observanță. În mod normal, reforma își are rădăcinile în trecut; actualizarea, în mod profetic plăsmuită de Ioan al XXIII-lea la începutul conciliului Vatican al II-lea, își caută rostul în viitor. Până nu demult, criteriul care a marcat și a însoțit diferitele faze ale reînnoirii vieții consacrate a fost cel al «reformei». Iată ce
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de zoaia aramaică așa cum scrie la tăblița 53. Urmează o altă luptă cu băștinașii descrisă la cap. 31 unde în urma înfrîngerii, Saul se sinucide ca să nu cadă în mîna filistenilor iar faptele se petrec pe la anii 980 î.e.n. după cronologia plăsmuită de ei. După moartea lui Saul, David ajunge regele ivriților și mută centrul de putere și tot neamul lui de treizeci de mii de suflete de la Ierihon la Ierusalim iar cu arma supune pe filisteni pe care îi obligă să
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
lor nu avea statui, asta cu siguranță că se știa cu mult înainte iar informațiile lui Strabon despre Zamolxe dovedesc faptul că le-a știut și Herodot dar ca un îndîrjit mincinos a crezut că istoria va rămîne așa cum a plăsmuit-o el. Și iarăși cu nerușinare minte cînd spune că la nordul fluviului este un imens pustiu unde patrulează oștirea lui Buz-buz deasupra apei cu șpăngile lucind în soare și cum cutează unul a se apropia de iadul terestru, vajnicii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
sucit-ivrită a lui getar, dar geții erau frați cu sciții nu fiii lor cum ne-au lăsat elenii o legendă. Din aceste informații rezultă că ei știau istoria, chiar și numai cea din timpul cînd s-au apucat să-și plăsmuiască revelațiile - secolul ll î.e.n. - dar le-au falsificat atît de mult încît foarte greu reușești să descoperi ceva urme ale unei realități cunoscute din alte izvoare. Deși ivriții sînt semiți veniți din pustiurile Arabiei pe capul egiptenilor apoi a populațiilor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
sălbatici! Urmașii vrednicilor geți - vlahii - au folosit ,,legile din bătrîni” timp de multe sute de ani așa cum am arătat mai sus pînă ce au venit în fruntea neamului niște canalii care ne-au aruncat istoria adevărată în closet și au plăsmuit una după mințile lor criminale năimite de dușmanii românilor! Principiile fundamentale ale leges bellagines se găsesc în vechile legi ale Țărilor Române și se numeau ,,legi din bătrîni’’ iar în țările din jurul nostru se numeau ,,le-gi ale valahilor’’. Macedoneanul Aristotel
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
legendelor, a credințelor populare; un alt izvor ar fi ortodoxia. În Limitele artei (1939), A. se aventurează pe tărâmul esteticii idealiste. E un pact febril cu iraționalismul, de unde și limbajul abscons. Dacă arta este „deformarea lumii fizice prin duh”, a plăsmui înseamnă a prilejui „o logodnă între natural și supranatural”. Studiul său Shakespeare (1938) este prima monografie consacrată, la noi, dramaturgului englez. Traducerea fragmentelor incluse în argumentație îi aparține eseistului (care a tălmăcit, în întregime, Furtuna, rămasă în manuscris). Polemic până la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
o leagă de întregul antropologic și încă mai înainte de întregul ontologic. Cu alte cuvinte, este necesar să plecăm de la constatarea că oamenii au fost mereu inspirați de imaginația lor simbolică și intelectuală, la o confruntare cu realitatea din care sunt plăsmuiți. Pentru asta, ei trec prin faze obligatorii de naștere, creștere, dezvoltare, corupere și moarte. Omul și-a pus mereu întrebări cu privire la situația generală a corupției, la tot ceea ce privește corupția și la propriul său mod de a fi. Dimpotrivă, izvorul
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
umanității subiective și care dau naștere fie modalităților de a fi ale persoanei fie abilităților individuale. Este un fel de exercițiu interior și practic ce constituie, în structura dinamică a schemelor, percepții, moduri de a fi, gusturi, sensibilități, etc., care plăsmuiește orice ființă umană. Este sistemul dispozițiilor de durată, pe care le numim și obișnuințe; în acest caz este un dinamism care, în cele din urmă, se transformă în „formă de viață”. Corupția ca rău obișnuit indică tocmai această devenire, în
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
pe care le numim și obișnuințe; în acest caz este un dinamism care, în cele din urmă, se transformă în „formă de viață”. Corupția ca rău obișnuit indică tocmai această devenire, în persoană, a unei dispoziții de durată, uzuală, astfel încât plăsmuiește un om corupt. Dar în această dispoziție de durată, corupția sfârșește prin a deveni un adevărat ethos, adică formează o ambianță culturală ce creează cutume, cu criterii de viață și de evaluare, produce o adevărată formă de comunicare și de
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
asigure durabilitate zidurilor. Terminată, biserica impresionează prin frumusețea ei, mărind totodată orgoliul domnitorului. Pentru năzuința lor de a zidi altă mănăstire „Mult mai luminoasă/ Și mult mai frumoasă”, meșterul și discipolii săi sunt condamnați la pieire. Asemenea legendarului Dedal, Manole plăsmuiește aripi de șindrilă și încearcă să zboare. El se prăbușește însă la poalele mănăstirii, preschimbându-se într-un izvor „Cu apă curată,/ Trecută prin piatră,/ Cu lacrimi sărate,/ De Caplea vărsate”. Versiunea românească a Meșterului Manole se caracterizează printr-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
le exploata cu succes. 6.3.2. Seducție și minciună În general, minciuna este văzută ca o acțiune voită de deformare a adevărului, domeniile în care se poate manifesta fiind numeroase (ontologic având conotațiile de a iluziona, a obtura, a plăsmui; (epistemo)logic însemnând a falsifica, a substitui, a voala; axiologic cu înțelesurile de a trișa, a amăgi în plan moral, a imagina, a fabula în plan estetic și a înșela, a fura, a sustrage în plan juridic; praxiologic înțeleasă ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
traduceri. Heliade are, nu mai Încape Îndoială, o psihologie de creator În sens biblic. O psihologie și o voință colosală de a construi o cultură, o politică, o epopee națională, Începînd cu limba pe care are sentimentul că el o plăsmuiește. Modelul mare al poetului e Dumnezeu Însuși, Creatorul. GÎndul acesta nesăbuit trece prin capul lui Ion Heliade Rădulescu: „Creatorul a toate, Dumnezeu, este primul și atotpotentul poet. Creația sau poezia sa este universul Întreg (...). Bietul om copiază numai cît poate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
narațiune mimetic-realistă (mistificarea e vădită), cât și ca operă de ficțiune stricto sensu ("romanțarea" nu reușește decât pe jumătate). De aici vine și insatisfacția agronomului, care mărturisește că intenționa să-și încredințeze povestea propriei vieți ("vasul" sufletului) unui scriitor ideal, plăsmuit pe de-a-ntregul din imaginație un scriitor lucid și stăpân pe sine, meditativ dar angajat într-o crâncenă "luptă cu forma", și tocmai de aceea în stare să plămădească literaturii noastre "un destin rece de abstracție străbătută pe dedesubt de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Rosina "nu era frumoasă" și, ca atare, nu putea deveni o "icoană", ca o anume "madam Trandafirescu", de pildă ("văduvă brună, frumușică, cu nas subțire și ascuțit, adulmecând idealul"), care îi apare lui Bizu sub chipul unei făpturi de vis, plăsmuite în mare măsură de imaginația sa febrilă și anticipând întâlniri mai durabile, mai esențiale. Întâlnirile cu adevărat importante se și produc, de altfel, curând. De la bun început, Bizu se vede constrâns să țină seamă de prezența incomodă a unchiului său
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mai ales în lingvistică), Caracostea consideră că există o "formă internă", un "factor modelator supraordonat", relevabil în fiecare poem eminescian, indiferent de "forma" lui particulară, astfel încât "acordul dintre personalitate, experiența adânc trăită și forma internă" lămurește și "stăruința de a plăsmui", propensiunea creatoare. Căutând, deci, "forma internă" a liricii eminesciene, criticul identifică o "structură dramatică" recurentă (mai precis: balada), "cerută de chiar personalitatea lui", așadar o "formă" ce are la bază o experiență psiho-erotică sui generis (în cazul lui Lovinescu avem
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
propriei sensibilități, fără putință de obiectivare. Până la un punct, așadar, creativitatea poetică urmează, dacă se poate spune așa, un tipar "feminin". Nu întâmplător, în romanele criticului lirica eminesciană e apreciată mai mult de femei, și tot femeile sunt cele care plăsmuiesc "mitul poetului tragic", al "tânărului geniu" nefericit în amor de unde și nevoia firească de consolare, duioșia resimțită invariabil, la lectura versului eminescian, de cititoarele cu inimă bună, recrutate mai cu seamă (nu știu de ce) din rândul nevestelor de ofițeri. Dar
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ideal, unic de frumusețe. E drept, și Eminescu trăiește la un moment dat sentimentul exaltării amoroase când o vede îmbrăcată în rochie de bal. Numai că atunci el "se credea în fața altei femei", a unei "ființe de basm" femeia inaccesibilă, plăsmuită de imaginația sa febrilă, de voyeurist incurabil: " Ce înaltă și impunătoare părea! Ce albeață a pieptului, a sânilor! Ce iradiere a părului, ce degete lungi, subțiri, inelate! În imaginația lui o îmbrăcase și o dezbrăcase felurit, goală, în toate atitudinile
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Micle, iar femeia se va arăta la rându-i interesată doar de obținerea pensiei de la minister, fără alte "iluzii". Așadar, pragmatica Veronică nu vrea să fie doar muză (ca Mite), și nici eroină de melodramă, asemeni femeii sinucigașe din "romanul" plăsmuit în visul poetului. Știind să-i citească în suflet de la bun început, "Bălăuca" încearcă mai întâi să-l facă gelos, ca pe orice bărbat, pentru a se conforma ulterior, când realizează că strategia aceasta banală nu dă roade, rolului dictat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]