829 matches
-
ritmul respirației și să-i agite trupul. Aștept. Trag cu ochiul la clepsidra de pe masa mea de scris. Mă uit la nisipul fin care curge încet. Sophia nu există. E doar o plăsmuire a imaginației mele. O privesc din nou. Plăsmuirea mea e atât de reală. Atât de perfectă. Pentru câteva clipe, mi se taie răsuflarea. E doar o reacție de pură emoție estetică. Aș putea chiar acum să mă strecor în pat, lângă ea. Să-i simt căldura trupului. S-
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
atît simțeam că disperarea mea crește. Doream să mă fi putut contopi cu grupul. Dacă s-ar fi săvîrșit o greșeală, ar fi fost o greșeală comună, nu responsabilitatea mea personală. De fiecare dată cînd era strigat numele meu, împietream. Plăsmuirea celor opt vîslași apărînd de sub pod într-o armonie desăvîrșită părea mai de neatins ca niciodată. Realizase fiecare deja că eu eram singurul obstacol în calea unei realizări commune, palidul și stîngaciul obstacol care bara calea spre armonie, spre ordinea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Aristotel se Întorcea, ca și ieri, ca și alaltăieri, ca și-n toate celelalte zile, spre propriu-i așternut. Încet. Cu pas rar. Cu mers molcom. Cu privirea În pământ. Cu creerul și cu sufletul Înfipte adânc În idei, În plăsmuirea altor și altor povestiri pentru legănat, pentru calmat lumea. Idei, În care el pătrundea, liber, penetrându-le miezul, cu o ușurință de nedescris, iar, de acolo, ca un vultur, aflat veșnic la mare Înălțime, caută, și tot caută, și dacă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
tatăl meu a fost autorul Mersului internațional al trenurilor. Acest antecedent patern mă explică sub aspect cosmopolit și literar. Mama mea a citit romane până la vârsta de douăzeci de ani, când a Înțeles, nu fără regret, că romanele sunt niște plăsmuiri, după care le‑a abandonat pentru totdeauna. Aversiunea ei față de aceste păcătoase plăsmuiri o regăsesc Într‑o formă latentă În mine. În 1947, cu ajutorul Crucii Roșii, am fost repatriat la Cetinje, unde locuia unchiul meu dinspre mamă, cunoscut istoric, biograf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
explică sub aspect cosmopolit și literar. Mama mea a citit romane până la vârsta de douăzeci de ani, când a Înțeles, nu fără regret, că romanele sunt niște plăsmuiri, după care le‑a abandonat pentru totdeauna. Aversiunea ei față de aceste păcătoase plăsmuiri o regăsesc Într‑o formă latentă În mine. În 1947, cu ajutorul Crucii Roșii, am fost repatriat la Cetinje, unde locuia unchiul meu dinspre mamă, cunoscut istoric, biograf și comentator al lui Njegoš. Odată cu sosirea noastră la Cetinje, am dat examen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și lăzi de ambalaj, mai multe mașinării și patru bărbați care dormeau liniștiți. Cel mai aproape de el se afla Gil Neelan. Hedrock își ținu din nou în frîu mintea, gîndindu-se cu disperare: "Potolește-te, prostule, e doar o imagine, o plăsmuire pe care ți-au băgat-o în creier. Gil e pe nisip, pe o planetă aiurită, în drum spre iad. Asta e o lume de vis, un Eden, Pămîntul în anotimpul cel mai dulce". TRECURĂ MAI MULTE SECUNDE ȘI TRUPUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
vei fi dat, Cu mâini îngemănate și gând cutremurat Îți voi aduce iarba culeasă în tăcere... PANTEISM Vom merge spre fierbintea, frenetica viață, Spre sânul ei puternic cioplit în dur bazalt, Uitat să fie visul și zborul lui înalt, Uitată plăsmuirea cu aripe de ceață! Vom coborî spre calda, impudica Cybelă, Pe care flori de fildeș ori umed putregai Își înfrățesc de-a valma teluricul lor trai, Și-i vom cuprinde coapsa fecundă de femelă. Smulgîndu-ne din cercul puterilor latente, Vieții
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
drumurilor. - Când numele ei, necesar ca o lege a minții, nu putea fi decât acela de Pena Corcodușa; când petele ei picaseră din ceara de creștet sau curseseră din copăile morților. Într-un singur punct schița Domnișoarei Hus concordă cu plăsmuirea Penei. Amândouă, se pare, au dănțuit în veacuri diferite: săltăreț, pierdut sau lunatic cu cavaleri guarzi muscali ori rotunde pașale. * În desfăcutul suflet al Bucureștiului nocturn, umbra Penei Corcodușa și depărtata lumină a imaterialei Ilinca sunt zone de vibrație joasă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ușurare și de recunoștință. După unele clipe de tăcere, deschise din nou ochii, adulmecând o incertă boare de probabilă apropiere a cuiva. I se păru, mai întâi, că vietatea înaltă care creștea, apropiindu-se de ei, nu era decât o plăsmuire diafană de ceață. Zefirul, însă, începu să se zbenguie cu veselie, mișcând florile cu subțiratice stamine aurii, dându-i târcoale acestei făpturi, ce obținu în luminiș înțelesul de femeie foarte tânără, cu brațe rotunde, cu profil de vioară și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gesturi elegante și sugestive, comportându-se, sub vârtelnița lui de pene unduitoare, asemenea unui sacerdot, care îi inițiază pe învățăceii săi: Toate contururile care ne împresoară pe această lume zise el -au agonisit și depozitează în ele miezul hărăzit fiecărei plăsmuiri: miez de humă sau de cremene, de metal sau de vânt, de lemn sau de foc, de os sau de apă. Miezul fiecărui lucru e sălășluit de spirit, ca de nimic văzut, dar simțit, spirit care nu se înmulțește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nr. 40/1992Ă O notiță găsită într-una din gazetele aduse în Stabiliment. Pentru că unui sugar, un iepure i-a mâncat câteva degete și i-a ros o ureche, încerci satisfacția unei confirmări neașteptate. Urecheații Filozofului capătă consistență: nu sunt plăsmuirea aberantă a unui prozator cuprins de spaime! Iepurii pot devora oameni! Când autorul intră prea mult în pielea personajelor, e semn sigur de țicneală; te comporți tot mai bizar. Te-a rugat, cândva, iubita de atunci, să-i citești, seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cere să aibă un rol, știe că nu este o soție în călătorie de nuntă. Nu voi ști niciodată câți oameni au iubit-o înaintea mea, dar știu că fiecare dintre ei, protejând-o sau rănind-o, a contribuit la plăsmuirea ei, a făcut-o să fie așa cum este. În seara următoare ieșim în toiul nopții, lăsăm cheile și ne strecurăm afară din hol. I-am făcut cadou o pereche de pantofi albi, i-am văzut într-o vitrină și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
zis că acțiunea a Început...“ „Ficțiune, ar ieși un film...“, a zis, neutru, Thomas. „Probabil“, a zis anticarul. Thomas nu crezuse nici o iotă din povestea cu arienii. Se smintise Berg sau numai se juca probînd credibilitatea unei ficțiuni; adevărurile și plăsmuirile, oriunde te uitai, erau tot mai mult suprapuse, confundate, inversate. Nu avea decît să scrie o proză anticarul. Dar posibilitatea ca unii dintre copii să ajungă, pînă la urmă, să fie disecați, tranșați exista; inima Într-un container, rinichii În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
va fi tot un prost pur... — Dar își va atinge scopul! - am exclamat eu. — Scopul? Și care îi e scopul? Ce înseamnă scop? Vai, puțină credință ai în tine! Dacă eu, pe care tu mă socotești o ființă fictivă, o plăsmuire monstruoasă a fanteziei tale umoristice, ți-aș putea da tot atâta încredere în tine însuți ca aceea pe care o am eu în mine! Ce rău ți-au făcut filozofiile acelea ale purității și idealismului de care te-ai lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai bine dificultatea decât prin gestul ritual al adopției simbolice? De atunci Înainte, puteam să circul, după voie, prin casă, să mă culc În aceeași Încăpere cu „surorile” mele, să le sărut fruntea, eram cu toții apărați și puternic legați de plăsmuirea adopției. Alții decât mine ar fi crezut că li se Întindea o capcană prin acel spectacol. Eu eram, dimpotrivă, Îmbărbătat. După ce aterizezi pe o planetă a femeilor, să fii pe cale să Înnozi, din lenevie, din promiscuitate, o legătură trecătoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Vaccinela, Dondona, Vichenta, Nepansata, Scorțolina, Pontarista, Cvantumela și, printre multe altele, Tihomira Maslu... Cum s-a recomandat de data aceasta? - N-am reținut, șopti omul de la ghișeu. Pinocheta, parcă. Și Pancreas, după soț. - Oricum, ridică din umeri insul, totul e plăsmuire. Dar am mandatare să semnez, așa că... Își scoase mănușa. Dădu să ia un pix din borcănelul de lângă ghișeu. Întinse o mână subțire, cu degete lungi, păroase, cu unghii negre, încovoiate. - Aici? Întrebă, ciocănind cu inelarul pe un loc liber, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
p’ormă - ridică el din umeri -, la câte s-au întâmplat și se-ntâmplă la voi... La noi, în România... Cel puțin, săptămânile și lunile astea de când am revenit, parcă nici nu mai știu ce-i real și ce-i plăsmuire în lumea asta de aici... Care-i mort, care-i viu. Cu comunismul ăsta pe care spuneți că l-ați distrus și eu îl văd peste tot. Zâmbi, clătinând din cap, nehotărât. - Nu știu... Stau așa și mă mir. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
doresc? Voi eșua în încercarea mea? Desigur că era o încercare disperată, dar după cum am plănuit-o, avea să dea roade minunate. Totul era minunat și mergea de minune până acum. Bătrânul ăla nu știe ce spune. E doar o plăsmuire a imaginației mele. Atât și nimic mai mult! Capitolul 9 M-am trezit după o veșnicie. Dormisem, din punctul meu de vedere, mult mai mult decât ar fi trebuit. Eram atât de odihnit... atât de revigorat. Deschisesem ochii și parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și acum dorea să scape și de ultimele mărturii ale morții lui Orande, noi, martorii. Era buimac și uitase cu totul de lumea înconjurătoare. Acum se uita numai la mine, ca și cum ceea ce se întâmpla acum era un vis sau o plăsmuire, un gând răzleț pe câmpul nemărginit al imaginației umane. Credea, probabil, că eu voi avea puterea să fac toată această conjunctură să dispară și că tot coșmarul să se termine. Căci era un coșmar. Govar și-a dorit întotdeauna faima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
doctorat Die Cholera in Rumanien im Jahre 1866 (Holera în România în anul 1866), susținută de Georges Balaczeanu, în martie 1870, la Facultatea de Medicină a Universității Friedrich-Wilhelm din Berlin; desigur că într-o asemenea lucrare nu-și aveau locul plăsmuirile și extravaganțele de nici un fel. Din datele culese după un secol de către doctorul Romulus Popescu privitor la mersul holerei din 1865-1866 în, județul Vâlcea, rezultă că autoritățile locale au luat foarte în serios instrucțiunile în legătură cu ameliorarea salubrității, mai cu seamă
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
amantului de inimă. Rupându-se legăturile amoroase se rupe și legătura cu viața (Coana Efimița joacă jocul lui Leonida). Spunându-și „bobocule”, „Mițule”, cei doi bătrâni își acordă o identitate ideală, care face posibilă comunicarea, inexistentă la acest nivel al plăsmuirilor minții între soții și soțiile celorlalte comedii. Singure, femeile nu au confidente și amice, așa cum au bărbații: Jupân Dumitrache îi are pe Ipingescu și pe Chiriac, Zaharia Trahanache îl are amic pe Tipătescu, iar pe Farfuridi și Brânzovenescu amici politici
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
căreia îi dădusem numele și îmi legasem viața de a ei, nu numai fără nici o zguduire sufletească ci, dimpotrivă cu un sentiment de ușurare? Atunci, era limpede: n-o iubeam și nici n-o iubisem vreodată. Dragostea noastră fusese doar plăsmuirea mea, frumusețea Mihaelei ― creația mea, toată bogăția asta izvora din mine. Dacă în noaptea aceea mă duruse infidelitatea ei, ce putea să fie altceva decât o simplă rănire a amorului propriu? Am intrat, la întîmplare, într-una din cafenelele de pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
punând multe întrebări, denot că sufăr, oricât de stăpân aș fi pe mine. Totodată îmi fac o imagine foarte neverosimilă de viața pe care o dusese în lipsa mea, cu toată truda mea de a fi cât mai exact, căci o plăsmuire a imaginației (mai ales bolnave) nu poate să se suprapună unei realități, chiar dacă aș avea explicații precise de la care aș porni. Dar Ioana nu spusese totul cum se întîmplase, sau nu mințise tot timpul, după cum remușcările sau sinceritatea o făcuseră
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de hârtie care a planat îndelung, rotindu-se pe o spirală descendentă perfectă și s-a așezat glisând ușor pe dușumea c-un fâșâit satisfăcut. Și mai exista o regulă nescrisă, pe care o respectam cu strictețe: nu foloseam pentru plăsmuirile mele de hârtie foi scrise. Nu știu dacă toți simțeau la fel, dar pentru mine o coală scrisă era una consumată. Definitiv. Calea pe care o apucase acea coală, așternută cu litere sau cu cifre, nu mai putea fi menită
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
altcineva. E singur. Acum e calm. Împreună vom învinge, oameni buni. - Luca, ăsta este manifestul meu geometric! Înțelegi? Voi reconstrui lumea de la zero, după reguli matematice, care nu vor da greș! Regulile naturii Luca, ale universului, reguli universal valabile, nu plăsmuirile bonave omenești cu care ne-am obișnuit, care s-au instalat naibii atât de bine, încât, dacă brusc n-ar mai fi, nu ne-am descurca fără ele! Gândurile noastre au mers zeci de mii de ani pe firul furăciunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]