1,742 matches
-
C. Drăgulinescu apar ca autori de studii clasice; se traduce din Ferdinand Brunetière Arta și morala. Mai vie era cronica teatrală, semnată adesea de Th. M. Stoenescu. În 1901, sprijinit de directorul revistei, Caion îl acuză pe I. L. Caragiale de plagiat. Speriat însă de intervenția justiției, Stoenescu se desolidarizează și C. Al. Ionescu-Caion este înlăturat din funcția de prim-redactor al revistei. Fără un principiu călăuzitor în selecție, R.l. are o bogată rubrică de traduceri. Precumpănesc transpunerile din romantici (Byron, Hugo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289229_a_290558]
-
dubluri ale ei. Lacan circumscrie individualitatea pacientei sale tipului "sensibil" descris de Kretschmer, dar hașurează totuși personalitatea ei psihastenică și dispoziția paranoică, tocmai pentru a pune cât mai bine în lumină trăsăturile bine-cunoscute ale bolii - megalomania, suspiciunea, animozitatea, acuzația de plagiat etc. - întrucât ele joacă doar un rol secundar în etiologia maladiei. Legătura între personalitatea lui Aimée și delirul ei este localizată în "conflictul central" al vieții acesteia, și anume în relația cu sora sa mai mare de care este vădit
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
autoritatea criticii, pentru autonomia și obiectivitatea ei. Unele articole polemice indică o orientare antijunimistă (se republică fragmente din satira lui M. Zamphirescu, Muza de la Borta-Rece) și antisocialistă. Ținta atacurilor este îndeosebi Anton Bacalbașa, contestat de Toma Florescu și acuzat de plagiat de G. Russe-Admirescu. În sprijinul acuzației se traduce Le Colonel Ramollot de Charles Leroy, modelul lui Bacalbașa pentru Moș Teacă. Alte comentarii critice sunt semnate de Șt.I. Slăvescu (Literatura și politica, Traducătorii noștri). Al. Macedonski, adulat de redactori (într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287544_a_288873]
-
angajată politic, chiar și doar pentru o seară, se temeau că amintirile trecutului comun să nu anuleze fie și pentru o seară distanță câștigată cu efort și suferința. Percepția unor raporturi profesionale inegale se exprimă de asemenea În teamă de plagiat manifestată de un fost profesor de la Parteihochschule Karl Marx, autor al unei istorii manuscrise al școlii, scrisă Înainte de 1989, după toate aparențele im Auftrag (la comanda), istorie pe care Încerca să o vândă la momentul Întrevederii noastre În „Vest”. Intenția
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Peter Siani-Davies (2006). Anticipează „literatura disidenta” În care avea să exceleze Paul Goma, dar și autori mai puțin cunoscuți. Pentru istoria orală a „comunismului românesc”, cărțile Laviniei Betea, a cărei „psihologie politică” a fost pusă la Încercare de acuzații de plagiat, ilustrează și ele În felul lor dramă specializării În zonele periferice ale științelor sociale „legitime”. Smaranda Vultur, Doina Jelea, Ruxandra Cesereanu sunt printre autoarele cele mai cunoscute În această nouă specie istoriografica, a cărei „feminizare” Îi indică deopotrivă noutatea și
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
pe hârtie hăzos, iar în rest să stai înțepat, de parc-ai avea înfipt în cur un os ? Da, toți sunt poeți mari în volume, iar în viață niște glume ! De nu scrii cine ești cu- adevărat, eu strig tare : plagiat ! Deși cu mai bine de douăzeci de ani mai în vârstă decât cei trei tineri cu care ciocnea pahare după pahare, Ion Pribeagu nu reușea să-i indispună, cum ar fi crezut la început Cristi și Bildu, ba din contră
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
polemică din România Literară s-a încheiat o etapă importantă din istoria literaturii române și s-a deschis capitolul marilor dispute. Dacă în 1970, Fănuș Neagu îl atacase pe Eugen Barbu, zece ani mai târziu, atunci când a izbucnit scandalul de plagiat în jurul romanului Incognito, cei doi s-au regăsit de aceiași parte a baricadei. Modalitatea în care literatura a fost instrumentalizată în timpul regimului Ceaușescu este analizată de Alina Pavelescu în studiul de caz al romanului Delirul. În opinia sa, contextul politico-ideologic
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
masă, în anii '80 câțiva scriitori au constestat prin poziții publice deschise practicile abuzive ale regimului. Dorin Tudoran acuza amestecul nociv al politicului în creația literar-artistică și degradarea vieții literare, în condițiile cauționării de către birocrația de partid a cazurilor de plagiat (Eugen Barbu, Ion Gheorghe). În textele difuzate la postul de radio Europa Libera, pe lângă critica adusă regimului, Dorin Tudoran condamna conformismul intelectualilor și rezistența lor generică prin cultură. Sfârșitul anilor '80 aducea în atenția organismelor informative o altă voce critică
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a 2050 de ani de la întemeierea primului stat dac independent. Un angajament pe care scriitorul anunța că-l va duce la bun sfârșit. La începutul anilor '80, scandalurile au ținut capul de afiș în lumea literară 58. Acuzații repetate de plagiat s-au revărsat în paginile revistelor literare. Eugen Barbu trebuia să răspundă pentru pasajele din Incognito preluate din nuvela lui K. Paustovski, iar poetul Ion Gheorghe pentru împrumuturile nepermise din filosoful chinez Lao Tze. Lipsa unor sancțiuni directe, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
nu au fost numai oameni de cercetare. De exemplu Iorga, nu a fost numai cercetător, ci a fost și un bun propagandist, care a militat activ pentru cunoașterea istoriei poporului român"13. Fascinația pentru Stalin și emulii săi mergea până la plagiat. Mai mult, Ceaușescu invoca situații asemănătoare cu cele din Uniunea Sovietică pentru a-și oferi ocazia să facă uz de temeinicele cunoștințe în domeniu. La întâlnirea evocată mai sus, Ceaușescu le-a imputat intelectualilor umaniști, în special filosofilor, că nu
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
lui Adrian Păunescu - pentru a prezenta doar două "victime" ale revistei lui Eugen Barbu - în vitrina literaturii române, după momentul 1968, este grăitoare în privința efectelor pe care le-au avut acele schimburi de replici mai dure. Principele: prima acuzație de plagiat din cariera literară a lui Eugen Barbu Eugen Barbu, un pătimaș mai puțin extrovertit decât Eugen Jebeleanu, nu putea trece cu vederea aversiunea colegilor săi de breaslă, astfel că, recurgând la un procedeu ingenios și amuzant, al scrierii unui roman
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
său scriitoricesc, un material bibliografic imens. Folosirea impresionantei cantități de material documentar a stârnit însă reacția confraților săi literari, care, întrezărind posibilitatea pedepsirii lui Eugen Barbu pentru îndrăzneala de a-i fi caricaturizat în opera sa, au lansat ideea unui plagiat. Autorul acestei acuzații? Nimeni altul decât tânărul și talentatul Fănuș Neagu, căruia, în Principele, Eugen Barbu îi rezervase un sfârșit tragicomic în murdăria unei haznale. Recunoscându-se în persoana lui Neftiotache Buhuș, Fănuș Neagu a lansat, într-un post-scriptum al
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Neagu, căruia, în Principele, Eugen Barbu îi rezervase un sfârșit tragicomic în murdăria unei haznale. Recunoscându-se în persoana lui Neftiotache Buhuș, Fănuș Neagu a lansat, într-un post-scriptum al rubricii sale de sport din România literară, acuzații piezișe de plagiat cu privire la recentul roman al lui Eugen Barbu. În replică, acesta din urmă a trimis o scrisoare deschisă României literare, unde, plin de ironie, înșiruia, într-o amețitoare dare de seamă a bibliografiei consultate, volume care tratau istoria, filosofia, istoria religiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
lucrării mele manuscrise Istoria Bucureștilor prin călătorii streini în romanul dvs. Principele m-am simțit obligat să intervin pentru restabilirea adevărului și să trimit o punere la punct redacției amintitei reviste..."49. Și, ca argument indubitabil pentru combaterea acuzației de plagiat, Eugen Barbu publica, în aceeași scrisoare trimisă României literare, "Avertismentul" care apărea în a treia pagină a Principelui: "În dorința autorului de a reda cât mai fidel epoca fanariotă, el îl anunță pe cititor că a folosit fragmente din texte
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Fănuș Neagu, care a continuat să prezinte cititorilor, în paralel, fragmente din Principele și din operele folosite de Eugen Barbu la închegarea acestuia. În cele din urmă, liniștea a coborât peste controversatul roman al lui Eugen Barbu, însă acuzația de plagiat a rămas ca o pată neagră în biografia prozatorului, fiind reiterată, un deceniu mai târziu, de către aceiași adversari literari, într-un scandal scriitoricesc de proporții, care a depășit cu mult amploarea disputei din 1970. Și, pentru a dovedi parcă încă
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de conducere ale Uniunii Scriitorilor, Tudoran a intrat la începutul anilor 1980 în conflict cu regimul. Nemulțumirile lui Tudoran erau legate de imixtiunea politică în creația literar-artistică, de continua degradare a situației scriitorilor, dar și de acoperirea de către regim a plagiatelor unora dintre scriitorii apropiați regimului 24. Față de toate aceste probleme, Tudoran a luat atitudine în mod public, iar atunci când în țară nu i s-a permis acest lucru și-a făcut cunoscute opiniile prin intemediul postului de radio Europa Liberă
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Monseniorul Ghica a fost cel care l-a inițiat homoerotic, i-a cultivat înclinațiile cu discreția necesară pentru un înalt prelat catolic, catolicismul însuși fiind asociat cu homosexualitatea. Aici Eugen Barbu își dă adevărata măsură a josniciei, ulterior confirmată prin plagiat și articolele scrise în revista Săptămâna împotriva colegilor de breaslă mai tineri. Însă comunismul simțea adevărata credință, creștin- ortodoxă, catolică sau romano-catolică ca pe o adversitate ireconciliabilă. Burghez și proletar: Partidul față cu Reacțiunea Ceea ce asigură dinamismul romanului realismului socialist
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
1982, f. 123. Sâcâielile cenzurii au făcut obiectul unei alte scrisori adresată lui N. Ceaușescu, un an mai târziu, la 23 aprilie 1983. Eugen Barbu deplângea faptul că nu putea răspunde "calomniilor" răspândite de postul de radio Europa Liberă. Scandalul plagiatului nu se stinsese, scriitorul fiind agasat de insistența cu care se revenea asupra romanului Incognito. Ibidem, dosar 94/1983, f. 22. 61 Ibidem, dosar 78/1982, f. 17. 62 Méliusz acuza decontextualizarea unei fraze din cartea Destin și simbol, retipărită
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și pierdem trenul!“. Povestea îmi era cunoscută. Am căutat filmul în programul TV, ca să-mi reamintesc când îl văzusem, dar nu-l văzusem. Era o peliculă recentă. Ceea ce-mi reaminteam eu, de fapt, era subiectul asemănător până la prezumția de plagiat al unei nuvele concepute, dar niciodată terminate pe când eram student. Și atunci îl invidiasem pe autorul necunoscut, pe care simțeam că-l plagiez, ca și cum subiectul ar fi trebuit să fie al meu, dar altcineva ajunsese mai devreme la linia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Duiliu Zamfirescu drept „caracteristică epocii noastre de cumplită dezechilibrare mintală”, sau Cazul Cezar Petrescu, unde tot G. M. Vlădescu îl creditează în alb pe întemeietorul „Gândirii” ca „una din marile nădejdi literare”, somându-l însă la replică în acuzația de plagiat avansată de F. Aderca. Notele, de neascunsă ironie, de la rubrica „Reviste” confirmă partizanatul publicației: „Încetarea «Sburătorului literar» aduce fără îndoială o pierdere. Erau câteva tinere nume cari acolo se manifestaseră și acolo publicau mai mult: Camil Petrescu, Sanda Movilă, Vl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287802_a_289131]
-
prilej cu care încerc "să dinamitez totul cu vorbe de clacă", spre a concluziona "ferice de M.R. Iacoban că nu-și pune întrebări!", după ce am tot înșirat întrebare după întrebare, ține de neanderthalul polemicii, când riposta la o acuzație de plagiat era de tipul "ăla vorbește, care-l înșală nevasta?" De-a dreptul ridicol, dar reproșul nostru că G. Călinescu este declarat "incorect", dl. C.L.C. îl combate cu citatul "Noi, românii, datorită mareșalului Stalin, acest mare om al ultimelor veacuri, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de propagandă a CC al PCM. De altfel, cred că tocmai în această calitate i-a fost îngăduită vizita la Iași, fiindcă scrisul îi era pirpiriu de tot și, peste patru ani, avea să fie exclus din Uniunea Scriitorilor pentru plagiat. Boacăna a fost prea mare, astfel justificându-se excluderea fără precedent a unui scriitor din aparatul de propagandă însărcinat cu îndoctrinarea scriitorilor! Publicându-și în 1982 primul său roman, Vasea nu s-a sfiit să plagieze conștiincios și din dreapta, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Europene (Recomandarea Comisiei Europene din 11 martie 2005 instituind Carta Europeană pentru Cercetători și Codul de Conduită al Cercetătorilor), trasează o teză esențială a politicii europene în sectorul cercetare-dezvoltare-inovare această politică trebuie orientată spre binele umanității, cercetarea adevărată, europeană refuzând plagiatul și încurajând originalitatea. Fiindu-le recunoscută și garantată libertatea gândurilor și a expresiei, respectând însă eventualele constrângeri impuse prin garantarea drepturilor de proprietate intelectuală, cercetătorii trebuie să acționeze în sensul binelui umanității. Totodată, ei trebuie să se asigure că cercetarea
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr [Corola-publishinghouse/Administrative/1439_a_2681]
-
libertatea gândurilor și a expresiei, respectând însă eventualele constrângeri impuse prin garantarea drepturilor de proprietate intelectuală, cercetătorii trebuie să acționeze în sensul binelui umanității. Totodată, ei trebuie să se asigure că cercetarea proprie nu este un duplicat al alteia anterioare (plagiatul fiind strict interzis), fiind utilă societății. Perfecționarea continuă a cercetătorului este și ea promovată, fiind posibil de atins prin participări active la conferințe, workshopuri s.a. Recunoașterea importanței rolului cercetătorului în activitatea de cercetare-dezvoltare-inovare urmărește valorizarea cercetării europene. Cercetătorul este recunoscut
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr [Corola-publishinghouse/Administrative/1439_a_2681]
-
îmbrăcând forma unei legi distincte care reglementează etica în activitatea de cercetare, cu accent pe principiile morale care stau la baza desfășurării unei activități de cercetare, dar și buna conduită, incriminând, în schimb, frauda în știință, confecționarea de date, falsificarea, plagiatul, dar și conflictul de interese (Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare). Opinăm în sensul că această reglementare se pliază pe modelul european prin stabilirea unor linii directoare în materie, care îmbină armonios
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr [Corola-publishinghouse/Administrative/1439_a_2681]