3,039 matches
-
cât să-i ude hainele de pe el. Încă mai putea gândi, așa că încercă să facă ceva să scape din pârâu. Se chinui greu de tot, până reuși să urce un pic în afara viroagei. Cu ultimele puteri, a ajuns lângă un plai, pe care-l știa bine. Nu mai avea putere nici un strop. Simți corpul cum îi îngheață din cauza frigului pătrunzător al înserării și din cauza hainelor ude de la apa din pârâu. În acea clipă îi veni în minte că nu va mai
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
bălaie și zâmbitoare, care-l aștepta acasă cu atâta drag. Lacrimile îl podidiră. Deodată simți cum totul se învârte în jurul lui, apoi ... nu mai știu nimic. * Soarta, însă, a fost îndurătoare cu el. Providența a făcut ca tocmai atunci pe plaiul de pădure unde zăcea nefericitul Mihai fără cunoștință din cauza înghețului, să treacă un om din sat, care urca ducând de căpăstru un cal trăgând o sanie goală, venind dintr-un cătun vecin, unde a fost să care niște fân la
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
care urca ducând de căpăstru un cal trăgând o sanie goală, venind dintr-un cătun vecin, unde a fost să care niște fân la cumnatul său. Nu-i veni a crede când văzu un om căzut nemișcat de-a lungul plaiului. Se apropie de el, îl întoarse într-o parte. Da, acum îl recunoscu, era Mihai al lui Macovei. Doară erau vecini de cătun. Văzu că trupul celui căzut încă mai era cald. Nu stătu mult pe gânduri, dezbrăcă cojocul său
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
o minune: tatăl deschise un ochi, apoi pe celălalt. Văzu chipul copilului deasupra capului său. Ridică mâinile sale betege să mângâie fața fetei. L-au podidit lacrimile. Își aminti cum, înghețat în pădure, când a înțeles că mai poate urca plaiul spre casă, i-a trecut prin minte că nu va mai vedea vreodată copilul lui cel drag. Și uite, acum era lângă el, îl mângâia cu mânuțele ei firave. - Măriuca tatii! Îngerașul meu!... - Tăticul meu scump! Știi ce tare ne-
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
pe cele mai înalte culmi de regres economic, social, tehnic, cultural, poli-multi-infracțional, adică într-un ... mizerabil tehnocrat. De când îi știu, românii au fost mereu nemulțumiți și nerecunoscători. Întreaga istorie a acestui popor este dovada faptică, vizibilă, că mereu locuitorii acestor plaiuri mioritice voiau mai mult, neaoși zonali, indiferent cine le era domn, voievod, rege, șef de trib, șef de gintă, șef mason făcut la masa verde pe motive net economice de acaparare prin furt pe față, șef de... mama dracului. Vlad
AUTO-SADOMASOCHISMUL UNUI POPOR ÎNECAT ÎN CACAO de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350011_a_351340]
-
-se din instinct. Dar iată că norocul le surâse și norii se împrăștiară, iar luna lumină întinderile. Șapte călăreți ca niște umbre se strecurau printre trunchiurile stejarilor. Zorii îi prinseră în depărtări, într-un ținut nelocuit. Colindară ziua întreagă peste plaiuri, apoi îi învălui seara cu aripile sale. Se apropia miezul nopții când, deodată, parcă un alai lăutăresc se apropia de ei. Peste puțin timp, printre trunchiurile arborilor apărură în voaluri străvezii fecioare ademenitoare. Călăreții își struniră caii înspăimântați. Șoapte dulci
VIII. COMORILE VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350103_a_351432]
-
Și pâinea caldă e tot rece Când n-o mănâncă-n țara lui. Moldovă-mamă scumpă, dulce Cu sfinți și moaște de martiri Cu mănăstiri și glorii sfinte Cu voievozi neștiuți și scumpe amintiri. Cetate sfântă a credinței drepte Ierusalim pe plaiuri românești O lume-ntreagă ai chemat să vadă Și cine-ai fost pe vremuri și cine-acuma ești. Moldovă-patrie natală, Cu oameni buni și foarte primitori Din fiii tăi plecat-am într-o iarnă Primește-mă acum printre păstori. Credința
AŞTEAPTĂ-MĂ, MOLDOVA MEA, CĂ VIN! de ION UNTARU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361934_a_363263]
-
Peste tot verzi fânețe largi, Ogoare întinse, de păpușoi, Ce se văd până la Ciorsaci, Lanuri de lucernă și trifoi. Cu traiste grele în spinare, Merg petienii către târg, Cu opincile-n picioare, Niciodată nu se plâng. Biserica e sus în plai, Cu turnul înălțat spre cer, Cu hramul Sfântului Mihai, Din luna lui november. Ale Ciofului reci izvoare, Pâraie pline cu răchiți, Fete mândre-n sărbătoare, Și cu oameni foarte hotărâți. Referință Bibliografică: Drumul spre Petia / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN
DRUMUL SPRE PETIA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361975_a_363304]
-
dirijeze, pe mai marii prădalnici din timpuri prezente și trecute. Dar și piatra se sfarmă, mâncată de vremuri, carnea putrezește și de vie, iar pietroaiele negre la suflet, nu vor avea mântuire. O rază de soare obosită, poposește pe-un plai de verdeață și-o maicuță se închină la o cruce, de piatră roasă de vreme. O toacă răsună-n vale și-un clopot se zbate. Un sat se întinde pe lângă râul, ce-n cotituri spre soare lucește cu ape. In
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
de dr. Șandor Alexandru, medic de circumscripție, 3 august 1938. Suciu, Coriolan, ,,Schiță monografică a Sălajului, Dicționarul istoric al localităților din Transilvania”, Vol. II, Editura Academiei, 1968, Consiliul Județean Sălaj, A2 A.N., Fond. Prefectura Județului Sălaj. .Bandula, Octavian, ,,Pe plaiuri maramureșene”, Editura Stadion, București, 1971. Filipescu, Alexandru, ,,Istoria Maramureșului”, Baia Mare, 1940. Arhivele Statului Sălaj, Zalău, Fond. Comitatul Solnocul de Mijloc, Urbari, 1999/1785. Prodan, David, ,,Iobăgia în Transilvania în secolul al XVI-lea”, Vol. I, II, Editura Academiei R.S.R., București
CHELINŢA, UN SAT DIN ŢARA CHIOARULUI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362029_a_363358]
-
traci", iubitori de glie și dreptate. De ce să ții grumazul plecat în fața impostorilor, obedienților cinici care ți-au vîndut țara la mezat? E dreptul tău să ceri cuvântu-n apărare. E datoria ta sfântă a lăsa moștenire fiilor tăi un plai roditor și înfloritor. Numai așa vei fi venerat cu pioasă recunoștință în vecii vecilor de cei ce vin. Când îți spun aceste cuvinte de adevărat frate, îți aduc dovada cea mai vie, slova înțeleaptă a celui mai iubit poet roman
CÂNTECUL INCORUPTIBILILOR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362097_a_363426]
-
oprim din goana după bani, Vreau să lăsăm, cu grijile să zboare, Noianul de jigniri și de dureri, Iar noi ca două păsări călătoare, Ne-ntoarcem iar la mândre primăveri! Vom asculta pădurea și izvorul, Din șoapta lor sorbind înțelepciune, Plaiul natal, ușor alină dorul, Purtându-ne spre mir și rugăciune! . Referință Bibliografică: TE CHEM CU DISPERARE / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 603, Anul II, 25 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ionel Davidiuc : Toate Drepturile Rezervate
TE CHEM CU DISPERARE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365823_a_367152]
-
s-a ridicat la cunoașterea conștiinței de sine. („Rădăcini”) Biografia autorului se identifică în poemul „O liniștită noapte”, în chip miraculos, cu natura înșăși: „Copilăria mea se cheamă câmp cu flori, / pădure fără margini, / furtuni de liniști sparte, / e mioriticul plai de dor”/ Procesul firesc al maturizării, al preluării puterilor și al împlinirilor se realizează grație îndemnului patern, care are caracter de povață („Amintiri”) Tristețea cauzată de erodarea și îmbătrânirea tradițiilor se întrevede în cuprinsul poeziei („La țară, undeva”):” Boii demult
MARIAN BĂRĂSCU -POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365847_a_367176]
-
lăutar cu ștaif de staroste, al lăutăriei cum n-o să mai fie nu doar la obârșia să, ci nicăieri în România mare, artista cu un glas numai melancolie, Tita Bărbulescu s-a ivit că o pasare cu glas alinător, a plaiurilor argeșene ce-a urcat la cerul cantului și iubirii neamului românesc. A început să cânte la Corul Căminului Cultural Topoloveni, Călinești, participând la Concursul caminelor culturale pe țară, la care a câștigat locul I, ca solista vocală a corului. Următorul
TITA BĂRBULESCU. ARTISTĂ ÎNSTELATĂ CA CERUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365916_a_367245]
-
tolba doldora de săgeți și cu arcul cel puternic, nou, pus pe umăr. Era primăvară, când zăpezile mari din păduri se topiseră, dar mai dădea câte o ninsoare ușoară, ca de sfârșit de iarnă. Mergea vânătorul nostru vioi pe un plai de pădure. Când acolo, dintr-un luminiș, răsări, chiar în fața lui, un vătui de căprioară, de toată frumusețea! Era numai bun pentru ce-i trebuia lui Artemie. Ascuns după un copac, luă arcul de pe umăr, luă o săgeată din tolbă
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
anume tip de creație folclorică, dorința ciobanului de a rămâne în mijlocul naturii, o analogie cu subiectul literal al baladei „Miorița” în care ciobanul moare și nu mai aude vântul cum șuieră prin cetină, cum reiese din doina: 1. Marcela Bratiloveanu-Popilian, Plaiul Cloșanilor, Editura Sport-Turism, București, 1990, p.3-15și urm passim 2. Mite Măneanu, Agricultura și comerțul românesc în secolele XVIII-XIX. Aspecte generale, regionale și specifice, Editura Autograf, M.I.M., Craiova, 2009, p.190-207. 3. Ion Ionescu, Agricultura română din județul Mehedinți, București
DR. FLORIN OVIDIU BĂLĂ, REPERTORIUL PĂSTORESC DIN NORDUL MEHEDINŢIULUI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365960_a_367289]
-
Ascunsă în nisip sămânța a așteptat smerită prima ploaie. A așteptat o toamna și-o iarna secetoasa, a așteptat să iasă, cu stăruință și răbdare să nască-n primăvară, floare. Învață răbdarea de la flori, muritorule! DORUL Pe-un picior de plai m-am născut Dintr-o gură de rai am băut Și m-au învățat atunci să iubesc acele plaiuri munții și cu văile mioarele, cântările. Și-am lăsat în urmă dorul, doar amintirile mi-am luat într-un geamantan uzat
FLOARE DE NISIP (POEME) 1 de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365971_a_367300]
-
să iasă, cu stăruință și răbdare să nască-n primăvară, floare. Învață răbdarea de la flori, muritorule! DORUL Pe-un picior de plai m-am născut Dintr-o gură de rai am băut Și m-au învățat atunci să iubesc acele plaiuri munții și cu văile mioarele, cântările. Și-am lăsat în urmă dorul, doar amintirile mi-am luat într-un geamantan uzat și m-am dus și m-am tot dus după alte cântece zilele să-mi farmece Dar când migdalul
FLOARE DE NISIP (POEME) 1 de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365971_a_367300]
-
gură de rai...” Cum pătrunzi deja în defileu, pe dreapta, pe malul Oltului, întâlnești Schitul Cozia Mică, iar mai în amonte, după ce treci de confluența Lotrului cu Oltul, întâlnești Sfântul Schit Cornet. Dar în ultimul timp au mai apărut pe plaiurile loviștene trei mănăstiri. Una dintre acestea a fost construită la Boia, între munți, într-un cadru natural încântător și unde personal am răspuns de execuția lucrărilor la biserică de la fundație până aproape de final, excepție făcând acoperișul, tencuiala și pictura. Următoarele
UN COLŢ DE RAI DIN AREALUL ROMÂNESC de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366058_a_367387]
-
la Gruiul Lupului și cealaltă de maici la Blănoiu, ale căror biserici se înalță ca niște palate dumnezeiești deasupra colinelor. Sunt cele mai mari și mai spațioase biserici monahale din zona nordică a Vâlcei. Sunt adevărate catedrale creștin-ortodoxe ridicate pe plaiurile mioritice ale Țării Loviștei. Dar prin voința Domnului au mai fost ctitorite două mănăstiri și pe spectaculoasa Valea Lotrului. Una dintre ele se află în zona de un pitoresc aparte a localității Malaia, iar cealaltă într-un cadru natural de
UN COLŢ DE RAI DIN AREALUL ROMÂNESC de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366058_a_367387]
-
să-mi rostesc gândurile să visez în Limba Română, fiecare cuvânt un fagure, ca mierea luminii în degetarul macilor, ca vârsta arborilor în cercuri, în fiecare din ele trudește un străbun, veghează o baladă. Patria Limbii Române e Istoria acestor plaiuri păscute de Miorița, modelate de doine și fiecare cuvânt al ei a fost cioplit cu grijă la izvoarele dorului. Ea nu poate fi mutată, cum nu se poate înstrăina fântâna de izvoare. Am spart coaja de nucă a cuvântului și
31 AUGUST-ZIUA LIMBII ROMÂNE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365311_a_366640]
-
a înstelat...” (Cireșul mic). Tot asa „Magnolia înflorind i-o catedrală./ Așteaptă îngerii pe rând să vină/ Să o contemple și să ia lumină:/Frumoasă, blândă, nouă, ireala.// (Magnolia înflorind...”). Comuniunea cu natura, iubirea pentru fauna și floră „piciorului de plai” de la Cernica, a cateorva frunze căzute și însingurate, atinge apogeul milei și al sensibilității poetice: „Am adunat de pe jos/câteva frunze căzute/înfrigurate de plâns//Le-am luat cu grijă/și le-am pus în chilie/pe masa de scris
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
mireasmă-n orice suflet, Licărind precum speranța Pe o mare viforândă. ÎNGER HOINAR Fiului meu Ioan - Adrian Născutu-s-a din grai străbun Și glas de ciocârlie, Cu străluciri de rază-n suflet, Cu mângâieri de înger în privire, Cu privegheri de plai român Și acordări de strună, Cu rostiri de dor în rimă Și mimări de rol sub lună. Cu gladiatorii în arenă Învăța al luptei scut. Cu prietenii la drum Mereu hoinar prin lume, Descifra al lumii sens Din fapte și
TINERAŞTRII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365378_a_366707]
-
în albastrul cerului. Frumusețea se lasă peste candela fiecărui suflet aprins de dor. Frumusețea se lasă pe cerdacul sufletului împlinit: ea cântă lumina ce înseninează lumea creștină... Cântă liniștea, pogoară în inima credinciosului, cântă ortodoxia, vibrează ca menire dacoromână, cântă plaiurile cu dor și cerul înstelat al împlinirilor. E cântec duios, cerul sufletului se umple de bolta serafică a splendorii. E cântec, în lumina lui s-a așternut armonia. În adâncul inimilor curate răsună frumusețea cântecului. În piept urcă o cărare
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
Acasă > Versuri > Ipostaze > PRIMUL POET Autor: Maria Teodorescu Băhnăreanu Publicat în: Ediția nr. 1256 din 09 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Primul poet Dintr-o Ianuarie demult Din zăpadă unei țări Gură de răi Întinsă natural pe al său plai A răsărit un ghiocel, Un ghiocel Ce ne-a dat totul despre el ... Totul din scopul său primordial De a ne propulsa în plaiul mondial! Un ghiocel ce a vorbit cu astrul Să risipească albul în cerul cel albastru, Un
PRIMUL POET de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365462_a_366791]