1,260 matches
-
o măreție specifică, imposibil de descris sau de comparat, ceva În prezența căruia nimeni și nimic, nici chiar trenul, nu mai Îndrăznea să se miște sau să șuiere. Și totuși, după numai câteva minute, Popescu văzu În marginea Îndepărtată a plăpumii de aburi, acolo unde drumul subțire și noroios se ridica din valea sau vâlceaua care-l ascundea, un punct roșu. Rămase cu ochii ațintiți pe acel punct până când distanța scăzu Într-atât Încât presupunerea inițială să se confirme. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
peste treizeci de ani; Jill era Încă la școală, se pregătea pentru un fel de supraspecializare În arhitectură, iar Janie lucra pentru o firmă de publicitate. Se Îndrăgostiseră de Harlequin 1 pe când erau fetițe, când se furișau și citeau sub plapumă cărțile mamei. La scurt timp sosi Courtney, cea care mă adusese În grup, editor asociat la Teen People, care nu numai că citise toate romanele sentimentale scrise vreodată, ci Întâmplător Îi plăcea să le mai și scrie; și, În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
rezervarea chiar acum! I-am dat numărul de card al companiei, argumentându-mi că era mai bine decât să-i spun doamnei Carter că nu existau zboruri mai târziu și să anulez toată chestia, și m-am aruncat iar sub plapumă. Când soneria ceasului urlă după vreo două ore, mă simțeam de parcă dormisem toată noaptea ghemuită pe o podea de ciment. Din fericire, Îmi Împachetasem deja ținuta pentru petrecerea din seara respectivă Într-o geantă, așa că singura mea problemă a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
surprinzătoare și strânse una dintre pernele din set la piept. Trecuse puțin de două când am aruncat o pătură pe Philip, care sforăia, am recuperat-o pe Millington din spațiul dintre cadă și chiuvetă și ne-am băgat amândouă sub plapumă, fără să mă deranjez să mă dezbrac sau să sting lumina. 23 Sosise În sfârșit ziua: trebuia să plecăm În seara aceea spre Turcia. Venisem la birou să iau câteva chestii de ultim moment și am găsit un fax de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
au ajuns. A luat-o în brațe și a trecut o peste prag, ca pe o mireasă. A aprins lampa, după care a ieșit, să vadă dacă în jur e liniște. Când s-a întors, șerpoaica se afla deja sub plapumă, acoperită până peste ochi... Lotrul nici nu și-a dat seama când s-a văzut gol. A smuls plapuma. De sub ea i s-a arătat trupul hangiței, nud și îmbietor... Două brațe albe întinse spre el îl chemau ca o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lampa, după care a ieșit, să vadă dacă în jur e liniște. Când s-a întors, șerpoaica se afla deja sub plapumă, acoperită până peste ochi... Lotrul nici nu și-a dat seama când s-a văzut gol. A smuls plapuma. De sub ea i s-a arătat trupul hangiței, nud și îmbietor... Două brațe albe întinse spre el îl chemau ca o genune!!!... În clipa următoare, amândoi au devenit un singur trup arzând în văpaia iubirii! Abia după miez de noapte
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a pus mâna pe clanța ușii și... a deschis-o!... În aceeași clipă, un zvâcnet scurt i-a smuls pușca din mână. A urmat o lovitură în moalele capului, care l-a culcat la pământ... Hangița a scos capul de sub plapumă, dar, fiind întuneric, nu și-a dat seama despre ce ar fi vorba cu adevărat. Lotrul i-a poruncit: ― Îmbracă-te repede și hai să mergem! ― Da’ ce s-a întâmplat? - a întrebat ea scâncit. ― Nimic deosebit, dar e mai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
divizia Hollywood, centrul furtunii stârnite de Brenda Allen. Buzz alergă pe partea cealaltă a străzii, mânat de teamă. Văzu că sedanul era un Vicky din ’46, cu numărul de înmatriculare JS 1497. Descuie portbagajul și alergă înapoi în casă. Trase plapuma mare de pat, îl înveli pe Niles, cu tot cu pistol, în ea, îl aburcă pe umăr și se întoarse la Vicky, unde încuie cadavrul în portbagaj, îndoindu-l de mijloc în jurul roții de rezervă. Apoi, gâfâind, leoarcă de sudoare și tremurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Erina! strigă tânărul, Îmbrățișând-o. Erina! Ești o minune! Cum se simte? Unde e? Erina Îl luă de mână și Îl duse În altă cameră, unde se afla un pat larg. Căpitanul Oană zăcea pe cearșeafurile albe, acoperit cu o plapumă groasă, țărănească. Avea ochii Închiși. Alexandru se apropie și Îi mângâie fruntea. Ochii Îi erau umezi. - Tată... Rănitul nu răspunse. - Uneori doarme, uneori e pur și simplu inconștient... șopti Erina. A suferit enorm. Nu știm ce se poate vindeca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
încadrat de fereastră. — Domnule? Șapte și douăzeci și cinci, sir. — O, du-te, Willis. Din așternuturile proprii se ridică miros de mucegai. Gust metalic în gură. Vin roșu. Ridicarea nu va fi tocmai plăcută. Privirea dezaprobatoare a lui Willie se strecoară sub plapumă ca o picătură de apă rece. — Aș putea să vă amintesc, sir, că organizați micul dejun astăzi? Nu mai este mult și vor veni ceilalți domni. Micul dejun? Pe naiba! Deși este începutul verii, diminețile la Oxford sunt umede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Chih profită de moment și aleargă înăuntru în sală. Imensul pat negru de dragon al lui Hsien Feng se află în mijlocul platformei tronului. Conduși de Su Shun și de membrii cabinetului său, miniștii și oficialii Curții înconjoară silueta palidă de sub plapumă. Soțul meu arată de parcă ar fi murit deja. Zace nemișcat, fără a arăta vreun semn de vitalitate. Nuharoo e în genunchi lângă pat, îmbrăcată într-o robă bej. Suspină în tăcere. Toți ceilalți se află și ei în genunchi. Timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
împăratului Hsien Feng clipesc, iar buzele lui se mișcă încet: — Tung Chih, fiule... În sală se așterne liniștea și toată lumea își ține răsuflarea. Secretarul imperial își ia pensula de scris. — Vino la mine, Tung Chih! Brațele muribundului se întind de sub plapumă. — Majestatea Voastră - înaintez, asumându-mi riscul că aș putea fi pedepsită -, vreți să-l anunțați Curții pe succesorul Domniei Voastre? Este prea târziu ca Su Shun să ordone îndepărtarea mea. Hsien Feng pare să mă fi auzit și încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lustruit În care tata s-a sprijinit În ultimul an de viață, ferestrele cu tot cu mușcate, coșul cu zdrențe În care fătase pisica - cu tot cu pisică și patru pisoi -, patul cu picioarele zdravăn Înfipte În pământul odăii, salteaua bătrânească din lână și plapuma grea, icoana cu tot cu candelă, perdelele din ațică rămase de pe urma fugii defunctei mele soții de o noapte, lumânări, macate, ceasul deșteptător adus de tata ca pradă de război dintr-un oraș unguresc (mergea la secundă și se arăta pregătit să măsoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căpătase Încă porecla, „mă trezesc eu noaptea și aud vânzoleală În pat lângă mine. Întâi m-am speriat, pe urmă am Început să bănui câte ceva; m-am luat de gânduri. Eu dormeam la picioarele lor. M-am băgat ușurel sub plapumă. Patul scârțâia și nu m-a simțit nici unul. Am aprins lanterna și am văzut.” Se oprise așa, de-al dracului, ca să-i facă pe ăilalți să-și țină răsuflarea și să belească ochii la el. Tăcea și se uita pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iar nu ca o domnișoară sclifosită. În schimb, nu putea trece cu vederea micile slăbiciuni trupești de care uneori dam dovadă și pe care el le vedea ca pe niște manifestări ale nevolniciei: când mă auzea că tușeam Înfundat pe sub plapumă - răceam foarte ușor -, venea și-mi trăgea câte o castană ori Îmi smulgea câteva fire din perciuni: „Unde ai răcit, mă?”. Nu „cum”, nu „de ce” ci „unde”, asta i se părea lui cel mai important. Rănile erau aproape de nesuportat când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Desigur. ― Vreau o oglindă, am spus rece. ― Mai târziu, zâmbi ea În timp ce eu Îi aruncam o altă privire otrăvită. Îmi era mai ușor să o Învinuiesc pe ea pentru situația deplorabilă În care mă aflam. Mi am acoperit fața cu plapuma În timp ce asistenta plecă să cheme doctorul. Nu aveam de gând să stau În spital! mi-am urlat În gând. Doctorul a venit imediat. I-aș fi dat cel mult cincizeci de ani, având În vedere felul În care arăta. Zâmbea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
una foarte grea. ― Ridică-te! Maria era deja Îmbrăcată și cu părul aranjat. Purta bluza mea, roz pal și niște blugi anormal de strâmți, În care n-aș fi Încăput niciodată. ― Mama te așteaptă În bucătărie. M-am ascuns sub plapumă. Era atât de moale, atât de Îmbietoare. I am răspuns Mariei cu un glas slăbit: ― Vreau să dorm. Maria trase plapuma de pe mine, cu o expresie de mamă. ― Dacă te ridici acum, ne duce Adi cu mașina. Sau preferi autobuzul
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
anormal de strâmți, În care n-aș fi Încăput niciodată. ― Mama te așteaptă În bucătărie. M-am ascuns sub plapumă. Era atât de moale, atât de Îmbietoare. I am răspuns Mariei cu un glas slăbit: ― Vreau să dorm. Maria trase plapuma de pe mine, cu o expresie de mamă. ― Dacă te ridici acum, ne duce Adi cu mașina. Sau preferi autobuzul? ― Prefer somnul. ― Ok, atunci eu am plecat. Cu siguranță știa exact ceea ce urma să se Întâmple. ― Așteaptă! am țipat după ea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Iată ce-avea să urmeze: căscaturile, întinsul brațelor, frecatul la ochi cu pumnii strânși, plescăitul din buze și o serie de „mâhhh“-uri, îmbrăcatul în cămașa de noapte din lâniță moale cu imprimeuri cu ursuleți, cuibăritul sub greutatea protectoare a plăpumii. Pregătiri pentru douăsprezece ore de somn reconfortant, tămăduitor și încântător! Slabe șanse! Sau, dacă preferați, pe dracu’! Când am intrat împleticindu-mă în cameră, hotărâtă să mă arunc pe pat fără să mă mai demachiez îun lux - mă refer la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să revin la realitate, să mă întorc în New York și la Grant Books. — Aș vrea să pot să-mi iau concediu de boală pentru toată viața și să stau aici o săptămână. Poate chiar un an. Să mă bag sub plapumă și să mă ascund. M-am forțat să râd, dar ideea chiar mi se părea bună. — știi că întotdeauna o să ai o plapumă aici, draga mea, mi-a zâmbit mama. Îmi dădeam seama că mama ar fi vrut să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pentru toată viața și să stau aici o săptămână. Poate chiar un an. Să mă bag sub plapumă și să mă ascund. M-am forțat să râd, dar ideea chiar mi se părea bună. — știi că întotdeauna o să ai o plapumă aici, draga mea, mi-a zâmbit mama. Îmi dădeam seama că mama ar fi vrut să spună mai multe, dar că-și ținea gura. Mi-a mai tăiat o bucată de plăcintă cu mere de casă - micul dejun special al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
curs seral de prim ajutor și aici mă refer în special la cel de „Tratamentul herniei abdominale”, pentru care s-a propus să cumpărăm o păpușă gonflabilă. De acum înainte o să avem grijă să ne întindem atât cât ne e plapuma. — Din motive de gonflare? întrebă dr. Board. Din motivul că, de ani de zile, Comitetul pentru Educație aștepta o ocazie ca să ne mai taie din buget, zise directorul. Iar acum ea le-a fost oferită. Pare să le fi scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
călcâie și plecam. Nu era datoria mea să administrez hotelul, ci doar să-i găsesc pe copii și să îi aduc acolo. Și oricum, eroii nu cunosc odihna, nu? Lor nu li se îngăduie să doarmă în paturi moi, cu plăpumi de puf și câte trei perne, și nu au timp să stea în bucătăria hotelului, să mănânce o porție de tocană de miel, cu toți cartofii și morcovii aceia suculenți, aburind în cratiță. Ei trebuie să dispară iar în noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mă ridic de pe scaun. Să fii singură e mult mai simplu. Bine, nu ai parte de suișurile grozave pe care le ai atunci când ești într-o relație, dar nici de coborâșurile groaznice, când nu vrei decât să te bagi sub plapumă și să nu mai ieși zile întregi de-acolo. Deseori mi se pare că prietenele mele singure sunt mult mai ambițioase în ceea ce privește cariera decât cele „combinate“. Și asta nu pentru că ar fi înverșunate sau nu ar avea nimic mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
la tata - stăpânul se scula la șase dimineața când bătea toaca la mânăstire, și în lumina difuză, privilegiat de dispunerea patului cu capătâiul în fereastra de la răsărit, se apuca să citească din cartea zdrențuită cu care Tudor adormise seara sub plapumă. Adormise greu, fiindcă după stinsul luminii albăstrii a televizorului, la care papa urmărea târziu în noapte competițiile Olimpiadei de la Montreal, începea pe întuneric un fel de discuție de oameni mari între el și mama, cu cuvintele reduse la minimum, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]