781 matches
-
întâmpla ca, uneori, băiatul care aducea ziarele în fiecare dimineață să se blocheze din cauza bisericii. Ce însemna acest lucru? Edificiul religios era construit într-un dubios stil flamboaianto-radiant, cu zorzoane și sculpturi și înflorituride piatră cenușie; în imediata apropiere, un platan uriaș își întindea crăcile până la nori. Mai trebuie spus că în fiecare dimineață la ora șapte, din necesități estetice pe care Samuel le setase imediat după conceperea Margaretei, soarele răsărea deasupra bisericii și evidenția fiecare detaliu arhitectonic și vegetal într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
care Samuel le setase imediat după conceperea Margaretei, soarele răsărea deasupra bisericii și evidenția fiecare detaliu arhitectonic și vegetal într-o imagine demnă de o carte poștală: lumina aluneca printre garguii și turnurile catedralei, era preluată de frunzele fremătânde ale platanului, se încolăcea în rămuriș, țopăia din cracă în cracă și, în final, se arunca din nou spre biserică, reflectându-se în sticla colorată a rozasei: o explozie de culori pentru care Samuel se felicita adesea. Care era însă legătura între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în cracă și, în final, se arunca din nou spre biserică, reflectându-se în sticla colorată a rozasei: o explozie de culori pentru care Samuel se felicita adesea. Care era însă legătura între băiatul cu șapcă verde, biserica învecinată cu platanul și orele șapte ale dimineții? În primul rând, băiatul trecea pe lângă catedrală în fiecare dimineață la ora șapte. Era mereu grăbit și pedala cu înfrigurare pe bicicleta lui roșie cu abțibilduri. Scotea ziarele dintr-o cutie de lemn legată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
oricum. La 6:54, se calmară. După treizeci de secunde, reluară seria de blesteme. Curierul se arătă la ora cuvenită și, fără a ține seama de înjurături, se puse pe aruncat ziare în stângași-n dreapta. Tot atunci, lumina soarelui inundă platanul și catedrala. Apoi, după o scurtă străfulgerare, totul se strică de-a binelea. Rezidenții dădură iremediabile erori, se volatilizară sau se umplură de pete, catedrala își deformă un turn, iar băiatul continuă să pedaleze în gol fără a înainta, repetând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
În clipa deschiderii pleoapelor, văzu cum o bilă verde se apropie cu repeziciune și o plesnește în falcă. Se chirci. Plămânii îi refuzară să respire. Cât despre ciclist, casca îi zbură cât colo și el fu proiectat la rădăcina unui platan. Atât Kristine cât și ciclistul leșinară. * Au fost duși la spital cu aceeași ambulanță. Pe la jumătatea drumului, Kristine și-a revenit. Nu era atât de grav rănită. A asistat fără voie la eforturile de reanimare a tânărului ciclist. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pestrițe“. Când rememorez reacția mea imediată la vederea acelei fete roșcate, ea pare să izvorască din aprecierea frumuseții naturale. Mă refer la plăcerea pe care o simte inima atunci când se uită la frunzele ruginii sau la scoarța de palimpsest a platanilor din Provence. Era ceva teribil de atrăgător În combinația ei de culori: accentele cărămizii plutind În pielea albă ca laptele, reflexele aurii din părul de culoarea căpșunii. Să te uiți la ea era ca toamna. Era de parcă te-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ziua de azi nu înțeleg cum, a fost convins să participe și tata. Iar tata i-a terminat, le-a luat mințile și i-a lăsat să viseze frumos. Le-a promis mesteceni, salcâmi, stejari și arțari roșii, brazi argintii, platani, pini cenușii, nuci, sălcii crețe, tufe de liliac și iasomie, rododendroni, ienuperi și tuia, de fapt șiruri întregi de tuia, gazon și flori, bulbi și răsaduri, butași de trandafiri și iederă. Afară era călduț și praf, noroiul se transformase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Cișmigiu... Cum era o zi frumoasă, mai trecu odată Podul Alma, admiră apele liniștite ale Senei, trecu pe Montaigne pe lângă marile magazine de modă, admiră ultimele creații, ajunse pe Champs Elysées și o luă încet, fără grabă, pe sub aleile de platani, spre Obelisc. Nu merse până acolo, mai privi încă odată harta și se îndreptă spre Domul Invalizilor, să-l întâlnească pe Napoleon. Amânase această întâlnire de fiecare dată când fusese prin Paris, dar acum își spuse că sosise momentul. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cărți disponibile, Întrebîndu-mă pe care le voi lua acasă, dar n-am de ales: totul se află deja Înlăuntrul meu. CÎnd locuiam pe strada Thiers, la Avignon, aproape de colțul cu strada Buffon, tatăl meu a deschis prima sa librărie, librăria Platanilor, În cealaltă parte a orașului, iar eu nu mă duceam prea des acolo, eram prea mic. CÎnd am Împlinit nouă ani, a Închiriat un local mai mare și mai bine situat, În rue de la République, unde mă duceam să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Am cunoscut astfel majoritatea cine-cluburilor din departamentele Vaucluse și Drôme, În perioada În care locuiam la Avignon, iar apoi pe cele din Bruxelles și din Brabantul valon, cînd tata și-a Închis a treia și cea din urmă librărie a Platanilor pentru a-și strămuta Întreaga familie În fosta capitală a departamentului Dyle, devenită Între timp capitala regatului Belgiei, un oraș pe care Ludovic al XIV-lea l-a asediat: mă informasem pe cît putusem, răsfoisem cărți precum Napoleon Bonaparte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fel de jurnal intim al unei veri În Provența. Tata, la volanul mașinii lui decapotabile de 2 CP, mi-a servit de șofer și de travelling-man: În picioare În mașină, cerîndu-i să Încetinească sau să accelereze, făceam travellinguri Înainte asupra platanilor de pe Naționala 100 și travellinguri laterale de-a lungul străzilor de prin sate. Am ținut să-mi filmez astfel orașul natal. Tata m-a dus cu mașina la Aix: travelling lateral asupra fațadelor de pe bulevardul Mirabeau, și planuri fixe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cafenea de pe promenada Mirabeau, a scris pe pagina a doua: „Pentru Lucreția și pentru François, În amintirea fericirii pe care am Împărtășit-o astăzi, tata“. I-am arătat Începutul textului: „Aix-en-Provence. Cam pe la 1868. E vară. Terasa unei patiserii sub platani“. Platanii erau acolo, vara așijderea. „Dacă n-ar fi ediția originală“, i-am spus, „aș modifica data: aș corecta 1868 În 1968!“. Cum făceam să ne Înțelegem atît de bine cînd eram de acord În atît de puține privințe? Seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de pe promenada Mirabeau, a scris pe pagina a doua: „Pentru Lucreția și pentru François, În amintirea fericirii pe care am Împărtășit-o astăzi, tata“. I-am arătat Începutul textului: „Aix-en-Provence. Cam pe la 1868. E vară. Terasa unei patiserii sub platani“. Platanii erau acolo, vara așijderea. „Dacă n-ar fi ediția originală“, i-am spus, „aș modifica data: aș corecta 1868 În 1968!“. Cum făceam să ne Înțelegem atît de bine cînd eram de acord În atît de puține privințe? Seara, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
al unei străzi Înguste și șerpuitoare ce urca dinspre Bonanova. Fațada, presărată cu ferestre enorme În formă de pumnal, avea profilul unui palat gotic de cărămidă roșie, suspendat În arcade și turnuri care se arătau peste coroanele unui pîlc de platani, În contururi de catedrală. Am lăsat taxiul să plece și am pătruns Într-o grădină Înfrunzită, semănată cu fîntîni din care se iveau heruvimi uzi și Împletită cu poteci de piatră care se tîrau printre arbori. Fermín mă puse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
spuse Mickey. Erau două persoane, un bărbat și o femeie care se Întorceau de la o petrecere. Casa lor era la doar cincizeci de metri depărtare. Strada era semicirculară, Întretăiată de o fîșie de grădină, și bomba făcuse ravagii acolo. Un platan de nouă metri fusese făcut așchii; casele nu mai aveau ferestre și ușiile din față și nici țiglă, dar, altminteri erau intacte. Dar femeia și bărbatul fuseseră aruncați În aer. Bărbatul aterizase pe piatra unei zone Înguste din fața ferestrei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fi fost o carte de vizită ?... În șirul de mașini care trecea se crea un spațiu la un moment dat... și eu am țîșnit imediat. De partea cealaltă, chiar vizavi de cabina telefonică se Înșirau de-a lungul străzii niște platani.. Scoarța aspră te făcea să crezi că sînt bătrîni, dar nu erau suficient de groși ca să te poți ascunde după ei. La vreo cinci-șase pași de gura metroului se afla o deschizătură neagră... ca un dinte cariat... o alee Îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Steve Vai sau alt virtuoz al grifului. Pe Clapton nu-l asculți pentru inovație, dexteritate, gratuități sau artificii de uimit specialiștii. Pe Eric (și-ar trebui să pot reproduce tonul lui Alexis Korner când îi pronunța numele!...) îl inviți pe platanul player-ului ca să te bucuri, ca să te revigorezi, când vrei să-ți adoarmă iubita în brațe ori când te rogi (intermediat) Celui de sus. La drept vorbind, habar n-am dacă omul - Clapton adică - înțelege impactul meseriei de chitarist, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
e, cum se spune, paradisul (între altele, al IT), dar n-am cum să verific. Și la ce mi-ar folosi? O să aștept revelațiile lui Bogdan Suceavă, care trăiește acolo și sigur va scrie o carte... Până atunci, am pe platan Monterey International Pop - unicul și singurul festival, cum sună reclama inclusă în booklet. Cred că nu există vreun rocker adevărat pentru care titulatura să nu însemne automat Jimi Hendrix & Janis Joplin. Explozia celor doi meteoriți în showbizul epocii, scurta și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
să tremure. Gesturile ei le luam ca atare, ele nu aveau vreo semnificație anume. Eu mă plimbam întotdeauna cu mâinile în buzunare. Pantofii noștri cu tălpi de cauciuc nu făceau nici un zgomot, cu excepția momentelor când călcam pe frunze uscate de platan. Când auzeam zgomotele acelea, o căinam pe Naoko în sinea mea. Nu de brațul meu avea ea nevoie, ci de brațul „cuiva“. Nu de căldura mea avea nevoie, ci de căldura „cuiva“. Aveam o senzație de culpabilitate când îmi d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
acolo obișnuiau să se așeze cîțiva scriitori celebri ai generației ’60 (printre ei Gheorghe Pituț, Grigore Hagiu, Virgil negoiță...). Imediat ce venea primăvara la București, și pînă toamna tîrziu, restaurantul Uniunii se muta pe terasa din spatele Casei monteoru, la adăpostul cîtorva platani generoși. Urmele terasei erau încă perfect vizibile : un mare pătrat betonat și o colivie de metal unde avea masa sa rezervată tot privilegiatul eugen Jebeleanu. Și acel loc iradia în mintea mea cu imagini puternice, dar mai ales cu gustul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și străjeri cu baltag, grădinile de flori și plante rare par a se bucura de strălucirea celui mai dulce soare în vederea mării; cu toate acestea, semnul sub care au stat e tristeța. Chiparoșii au umbrit tăceri ca de morminte; în platani râd turturele deasupra furcilor unde putrezeau, mâncate de viermi, căpățâni de osândiți. Marea freamătă delicat la poalele colinei, ca și cum ar răsfrânge din trecut și din inima ei stihuri olimpiene; dar în clădirile împăraților războiului, nimeni n-a ascultat decât tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gherete. Supravegheați de către un ofițer japonez, un grup de hamali chinezi Încărca mobile din case Într-un camion militar. La cîțiva metri depărtare de ghereta cu sîrmă ghimpată, un bărbat mai În vîrstă, Îmbrăcat Într-un palton ponosit stătea sub platani și Îi urmărea cu privirea pe japonezi. În ciuda costumului ros, purta Încă manșete albe și piepți de cămașă scrobiți. Domnule Guerevici! SÎnt aici, domnule Guerevici! Bătrînul bielorus era Îngrijitorul complexului companiei Shell și locuia cu mama sa bătrînă Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vînătăile de pe fața lui Jim și clătină din cap. — Toată lumea e În război și tu tot te mai Învîrți pe bicicletă... CÎnd ofițerul japonez Începu să-l Înjure pe unul dintre hamali, domnul Guerevici Îl trase pe Jim În spatele unui platan. Desfăcu ziarul ca să-i arate schița unui artist extravagant Înfățișînd două vase de război uriașe scufundîndu-se sub o grindină de bombe japoneze. Din fotografiile de mai jos, Jim recunoscu vasele Repulse și Prince of Wales, fortărețele de nescufundat despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dat în mîinile fiilor săi. 36. Apoi a pus o depărtare de trei zile de drum între el și Iacov, și Iacov păștea celelalte oi ale lui Laban. 37. Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal și de platan; a despoiat de pe ele fîșii de coajă, și a făcut să se vadă albeața care era pe nuiele. 38. Apoi a pus nuielele, pe care le despoiase de coajă în jgheaburi, în adăpători, sub ochii oilor care veneau să bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
acum un nou covor de omăt. Numai fulgii care nimereau în vâlvătăile jarului din marile masalale de tombac suflat cu aur, înfipte printre tufele albe de trandafiri și hortensii, se evaporau spontan, piereau cu un sfârâit scurt. În curte, doi platani uriași își legănau cerceii țepoși pe ramurile lor golașe. Între ei, slugile ridicaseră un cort deasupra unui podium acoperit de covoare. Mai multe ghirlande din brad, merișor și crenguțe de vâsc, zeci de buchete din siminoc și flori-de-paie viu colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]