995 matches
-
din fața ochilor săi, spre a le dibui mereu înșelătoarea asemănare, călătorul lasă condeiul jos, nu fără a încheia cu o frumoasă explicație: "Eu port în retina mea un Bosfor ideal". Așadar, dacă viața imită arta (viziune mai curând manieristă decât... platoniciană), ochiul trebuie să se îndrepte spre veritabilele modele, acordând naturii privilegiul consolator de frumusețe imperfectă a copiei. Așa e, în lumea artei Lovinescu se simte mult mai în largul său decât pe creasta valurilor 30. De aceea se și arată
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mimesis" de gradul I, lipsit de coerență și, deci, de "verosimilitate"). Oricum, conceptul aristotelic de "catharsis" presupune "ficțiunea unui obiect real sau probabil, în raport cu care să aibă loc dorita purificare"56 aici e de găsit și reconvertirea pozitivă, în raport cu dogma platoniciană, a mimesis-ului57 și a artei ca experiență de cunoaștere prin imagine (id est: imaginală). Cât privește dezbaterea teoretică despre catharsis, în unele studii de dată ceva mai recentă s-a stabilit deja că, din punct de vedere al reprezentării vieții
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
surpinzător de a metamorfoza ființa umană într-o entitate trans-personală, oglindind astfel niște straturi mai adânci ale psihicului, la care conștiința (eul individual) nu are acces. "Realitatea" vizată de melodramă ar întoarce așadar arta dinspre amăgitoarea contingență înspre izvorul ideilor platoniciene, spre lumea arhetipurilor, unde nu e loc pentru individ și trăirile lui mărunte (vezi latura sa "expresionistă"). Așadar, s-ar părea că numai în forma schematic-obiectivă a (melo)"dramei" se poate vorbi cât de cât convingător despre suflet. Iar genul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
toate acestea amplitudinea evenimentului - Cioran este dificil de interpelat. Există lecturi singularizatoare, comparații „metodice”, intervenții tematice, interpretări politicomorale ale scriiturii sale, majoritatea evidențiind ambiguitatea insurmontabilă, imposibilitatea categorizării definitive, oscilatoriul. Scrierile au alternanță, dinamism, indeterminare, altfel spus, semnalmente de pharmakon (termen platonician ce desemnează o circulație între valori și sensuri contrare: benefic/nefast, lecuitor/otrăvitor). Într-o interpretare mai amplă a textului antic și în corelație cu alte concepte similare, J. Derrida „oferă” în Farmacia lui Platon o deconstrucție a semanticii pharmakonului
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
a urmat o „alchimie internă” ce a presupus autodistrugerea / otrăvirea pentru „a-și face auzite cuvintele”, „pentru a se salva” și a dobăndi o „unitate interioară” cum precizează S. Barsacq. Scriitura-împotriva-sinelui elaborată de Cioran, este cum spune Derrida despre textul platonician, un zoon (o vietate care fascinează, care „convinge sufletul”), de asemenea „o catedrală de cuvinte (...) o operă vie, prin însăși umanitatea ei, prin defectele sale, prin lipsurile sale (...) bogată în ambiguități, care zădărnicește orice concluzie și care o face să
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
care duseseră la constituirea unei arte divinatorii, oionistiké (téchne)"55. Împărțirea divinației în două categorii (deductivă și intuitivă) este de origine greco-romană și a făcut carieră în timp, fiind invocată de numeroși antropologi, etnologi și specialiști ai fenomenului religios. Clasificarea platoniciană a fost apoi preluată și a rezistat până în zilele noastre. Cele mai importante lucrări 56 care au promovat-o rămân în continuare tratatul ciceronian Despre divinație și cartea lui Auguste Bouché-Leclercq Divinația în Antichitate. Criteriul care stă la baza acestei
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
primul caz, divinația se poate explica printr-o anume legătură între suflet și posibilitatea reîntoarcerii sale la locul decesului. În felul acesta se pot comunica informații celor vii. În cel de-al doilea caz, poate fi vorba de o idee platoniciană potrivit căreia sufletele eliberate aparțin geniilor și cunosc tainele creației. Eliberate din temnița trupului, sufletele păstrează legătura cu misterul creației și al lumii. În ambele situații "sălașul morții" intră în actul divinației. 102 Bogdan Petriceicu Hasdeu, Sic Cogito, postfață de
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
lucrării formelor nu este recunoscută. Impresia produsă de o imagine pictată sau sculptată depinde de ceea ce figurează ea, nu de modul în care figurează" (J.-P. Vernant). Profesioniștii a ceea ce noi numim arte frumoase se plasează fără îndoială, în ierarhia platoniciană, înaintea sofiștilor și a tiranilor, dar cu mult în urma filosofilor, a conducătorilor militari și a economiștilor. E drept că, detestându-și contemporanii și compatrioții, Platon nu vedea salvarea decât în întoarcerea la imuabilitatea canoanelor egiptene. Până atunci, cu cât un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fost o inovație costisitoare și laborioasă, aproape infamantă. Însemna să întorci spatele Revelației și Adevărului. Peisajul este o Creație care și-a pierdut majuscula, retrasă în sine, reînvestită de o privire nevizionară, sobră și modestă, eliberată pe cât posibil de moștenirile platoniciene ale Ideii, creștine ale grației, estetizante ale Ideii. Acest gen nou, specific Europei septentrionale, individualistă și nenobilă să nu uităm asta -, era foarte prost văzut de elitele care dădeau tonul în Europa: vulgar, ilegitim și în secret profanator. În paysage
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de vedere cum schimbăm viteza. Idolul, care vine din straturile cele mai adânci ale psihismului individual și ale istoriei speciei, ne solicită poate în modul cel mai imperios, căci și cel mai inconștient. Așa cum arta modernă își are, precum sufletul platonician, viața anterioară în Egipt și Asiria, ochiul nostru o are pe a lui în marea refulare originară a magiei de vânătoare. Pentru că avem același encefal și aceeași carcasă ca și omul de Neanderthal, acesta ne înțelege mai bine decât îl
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
imitația. Imaginea era prinsă în statutul ei spectacular de reflectare, calc sau amăgire, în cel mai bun caz substitut, în cel mai rău înșelătorie, dar întotdeauna similare. Ar fi atunci sfârșitul milenarului proces al umbrelor, reabilitarea privirii în câmpul cunoașterii platoniciene. Prin concepția asistată de calculator, imaginea produsă nu mai este copie secundă a unui obiect anterior, este inversul. Evitând opoziția între ființă și aparență, între simulacru și real, imaginea infografică nu mai trebuie să mimeze un real exterior, fiindcă produsul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care sunt științele. Dacă cele pe care le înțelegem ar fi doar speciile care sunt în suflet, ar rezulta că toate științele ar fi nu despre obiectele din afara sufletului, ci doar despre speciile inteligibile care sunt în suflet; așa cum, după platonicieni, toate științele sunt despre Idei, despre care susțineau că sunt înțelese în act. Al doilea, pentru că ar urma eroarea anticilor care susțineau că tot ceea ce se arătă este adevărat, astfel încât cele contradictorii devin simultan adevărate. Căci dacă facultatea nu cunoaște
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
care sunt științele. Dacă cele pe care le înțelegem ar fi doar speciile care sunt în suflet, ar rezulta că toate științele ar fi nu despre obiectele din afara sufletului, ci doar despre speciile inteligibile care sunt în suflet; așa cum, după platonicieni, toate științele sunt despre Idei, despre care susțineau că sunt înțelese în act. Al doilea, pentru că ar urma eroarea anticilor care susțineau că tot ceea ce se arătă este adevărat, astfel încât cele contradictorii devin simultan adevărate. Căci, daca facultatea nu cunoaște
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
EUROPEAN 2011 Cuprins Cuvânt înainte / 9 Capitolul I Antichitatea / 11 1. Arta mimesisului / 11 1.1.Conceptul de mimesis / 11 1.2. Locul teatrului în tipologia genurilor literare / 13 1.3. Criteriile de diferențiere a artelor mimetice / 17 2. Condamnarea platoniciană / 19 2.1. Punctul de vedere al metafizicianului / 20 2.2. Punctul de vedere al moralistului / 21 2.3. Urmașii lui Platon / 24 3. Dramaturgia aristotelică / 27 3.1. Cele șase elemente constitutive ale piesei de teatru / 28 3.2
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cazul acesta, mi se pare, Homer și ceilalți poeți recurg la imitație în povestirile lor. Cu siguranță. Dimpotrivă, dacă poetul nu s-ar ascunde niciodată, imitația ar fi absentă din întrega sa compoziție și din toate povestirile sale. (393a-c) Tipologia platoniciană va fi reluată de nenumărate ori de teoreticienii occidentali. Mairet, unul dintre primii teoreticieni ai clasicismului, o reformulează într-o manieră cvasi identică în Prefața la La Silvanire în 1631: Consider că există trei feluri de poeme: dramatic, exegematic și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un mod de exprimare specific, diferit de cel al literaturii, cel narativ pur. Tipologia aristotelică, formulată în Poetica, este mult mai pertinentă. Aristotel conservă modul de enunțare drept criteriu esențial al diferențierii între forma narativă și teatru. Dar în tipologia platoniciană, se elimină povestirea pură, formă teoretică nerealizată vreodată, cu excepția ditirambului, dacă trebuie să ne luăm după Platon. Epopeea, ca mai târziu romanul și nuvela, integrează fără dificultate elemente mimetice. Nu există, în ansamblul literaturii universale, epopee sau roman lipsite de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ne luăm după Platon. Epopeea, ca mai târziu romanul și nuvela, integrează fără dificultate elemente mimetice. Nu există, în ansamblul literaturii universale, epopee sau roman lipsite de pasaje dialogate 4. Numai câteva nuvele foarte scurte fac excepție. De aceea, opoziției platoniciene ternare, dramatic/mixt/ narativ, Aristotel îi substituie opoziția binară dramatic/narativ. Ceea ce Platon considera drept formă mixtă, impură, devine la el formă narativă 5. Modul de enunț diferențiind, după cum am văzut, genul narativ și genul dramatic, declamația caracterizează teatrul din
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Cui se datorează măștile, prologurile, numărul actorilor și toate lucrurile de acest gen, nu se știe. În ierarhia genurilor, comedia este considerată, în Antichitate, drept un gen minor, judecată care se va menține până în secolul al XVIII-lea." 2. Condamnarea platoniciană Platon se manifestă împotriva teatrului în calitate de metafizician și moralist, totodată. Arta aceasta, care-l menține pe om în universul sensibil și nu-i propune decât modele de imoralitate, este pernicioasă. Platon își dezvoltă ideile despre teatru în special în Republica
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
secțiune a primei părți a lucrării sale, intitulată "Platon să nu-i condamne pe Poeții Republicii sale decât din cauza impresiei prea puternice pe care imitațiile lor o pot face", îl interpelează direct pe filosof. El infirmă aici punctul de vedere platonician, invocând faptul că cititorul sau spectatorul n-ar simți nicio plăcere în fața unui erou care ar fi un model perfect de virtute: "Poeții, spune Platon, nu se complac nicicum în descrierea liniștii interioare a unui înțelept, care păstrează în permanență
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fenomene", cum le numește Corin Braga, ele pot fi explicate pe trei paliere: cel metafizic sau ontologic (în texte teologice ori filozofice), în care se consideră esența lor ca fiind obiectivă, depășind ființa umană, fie că sunt transcendente (în sens platonician) ca sursă a lumii fenomenale, fie că sunt imanente (în sens aristotelic) ca forme ce configurează materia (ca un cod genetic), cel antropologic ori psihologic, în care sunt doar o realitate subiectivă, categorii ale reprezentării mentale, fie conștientă (Ficino, Hume
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cărui teorie a arhetipurilor din psihologia abisală mizează tot pe o realitate misterioasă și o revelație primordială, discursul construindu-se prin alegerea arbitrară a antonimelor unor concepte considerate proprii lumii moderne (raționalitate, democrație, obiectivitate, știință), favorizând un escapism de sorginte platoniciană, la fel ca Eliade. ibid., p. 260. 383 Yo-han Yoo, The Hidden Intentions of Eliade?, p. 231. 384 În ibidem, p. 226. În ce privește influența acesteia și lipsa de viabilitate a opiniilor care o declasează pe baza opțiunilor politice ale lui
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și, în fine, o foarte frumoasă parabolă, povestită de Augusto, a imutabilității vederii interioare prin orbire, legenda pirotehnistului portughez (fogueteiro) și a frumoasei sale soții, epură, aș spune, în plasa datelor terestre marcate de vanitate și nemăsură, a unei idei platoniciene a frumosului (cap. XXII). Critica a subliniat cu precădere caracterul inovator al romanului din perspectiva raporturilor autor/personaje, precum și din cea a facturii parodice a textului. Că este un roman plin de noutate față de vremea sa, repet, nu încape nicio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acest roman explicit de dragoste și supunere, "sclavul" vine însă și cu o smucitură de răzvrătire: discutînd problema evreiască (și anume, în termenii de pînă în septembrie 1933 ai lui Nae Ionescu), naratorul face o declarație de participare, în sensul platonician al termenului, la românitate, căci se declară "evreu, român și dunărean". Este o persuasivă declarație de apartenență la românitate prin care contrazice, delicat, poziția dintotdeauna antiasimilistă a lui Nae Ionescu. A fost declarația la care a răspuns Nae Ionescu în
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
literaturii în particular. Platon își fundamentează concepția sa filosofică idealistă pe faptul că lumea sensibilă este copia imperfectă a lumii transcedentale, a ideilor, iar sufletul de origine divină este singurul intermediar între aparențe și tiparele eterne. Potrivit acestei concepții, teoria platoniciană consideră arta ca imitație a copiei lumii ideilor fiind copia și mai imperfectă, și mai amăgitoare, a acestei lumi. Lucrarea însă care va marca spațiul literaturii și va rămâne punct de referință în lucrările de specialitate este Poetica lui Aristotel
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
cetățeni patrioți francezi. Solidaritățile pre-naționale, în special cele confesionale și regionale, trebuiau măturate și înlocuite cu solidaritatea națională. Monografia lui E. Weber arată că, în plin secolul al XIX-lea, mult după ce intelectualii au introdus ideea de națiune în colecția platoniciană a formelor ideale după care trebuie organizată politic realitatea socială, societatea franceză era departe de a fi omogenă, unitară și integrată intern. Franceza era vorbită doar de o minoritate concentrată în Île-de-France, care forma o enclavă lingvistică înconjurată de o
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]