118,725 matches
-
lui. În timp ce-și pregătește patul-sicriu și retragerea, decorul, obiectele sînt încărcate în coșuri mari. Scena se golește. Îl plînge Agafia, îl regretă, bocind ușor, bătrînul decrepit Zahar. Oblomov se uită. Se ridică, își ia "crucea" în spate și pleacă, ușor, pe o geană de lumină. O candelă arde, agățată undeva, tot spectacolul. Cine este, la urma-urmelor, Oblomov? S-a cuibărit la mine în suflet. Și parcă încape acolo toată Rusia, tot Sankt Petersburgul cu trotuarele lui de lemn, toate
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
banal traseu existențial. Era limpede, apoi, că Noul Roman devenea tot mai mult un fel de mașină de război care voia să impună un nou regim estetic una care continua să risipească armament cînd dușmanul zăcea de mult răpus sau plecase pe alte meleaguri văzîndu-și liniștit de treabă ( vezi, de pildă, Julien Gracq). Numai că, tocmai de aici, din experiența n-aș putea spune cît de autentică a Noului Roman s-a născut o direcție a literaturii franceze contemporane care consonează
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
violență și criminalitate au ajuns unul din ultimele refugii ale clasei muncitoare. De fapt, avem de-a face cu mici armate de desperados dispuși să execute ordinele oricărui descreierat, știind că, de data aceasta, chiar nu au unde să mai plece. În plus, sentimentul apartenenței la o castă privilegiată mobilizează în ei nebănuite resurse de violență, invizibile atunci când ajungeau la șapte dimineața la fabrică și puneau în funcțiune amărâtul strung producător de șuruburi și piulițe. Jurnalișțtii care-au scris indignați despre
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
de ce, într-o zi, din senin, îl luase la bătaie pe autor... adică pe Creangă. Deși s-ar fi putut explica prin faptul că atunci, după incident, luase partea popii Oșlobanu... Căruța s-a stricat, oricum. În toamnă, feciorul Smarandei pleacă în fine la Folticeni, la ,,fabrica de popi." Trage la Pavel, ciubotarul, care îi va fi gazdă și de la care va învăța mai multe decât la Catihet. Cizmarul, zi și noapte, juca stos, lăsându-și ucenicii să-și facă de
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
de masă... Generațiile s-au asprit între timp, poezia sentimentală cere aproape geniu de la autorii care se încumetă s-o întrețină gard în gard cu cinismele și luarea în tărbacă a liricoizilor fără leac. Universul dvs. poetic (revin de unde am plecat), se risipește în derizoriu. Chiar vi se pare că nu aveți motive de a vă împurpura scriind astfel? „Tu... Eu.../ Eu... Tu.../ Între Tu-Eu a fost Ea-El./ Între Eu-Tu/ Va fi El-Ea./ Alături de Tu stă vid./ Alături de Eu stă
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13830_a_15155]
-
clipă în lumea noastră, cu chipul, vocea și spiritul lor care într-o vreme ne erau atît de familiare. Evocarea primei întîlniri cu Petre Țuțea debutează în cea mai bună tradiție balzaciană cu descrierea amănunțită a locului: „Din strada Brezoianu pleacă perpendicular pe grădina Cișmigiului patru sau cinci „intrări", a doua dintre ele numindu-se chiar Intrarea Brezoianu. Pe stînga acesteia se înșiră doar cîteva clădiri, toate blocuri elegante și trainice, construite în perioada interbelică. Ultimul are două scări și la
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
care s-a golit dintr-o dată, și atunci mă trezesc. Uneori, când lucrăm împreună și ocupăm camere alăturate, Jean-Claude Carrière mă aude țpând prin peretele subțre care ne desparte. Nici măcar nu tresare, și-și spune: "e iarăși trenul care a plecat." Și, într-adevăr, a doua zi încă îmi mai amintesc de trenul acela care, încă o dată, a dispărut în plină noapte, lăsându-mă singur și fără bagaje. În schimb, n-am visat niciodată un avion și mi-ar plăcea să
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
fost el povestit de păgubit: "cum stăteam acasă trist, sosește în goană Venerius și-mi poruncește să-i duc pe dată guvernatorului cele două vase; intimidat, cer să-mi fie aduse, ca să nu se întâmple o nenorocire mai mare, și plec spre reședința lui Verres. Când am ajuns acolo, acesta se odihnea; prin casă umblau cei doi faimoși frați frigieni; cum m-au văzut, m-au și interpelat "unde sunt, Pamphilius, vasele": le-am arătat trist; ei le laudă. Mă plâng
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
cele două țări, care ajung în final constată cercetătorul - într-o situație oarecum simetrică, Parisul fiind eliberat la 23 august 1944, când regele Mihai anunța întoacerea armelor împotriva Germaniei, în condițiile puternicei presiuni sovietice. La acea dată, ambasadorul Paul Morand plecase deja, precipitat, de la București, fiind transferat la Berna. Nu apucase să-i mai întâlnescă nici pe Antonescu, nici pe rege, dar îi va scrie mareșalului că nu părăsește "un post, ci o a doua patrie". În Elveția, la 22 august
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
seara de la film. Văzusem Pianistul. Era cald, sufocant, mi-era sete, tot corpul mi-era însetat, prizonierul a tot felul de senzații și al imaginilor din orașul de cenușă al lui Polanski. Mi-am lăsat mașina în fața porții și am plecat pe străzi. Străbăteam traseele binecunoscute, iar ele păreau că se intersectează cu unele stranii, dintr-o Polonie răvășită, dintr-o Varșovie în care nu există, paradoxal, decît un singur om, un pianist evreu și tulburătorul lui destin. El și eu
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
ceea ce a spus în treacăt, pentru flatarea unor autori. Este ca și cum ar pune în vînzare cutii cu chibrituri arse". În proximitatea tratării encomiastice a producțiilor foarte oarecari, putem vorbi și de un bombasticism teoretic, cum ar fi bunăoară cel ce pleacă de la conceptul de "paradoxism": "O stafie bîntuie literatura română: paradoxismul. Pretins curent literar, inventat de pretinși scriitori, paradoxismul este luat în serios numai de cei care nu înțeleg literatura. Dar ei sînt mulți...". Avînd o ideologie neguroasă, așa-zisul paradoxism
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
muncii", cu amenințările de rigoare ("ți se taie ziua, nu ți se mai dă primă tot anu^, o să ai calificativ «satisfăcător» și vei fi prelucrat la cadre"), eram silit să ajung la ora 7 dimineața în Piața Unirii spre a pleca în marș către Piața Aviatorilor, cu cămașă albă și cu pancarta de rigoare ("răspunzi dă ia cu capu^"), parcă-mi era înfipt un piron în palmă Timpul trecea extrem de încet. Epuizam în primele trei sferturi de oră subiectele posibile cu
1 Mai muncitoresc by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13891_a_15216]
-
să mă ridici cum poți". Pe aceeași coardă sună și un îndepărtat, aproape stins ecou arghezian dintr-o Duhovnicească lipsită de metafizică, în nevoia acută a unei vecinătăți protectoare: "am ochii în gol buze uscate/ am sufletul sec/ și mă plec/ spre tine/ vecine". Nesiguranța de sine, vulnerabilitatea, marea fragilitate a ființei în fond lipsite de apărare și menite unei funciare singurătăți constituie tema obsedantă a acestei poezii care-și surdinizează cu fiecare vers strigătul interior: "în singurătatea ta/ se ascunde
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
1902 la Facultatea de Filosofie a Universității din Viena), Weininger se va destăinui unui prieten cum că mai există pentru el doar trei posibilități: spânzurătoarea, suicidul, ori un viitor atât de strălucit, încât nici nu îndrăznește să-l conceapă. Va pleca într-o călătorie în Italia, așteptând ecourile publicării, redactând în vremea asta o seamă de aforisme ce vor apărea postum sub titlul Despre cauzele ultime. Se va întoarce la Viena în septembrie, îmbolnăvit de ceea ce va descrie prietenilor ca "un
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
ghitara, Cu ghitara, cu paharul. În 1972, la 8 ani după „plecarea” autorului, apare volumul selectiv „Versuri”, antologarea fiind realizată de Ilie Dan, studiul introductiv de Ion Rotaru și cuvântul Înainte de D.I. Suchianu. * * * Așa cum am relatat, În anul 1920 Păstorel pleacă la Cluj unde-l ajută pe Cezar Petrescu la apariția revistei „Gândirea”. Aici scrie, Împreună cu Adrian Maniu, feeria În versuri „Rodia de aur” care este publicată În „Viața Românească” numerele 7, 8 și 9 și chiar este jucată cu succes
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
Dacă mai punem la socoteală și poezia, cu un titlu pastoralo-erotic, Sub cămăși de borangic, pe care o publică în anul 1890 în revistă Generația viitoare, avem deja profilul unei sensibilități multiple și al unei capacități de exprimare foarte largi. Plecat la Munchen în 1889, de fapt poezia privind zestrea ascunsă a cămășilor de borangic este localizată chiar Munich, el se înscrie, în urma unui concurs, la Akademie der Bildenden Kunste, unde îl are ca profesor pe Johann Caspar Herterich, iar colegi
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
a dreptul fastuos. La începutul anului 1892, pictorul se intoarce iarăși în țară, de data aceasta întoarcerea fiind prilejuita de pierderea mamei. Cu cei opt mii de lei care îi revin ca parte după lichidarea casei materne de pe Popa Soare, pleacă din nou la Paris unde, după toate probabilitățile, se înscrie la Academia Julian. În această perioadă pictează lucrarea La malul mării și alte două tablori cu o tematica frecvent întîlnită în epoca, inspirate din spectacolul curselor de cai: Curse la
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
mă știu/ atât de singur dacă n-aș fi aflat/ după masă de întunericul/ ce și-a spart capul de ochiul meu/ că moartea ne ține de mână/ și e credincioasă ea nu se sperie/ ne mângâie câteodată când morții/ pleacă dimineața să cumpere ziarul/ și chiar dacă se mai duce ea nu mă lasă/ singur amintirea ei adică tocmai/ copilul ei îmi ține de urât/ și-atunci vorbim despre probleme filosofice/ eu îi spun că iubirea nu e oarbă/ ci doar
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13914_a_15239]
-
care a crezut totuși că relația cu mine e ceva trecător. Constatând că nu-i așa, a pus bețe în roate procesului, încât acesta a durat un an și câteva luni. Ne-am căsătorit în 21 iulie 1940, apoi am plecat în voiaj de nuntă la Brașov pentru două săptămâni. - Dar ce vă scriați în scrisorile acelea? - Eu cred că toți oamenii îndrăgostiți scriu la fel. Se prostesc! În ce-l privește pe Grigri, iată ce scria în 10 martie 1939
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
dovedit, mai târziu că era o prietenie extrem de interesată din partea acestuia, care nu știa decât să ceară, iar dorințele i se îndeplineau imediat. Mai târziu, cumplit de gelos pe popularitatea lui Grigri, s-a purtat înfiorător. Din cauza lui Teodorescu a plecat de la Facultatea de Matematică la Facultatea de Litere; s-a înconjurat de scriitori, sculptori, pictori, muzicieni care veneau la lecțiile lui și erau fascinați, vrăjiți de el; avea într-adevăr o inteligență sclipitoare, a fost pionierul calculatoarelor în România, a
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
va face foarte rău) declanșat și de viața pe care a dus-o și de moștenirea genetică. L-am întrebat pe medicul curant dacă va putea suporta voiajul, iar el mi-a răspuns: "Doamnă, își dorește atât de mult să plece încât, dacă i-aș interzice, s-ar speria îngrozitor și asta i-ar face foarte rău. Vă sfătuiesc să-i dați un calmant înainte de a pleca la aeroport și unul în avion, iar când ajungeți, să se odihnească 24 de
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
suporta voiajul, iar el mi-a răspuns: "Doamnă, își dorește atât de mult să plece încât, dacă i-aș interzice, s-ar speria îngrozitor și asta i-ar face foarte rău. Vă sfătuiesc să-i dați un calmant înainte de a pleca la aeroport și unul în avion, iar când ajungeți, să se odihnească 24 de ore pentru a se adapta la fusul orar de acolo.". - Ați plecat. - Călătoria a început excelent. Am ajuns cu bine și am început să ne deplasăm
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
i-ar face foarte rău. Vă sfătuiesc să-i dați un calmant înainte de a pleca la aeroport și unul în avion, iar când ajungeți, să se odihnească 24 de ore pentru a se adapta la fusul orar de acolo.". - Ați plecat. - Călătoria a început excelent. Am ajuns cu bine și am început să ne deplasăm pe la diverși elevi de-ai lui, plecați din țară în SUA, după care am trecut în Canada, la Ottawa... Am fost găzduiți la Ambasadă, lucru care
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
iar când ajungeți, să se odihnească 24 de ore pentru a se adapta la fusul orar de acolo.". - Ați plecat. - Călătoria a început excelent. Am ajuns cu bine și am început să ne deplasăm pe la diverși elevi de-ai lui, plecați din țară în SUA, după care am trecut în Canada, la Ottawa... Am fost găzduiți la Ambasadă, lucru care nu se mai întâmplase nicăieri. Ambasador era Bucur {chiopu. Am ajuns, am dormit o noapte acolo, a doua zi am vizitat
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
am trecut în Canada, la Ottawa... Am fost găzduiți la Ambasadă, lucru care nu se mai întâmplase nicăieri. Ambasador era Bucur {chiopu. Am ajuns, am dormit o noapte acolo, a doua zi am vizitat o expoziție a eschimoșilor; el a plecat la Universitate, a luat masa cu cineva și ne-am întors la ambasadă unde eram singuri (toți plecaseră în week-end). Ne-am așezat să ne odihnim; pe la ora 6 a început să gâfâie și mi-a spus că nu se
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]