2,966 matches
-
și Matziev nu se arătară prea uimiți. „O dovadă în plus“, îi spuseră primarului. Și se priviră cu subînțeles. Noaptea începea să se lase. Colonelul aruncă niște bușteni în șemineu, iar judecătorul o chemă pe Louisette. Fata veni cu capul plecat, tremurând toată. Credea că va fi interogată în legătură cu spânzuratul. Mierck o întrebă ce găsise de mâncare. Ea răspunse: — Trei cârnați, jumări, jambon, picioare de porc, o găină, ficat de vită, brânză de vacă și de capră. Chipul judecătorului se lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se făceau că nu văd, Cezarina le povestise tuturor cum a fost în ziua în care el, cu 25 de ani mai mare, o dezvirginase acasă, în apartamentul lui marital, într-o zi în care știa că nevastă-sa era plecată, după tot amorul, boticul, sângele, jertfa, curățenia ulterioară, când să plece viitoarea studentă la teatru, el, în loc s-o conducă, să-i promită, s-o pupe, s-o admire etc., i-a făcut două sandviciuri și i le-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la democrație, comunismul ne-a schimbat atât de mult, ne-a înghesuit istoria într-un colț, suntem într-o țară în care doar teroriștii vorbesc, victimele tac înfricoșate, frica la români, acest sentiment primar, care ne face să ținem capul plecat, chiar dacă nu-i nici o sabie pe-acolo, să pupăm mâinile, despre asta ar trebui scris, comunismul ăsta a afectat tot, noi am condamnat doar prin cifre: canal, femei însărcinate, omorâte prin chiuretaje făcute aiurea, de neprofesioniști, că altfel nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cântecul ăsta, dar numai ție ți se potrivește, Unde calci/ Urmă nu faci/ Unde șezi/ Nu te mai vezi... Se uită la fată, tânără, fără experiență, ai tăi știu că ești prin București?, îîî, nu contează, răspunde tânăra, ține pleoapele plecate, el se uită numai la fața ei, nici un rid, Dumnezeule!, ce copil!, crede că povestea lor e la început și-i propune repede: tu o știi pe nevastă-mea?... puțin... și, nu ți-ar plăcea o pizdă?, Maestrul e puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
grădina restaurantului, Anita se ridică de pe scaun, îi întoarce spatele, trece printre mese, iese târâind sandalele ușoare. Tânărul actor întoarce repede capul și se uită după ea, o privește o clipă de o sută de ani, fata mergea greu, capul plecat, umerii adunați, sandalele făceau un zgomot infernal. Nu-i vede decât spatele încovoiat. * Seara, am aflat că s-a aruncat de pe clădirea fostului ei liceu și că maică-sa, o arhitectă foarte cunoscută pe atunci, ți-am mai spus asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de pe terasa de la Hades, în ziua aia nefericită, când el mânca alături de Rita, fata care devenise prima lui nevastă, mereu o vede pe Ani cu spatele, plecând, îi vede sandalele alea ușoare, picioarele lungi, stă cu umerii adunați și capul plecat. În alt pom e tot ea, Ani a lui, așezată pe scaun, tot pe terasa de la Hades, plânge tăcut, în liniște, fără un suspin, doar șiruri de lacrimi se scurg continuu. Acolo am murit amândoi... Au înnebunit copacii, își spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o doamnă. Pălăria lui Olson s-a ridicat Încet de pe cap. Au urmat două minute destul de crispate În lumina din hol, timp În care recepționerul de noapte și câțiva oaspeți Întârziați i-au examinat curioși: fata țipător Îmbrăcată, cu capul plecat, și tânărul chipeș, care-și ținea bărbia cu câteva grade prea sus. Concluzia era la Îndemâna oricui. Pe urmă frigul de afară, unde acum, că se vedeau primele semne ale zorilor, aerul sărat era și mai proaspăt, și mai tăios. - Urcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mulți, iar acum el însuși n‑o mai scoate la capăt. Ce ghinion! Plâng, nu mă pot abține și sper că n‑o să mă vadă copiii în starea asta. Copiii nu vin prea curând acasă, în ultima vreme sunt mereu plecați nu știu pe unde. Au nevoie de o mână forte, iar eu am chiar două, deși piciorul meu e disponibil doar într‑un singur exemplar. Sărăcuțul meu Otti, săracul de tine! Of, of, măi, măi, plici, pleosc. Nu‑i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și atingea sfârcurile cu unghiile ei lungi și roșii. „Potoliți-vă!“ le-a certat compozitorul. „Îmi cer mii de scuze, fetele sunt amețite rău și au uitat de bunele maniere. Vă rog să le scuzați“, a spus el cu capul plecat. Avea aceeași expresie ca atunci când Îi adusesem cureaua. Abia atunci am sesizat mirosul emanat de trupurile celor două femei care inunda Întreaga cameră. M-am Întors În camera de oficiu și am izbucnit În lacrimi, Încercând să rezist dorinței de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și În blugi, vorbeau cu voce scăzută. Femeia era mai În vârstă, dar nu păreau să fie mamă și fiu. Din când În când femeia ridica câte-o șuviță de păr care cădea pe fruntea bărbatului care stătea cu capul plecat. Câteodată Îi mângâia buzele cu o mână ridată. Bărbatul nu-și ridica ochii din pământ. Părea că rezistă cu stoinicie umilinței. Din când În când un surâs vag flutura pe fața acestei femei care avea probabil de două ori vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și am articulat cuvintele automat, fără să mă gândesc măcar. Am spus-o, și nu din obligație, ca răspuns la spusele altcuiva, situație în care m-aș fi putut consola măcar cu scuza că doar îmi țineam și eu capul plecat ca să evit complicațiile. Nu, eu am spus-o primul: — Heil Hitler. — Heil Hitler. Nebe nu ridică privirea din ceea ce începuse să scrie atunci când mi-a răspuns distrat, așa că nu îmi văzu expresia. N-aș putea spune cum arăta fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
soartă îi aștepta și pe ei: demontarea, recuperarea, recondiționarea și folosirea sub alt nume și sub alți indicatori. Un fel de metempsihoză a pieselor ce vor sluji, în cel mai bun caz, cine știe cărui strung carusel fără conștiință. Stăteau cu capetele plecate, atât cât le permitea dispozitivul, când deodată Getta 2, care privea prin hublou, exclamă: — Ia te uită! Parcă se vede o planetă! Cu pași mărunți, comandantul Felix S 23 merse la hubloul său, mai mare și mai curat, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
lavă, de freamăt infinit, Cutremurând vertebre de silex ori granit, Va hohoti, imensă, Vitala Histerie... ARCA În turburatu-mi suflet, am construit o Arcă - Informă nălucire de biblic corăbier, - Și turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă, Noroade-ntregi, plecate puternicului cer. E vremea să se-abată mânia Lui! O ploaie De stropi rigizi întinde zăbrele de oțel. Corabia aleargă... în negura greoaie, Corabia se-nclină și-aleargă fără țel... Și cel din urmă creștet de munte se scufundă... - Spre
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
au văzut-o de nenumărate ori; cazul meu. Cântărețul Ovidiu PURDEA SOMEȘ spunea într-un cântec mi se pare că; - Dacă pleci din satul tău, / Toată viața îți pare rău. - În aceste versuri spuse există un mare adevăr pentru cei plecați. Toți tânjim după locul unde ne-am născut și dorim să revedem meleagurile natale de care ne leagă cele mai frumoase amintiri din copilăria noastră, din viața noastră. Astfel este și cazul scriitorului Viorel DARIE, care a plecat de foarte
BUCOVINA PLAI DE BASM ȘI DOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364294_a_365623]
-
toată noaptea decât să primesc bătaie. După un timp se înserase, iar mama mă tot căuta și mi s-a făcut milă de ea gândindu-mă că poate mă iubește și m-a iertat. Am ieșit din ascunzătoare, cu capul plecat și i-am spus. -Iartă-mă mămico, că nu o să mai fur niciodată! Îmi pare rău! Nu mi-a mers și maică-mea mi-a tras câteva nuielușe la funduleț de am văzut stele verzi de durere, în timp ce striga la mine
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
-te! Mai avem aproape o jumătate de oră... Destul de surprinsă, dar plină de speranță, Violeta s-a întors să închidă ușa. În acel moment i s-a părut că-l vede pe fostul ei soț trecând pe stradă, cu umerii plecați, vorbind de unul singur și scuipând pe jos cu înverșunare. Iluzie ori realitate, acea secvență de o secundă i-a adâncit supărarea și a hotărât-o să povestească... Referință Bibliografică: URME DE DRAGOSTE - Cap. I / 4 - / Marian Malciu : Confluențe Literare
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
spre ceruri susurul apei 25 grâul în pârgă - picături grele de apa scutură macii 26. laptele cald - copilul căprarului și-alungă umbra 27. piaptănul de os - bunica și părul ei alb în zori de iarnă 28. iarăși mângâind poza copilului plecat - mâinile mamei 29. o ciocârlie - sărbătoarea grâului poate începe 30 vară fără ploi - de vrejii uscați atârnă stele 31. bradul de Crăciun- pe scaunul bunicii doar un măr roșu 32. aburi de ceață - aproape sau departe creasta muntelui? 33 34
HAIKU,2010 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361440_a_362769]
-
în tine. Pietre albe, pietre negre, Flori în sute de culori, Cruci ce poartă a lor nume Cer ce plânge al lor dor. Și suflă cu putere vântul În ochii tăi înlăcrimați Și-o salcie sărută creștetul Celor mai demult plecați. Mai stai puțin și vrei să pleci, Îți pare cripta prea murdară; E-o poză ștearsă dar îi vorbești Și-ai vrea ca mama să apară. Spui deja că pleci deși te doare Și promiți că ai să revii, Îți
LOC DE PACE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361551_a_362880]
-
nici la populară, care, ai observat, nu este genul după care să mă dau în vânt. - Nu-i nimic. Aici suntem țărani cu toții, chiar dacă am învățat un pic mai multă carte decât ei. Să nu uităm de unde am plecat. - În privința plecatului eu fac excepție. Sunt născut și crescut la oraș, în Galați, într-o familie de intelectuali. Tatăl meu este un cunoscut doctor chirurg în Galați, iar mama profesor la Universitate. - Auzi, soro!!! Și tu cum ai reușit să ajungi la
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
legile regulamentare, fiind pregătitoare, ca să ajungem la tocmeli de bună voie, ar fi modul oportun a se zice sătenilor cu ocaziunea preschimbării legilor actuale: V-ați pregătit destul de la promulgarea regulamentului încoace, acum învoiți-vă pentru toate, sau de unde nu, plecați, pământul este tot al proprietarilor și voi v-ați dobândit deplina libertate, să vă hrăniți unde vă veți putea ajunge. Fiindcă precum un copil de părinți buni nu se scoate din casa parintească cu mâinile goale, ci dobândește mijloace spre
DR. MITE MĂNEANU, BOIERII ŞIREFORMELE DE MODERNIZARESTATULUI NAŢIONAL DIN TIMPUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA(1) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363929_a_365258]
-
sparge ușa temniței tale și aș pătrunde prin ceață ce-mi îmi scofâlcește trupul că un fior de gheață și aș lasă lumină să ne învăluie. Te-aș strânge în brațe și aș elibera praful de tristețe de pe umerii tăi plecați. Dar nu pot. Tu rămâi un vis ce ma bântuie noapte de noapte...un copil ce aleargă trist pe străzile goale după ce s-a pierdut. Un copil speriat de umbre dar și mai mult de lumini. Alergi prin labirintul minții
NO ORDINARY LOVE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362913_a_364242]
-
mângâiata, sărutarea: Pe mâna ta am să mă culc și eu.... Asemeni scuturatelor în horă de vânt, ca frunze galbene să fiu Când voi pleca și când fi-va-mi o oră, Septembrie, scrisoarea ce ți-o scriu... Și-așa plecată, unde să mă cauți?! Și-așa venită unde să mă știi...? În locul care numele tău poartă, Ca-n ram de nuc, subțire, să-ți adii; Duc Soarele de toamnă prin vesminte, Mi-e portativ de stele dimineață M-oi așeza
SEPTEMBRIE, SCRISOAREA CE ȚI-O SCRIU de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362955_a_364284]
-
Alaiul care vine după noi, În ritm de cobza și de alăuta Să-l facem să fie de soi... Că mirele, azi soața își săruta! Să-i dăm Cezarului, ce e al lui Și fericirii, zorii dimineții, Cei doi Feciori, plecați hai- hui La braț cu anii tinereții! Să îi purtăm în rugăciuni Să aibă parte de lumină, Să crească la rându-i lăstuni, Să prindă’n viața rădăcina. Mereu la bine și la greu În fericire și durere, Pe cerul
MIRII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363052_a_364381]
-
1067 din 02 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Pune-mi degetul pe frunte și spune-mi NU NU te vreau în viața mea, să-mi spună degetul tău Pune-mi palma pe frunte și spune-mi DA DA te vreau plecat, sa-mi spună palma ta Pune-ți buzele pe fruntea mea și spune-mi NDA NDA să simt cum mi-o spun ale tale buze moi Pune-ți fruntea ta pe fruntea mea și spune-mi DNU DNU de vrei
FRUNTEA de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363074_a_364403]
-
Foca, milițianul din comună, un plutonier major, îl chema mereu la post și cu cererea în față îl forța să semneze intrarea în ceapeu. El refuza ca mai mulți cetățeni din comună și din această cauză stătea acum mai mult plecat, când pe la loturile unde avea pământul, când la noi la vie. Pleca noaptea de la noi spre casă să ia alimente și să vadă ce se mai întâmplă cu familia. Lăsa căruța la socri în curte și cum erau doar treizeci
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]