5,205 matches
-
Gestapoului. Părea mai potrivită pentru a-și trage sufletul decât fotoliul impunător și moale. Drumețului Îi șade bine cu banca, Își zise el așezându-se. Întunericul din sală i se părea diferit de cel al nopții sau de cel de sub pleoape. Rece, umed, neprimitor. Cum să adăpostească, la o adică, ființa fragilă a fantasmelor sale? Dar Eritreea, Gaza, Golanul, Iordanul, Iudeea? Și, mai ales, pe Erwin Gancz scriindu-i din Kibbutz-ul său Înecat de verdeață, la doi pași de granița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la care era invitat și primarul orașului, un liberal distins cum sunt liberalii În general. O alta, pe care nu o putea suferi, o Întrebă dacă rujul pe care urma să-l folosească trebuie să se potrivească cu fardul de pleoape sau cu cerceii de perle negre. Cu nici una, draga mea, a zis ea zâmbindu-i prietenos. Dar cu ce atunci? Întrebă alarmată Roxi, căci conta mult pe impresia pe care urma să o facă asupra lui Gino. Cu prezervativele, scumpo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tanc. Uită-te mai bine, mi-au spus barátok. Și eu uitat atâta che usturau ochii și nu mai védeam nimic de chită sare aveam la lontru. Și atunci spus cu ochii inchiși, ca se nu uit țineam strins sub pleoape desen, seamănă cu scriere egipteană, dar pare mai ocska. A fost mai bine, cred, pentru că nu mai luat nici o palmă peste cap. Aduc aminte de scrisul rusesc de chite ori tai porcu' la Móduna Márta. Jaj de milyen szép léany
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Linei Îl trezi pe Coriolan, care deschise mai Întâi un ochi nedumerit și morocănos, apoi Încă un ochi, ultimul de altfel, vigilent, războinic, amenințător. Cu acest ochi Își privea fiul În timp ce celălalt ochi, ghidat de un CAF emoțional, alerga sub pleoapa coborâtă din nou, după expresia dominatoare a ochiului vigilent, războinic și amenințător. Când se Întoarse la lumină, strălucind cu mândria unui sentiment natural, celălalt ochi strălucea mai puțin și nici nu mai era atât de amenințător, ci gata să cedeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cap tânăra femeie, invizibilă parcă până atunci, și, dintr-o dată, nu doar vizibilă, ci și de o forță a prezenței sale care pulveriza pur și simplu greutatea lui Brândușă pe cale de a strivi, Încetul cu Încetul, siluetele celorlalți, Înghesuiți sub pleoapele sale ca Într-un teasc de struguri din care Începea să picure mustul. Când și ultima bătaie de palme se stinse, tânăra femeie se apropie de Petru și Îi spuse: Sunt Eleonora și am un mesaj din partea doamnei Ster. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a fost decât o femeie care a născut. E drept că după mulți ani de Încercări și cazne. Ochelarii păstrau pe lentile aura lucrurilor văzute de cei ce Îi purtaseră pentru o vreme. Trecutul se așeza peste prezent ca o pleoapă transparentă pe ochiul unei șopârle adormite la soare. Odată cu ochelarii se moșteneau și dioptriile, ca și cum toți cei din familia Morar-Koblicska ar fi trebuit să vadă lumea cu aceiași ochi, bolnavi de miopie. Într-o bună zi, ochelarii au sfârșit Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
uriașă, al cărei păr alb-castaniu aranjat într-o coafură înfoiată, fâșăia frecându-se de bluza mare, foșnitoare, care, la rândul ei, scânteia atingându-se de fusta sa ecosez. Avea niște ochi cenușii ca stronțiul, care mocneau în sinea lor în spatele pleoapelor umflate. Făcea aerul să pară nociv, ușor radioactiv. Aproape că te așteptai să-ți pocnească urechile. Cât a terminat ea de mestecat biscuiții, eu mi-am ferit privirea. Nu mă puteam hotărî să încep discuția asta și ea părea aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scaunele alea, apoi o să-l folosesc ca să sparg una dintre ferestrele din cealaltă parte a secției. O să vii cu mine, luând în drum și laptopul lui Nimeni. Ai priceput? Țigara îmi ridica fuioare de fum în ochi. Am strâns din pleoape și am încuviințat. — Bine. O să trebuiască să alergi cât de tare te țin picioarele. Ai grijă să intri și să ieși repede din lumina lămpii. Aleargă fără să te oprești, nu te uita în jos mai mult decât e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în toate direcțiile deodată. — Tot ce vreau să știu acum e dacă tu l-ai trimis pe domnul Nimeni după mine, Scout. Ești una dintre ei? Lumina focului sclipi la lacrimile care-i izvorau din ochi, strângându-se pe marginea pleoapelor. Se strădui din greu să nu lase nici o picătură să cadă. Nu, sigur că nu l-am trimis. Aș fi folosit bomba aia de litere afurisită asupra lui, dar rechinul tău a ajuns înaintea mea. Nu-i rechinul meu. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de aripi. Era o zi imensé care nu se mai termină, În care Întunericul nu era decît o parte neînsemnaté și noaptea se prelungea peste mésuré de puțin, fiind, Între a vedea și a nu vedea, ca o clipire de pleoape. Mergeau amîndoi prin cîmpul cel galben, féré sé se gîndeascé decît la cerul care, fiind atît de aproape, se atingea de pémînt, la doar cîțiva pași Înaintea lor, aținîndu-le calea, ca un perete. Era o liniște depliné, În care cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
a fost și este rețeta mea: înfrunzită-golașă, înmugurită-destomnată, falnic stufoasă-veștedă, pașnică-temperamentală. De luat în doze egale, pe nemîncate, cu roșu de asfințit, cu colț de lună, la miez de noapte ori la primul vîrf de rază de soare. Compresă pe pleoape, cînd privirea tinde să devină fixă. În spațiul ăsta, plin de prezența lui, legată fedeleș de mîini și de picioare cu spirala unui veșnic ieri... Prețiozități cu carul, Iordana, ajunge! E o grădină mare. Cu un cireș în mijloc, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o alchimie numai de Iordan cunoscută, rățușca urîțică s-a preschimbat în lebădă. Melodioasă. De la melodioasele oase ale gîtului pînă la melodioasele glezne. Cel mai frumos trandafir baccara din grădină a întregit metamorfoza adolescentei mălăiețe. Fardul îmi înfiora întîia oară pleoapele; mersul, din cauza pantofilor escarpen ai mamei, era nesigur. Așa călca și Mica Sirenă, după ce și-a dat nemurirea și coada pe-o pereche de picioare. Ia-mă de braț, Dințișor, să exersăm mersul pe tocuri". Dacă ți-ar cădea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Nichita Stănescu, despre poetul ochi: "el are un ochi în loc de gură (...)". Urmau cîteva acuarele din prima personală, Fata și șarpele, devenită în album Ana și Șarpele. Prima, La nymphette, cea aleasă de Iordan din cauza feminității bănuite în trupul de copilă. Pleoapele și le ține întredeschise, ca niște semințe decojite, părînd a auzi frunzele sălciilor în vibrație; nu vede șarpele zvîcnind din pîlcul de iriși. Ideea că mi-a presat pîntecele puber, că mi-a stors pe hîrtie trupul gol mă tulbură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Găurile negre sînt stele moarte? Foste stele, sau cum? La "știrile negre de la cinci", aflu că o bătrînă de 80 de ani a fost violată de-un tînăr de 16. Femeia strîngea măceșe din deal. Rosa canina. Destul. Te ustură pleoapele de nesomn, dar dai la iveală iarășișiiarăși albumul. Ai căpătat o dependență maniacală dacă vrei să te vezi încășiîncășiîncă în străfundul ochiului de pictor. Îl răsfoiesc pe repede. Trupul îmi apare în părțile-i constituente. Se învîrtește ca pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mă mai lase să plec. Mă imaginam la capătul navetei aventură-inel; speram că voi fi ultima notă, ultima sonată. Viața sentimentală a lui Iordan? Un du-te vino inimă verighetă. Niciodată pe inelarul meu, rămas gol de-a pururi. Strîng pleoapele ca să reintru în epoca (grea epocă ai fost pe lumea asta, Iordan) mersului săptămînal la București. Mersul care năștea alt mers. Altul și altul. Cînd la un lat de palmă deasupra pămîntului, cînd cu călcîiele-carne vie. Mă lăsam dusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
scuturați. "Premiera-i totul, mi-ar fi răspuns Iordan, dacă m-aș fi plîns, nu repetițiile". Tristețea, la revenirea în Iași, era nerodnică, dar luam mersul de la capăt, săptămîna următoare, sperînd într-o foarte altă zi. Dacă apăs palmele pe pleoape, redevin tînăra femeie neliniștită, gata să împingă trenul, să ajungă mai repede. După fumul de țigară de pe culoar, aerul rece. Forfota Gării de Nord, ea căutîndu-l c-un ghimpe în inimă: dacă n-a venit? Și palma bărbatului, întinsă a încurajare: "Sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
destul de inabil) un plagiat. Lucrarea de doctorat a dat-o "la făcut" lui Z. A știut să-i agațe, cu complicitate perversă, pe mulți. Vrăjitorie? Nu, psihologie. O evit pe dama masivă, cu chelie în creștet ca o tonsură catolică. Pleoapa căzută îi dă un aer de dragon solzos. Și pe mine a încercat să mă captureze cu mulți, mulți ani în urmă. Nu-mi plăcea fruntea pătrată de Betty Boop. Corsajul enorm era veșnic pătat, Dumnezeu știe cu ce. Alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
încet. Apoi, am simțit cum mă clatin, cum mă derulez lent ca o desfășurătoare, cum pierd înălțime și mă prăbușesc. Simt deja că am atins orizontalitatea și trupul meu se relaxează încet la contactul cu solul, se destinde, se deconcertează... Pleoapele încep să se miște, deschid ochii larg... îmi ascult respirația grea și sacadată. Somnul meu și al Arinei Gnomul Un strat gros de întuneric mă desparte de imaginea mea din oglindă. Îmi intuiesc forma grevată în beznă, așa cum s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Burta mea ascuțită, dezumflată pe-o parte, respiră ca o bășică spartă; copilul adormit și ploaia invită la somn. Întunericul răzbate prin toate orificiile feței; îl expir lent, ca pe un fum, gura și nările se umplu de gustul ploii, pleoapele se apleacă ușor, înlăuntrul lor. O lumină albă, de zori, dislocă întunericul și mă umple pe dinăuntru. Copilul meu doarme... dorm și eu. Bunica mea țestoasa Mă trezesc brusc în poziția în care m-am culcat: pe o parte, poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lui fusese șifonată, granițele zdrobite și senzația de învingător spulberată cu acel gest de teatru desuet și de paradă: Acum lasă-mă, ai avut ce ai vrut, du-te! Era momentul crucial când metamorfoza atingea culmile disimulării. Fața palidă, alungită, pleoapele căzute peste ochii fără viață, capotul aruncat peste formele dezgolite puțin mai mult decât trebuie, mâna prefăcut neputincioasă pentru a încheia nasturii neglijeului, buza inferioară ușor tremurândă, comisurile conturate în curba dezolării ajustate de un creion fin, lividitatea evidențiată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
betonului, ca să se determine legătura coeficientului Poisson dinamic cu coeficientul static (al aceluiași nemernic franțuz), Șepcarul simți în ochii lui de oaie o înțepătură de ac. Se frecă, după ce îndepărtă ochelarii, și-și palpă cu podul palmei, globii oculari prin pleoapele umflate. Câteva clipe acul își încetă penetrarea. După ce văzu iar strada uriașă în dezmembrarea ei, casă cu casă, demolată sistematic, schele Piat, urcând și coborând de-a lungul zidurilor cât Chomolungma, buldozere și excavatoare mărșăluind pe lângă cohorte de salopete cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Interpreți într-un scenariu necunoscut în care și regizorul improvizează în funcție de muzică, personaj și inspirație. Răsună acum vioara molto presto a lui Emmanuel Ax. Îngerii ascultau cu aripile strânse peste genunchi și fruntea lăsată. Era respirația muzicală a Domnului. Clipirea pleoapelor sale. Îngerii și-o însușeau cu pleoapele căzute pentru a o simți mai bine. Apoi, Lia, împreună cu prietena ei de aceeași vârstă, 16 ani și jumătate, fugea să facă poze la fântâna arteziană de la Primărie. Bine zise Mioara dar fântâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și regizorul improvizează în funcție de muzică, personaj și inspirație. Răsună acum vioara molto presto a lui Emmanuel Ax. Îngerii ascultau cu aripile strânse peste genunchi și fruntea lăsată. Era respirația muzicală a Domnului. Clipirea pleoapelor sale. Îngerii și-o însușeau cu pleoapele căzute pentru a o simți mai bine. Apoi, Lia, împreună cu prietena ei de aceeași vârstă, 16 ani și jumătate, fugea să facă poze la fântâna arteziană de la Primărie. Bine zise Mioara dar fântâna nu exista pe vremea aceea și Primăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dunărea ce fornăia la 200 m la vale, un vârf de cuțit din ocrul soarelui la apus, sidef de cer, pe care Any îl așternea pe unghiile de la mâini, pe cele de la picioarele butucănoase preferând praf de stele, iar pe pleoape, supărarea cărămizie a Lunii folosită de Hugo de multe ori și pentru versurile lui Prunilă, ca să-i oțetească dulceața perimată, pentru a-l scoate pe viitorul cititor din somnolența cantabil-desuetă a catrenelor. Mai greu era pentru îngeri, pentru că Gustav îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ia formă, îl căli în apa rece a sudorii, nicovala icnea cu aceeași impostație de voce tubată, al II-lea Război Mondial începuse de mult, bormașina rotopercuta fierul înciudat zadarnic, trecu la represalii cu fainul, scânteile luminau Universul incognoscibil, strânse pleoapele încercând să-l taie mai fin după ce tură triodina la maximum, electronii îi deformau și mai tare chipul, polizorul nu făcu decât să-i estetizeze hidoșenia, deformările se vălureau sub lovitura barosului, crestele ascuțite se modulau precum sânii ei sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]