780 matches
-
superior, care să-i reamintească verticalitatea noastră în spirit, cum spune Kierkegaard, când viața ne pune adesea în genunchi... Nu, nu voi lucra într-o astfel de redacție... Erau mai interesanți Vintilă, Bacaloglu, Calistrat... chiar și famenul de Pantelimonescu, prin plictisul inexplicabil pe care ți-l inspira de îndată ce deschidea gura... Nu, n-aveam chef să învăț formele de simulare și disimulare a gândirii ca să-mi creez iluzia că rămâneam liber când hotăram publicarea unor texte de a căror stupiditate eram conștient
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
reușești decât să mă chinuiești cu supravegherea și paza asta. Mi-e urât stând singur, ți-am mai spus de câteva ori, însă dumneata, cu datul permanent din mâini și cu mersul în vârful picioarelor, îmi adâncești și mai mult plictisul. Prințul făcea aluzie la faptul că Lebedev, sub pretextul liniștii de care avea nevoie bolnavul, îi gonea pe toți ai casei, însă el în persoană, în aceste trei zile, intra la prinț aproape în fiecare clipă și, de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se vor bucura să primească un tânăr remarcabil ca dumneavoastră, atunci, desigur, vă veți potoli însuflețirea și veți vedea că totul e mult mai simplu... și, pe deasupra, asemenea cazuri, rare... provin, în opinia mea, parțial din saturația noastră, parțial din... plictis. — Chiar așa, chiar așa! strigă prințul. Ideea e admirabilă! Tocmai „din plictis, din plictisul nostru“, nu din saturație, ci, dimpotrivă, din sete... nu din saturație, aici ați greșit! Nu numai din sete, ci chiar dintr-un fel de ardere, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vă veți potoli însuflețirea și veți vedea că totul e mult mai simplu... și, pe deasupra, asemenea cazuri, rare... provin, în opinia mea, parțial din saturația noastră, parțial din... plictis. — Chiar așa, chiar așa! strigă prințul. Ideea e admirabilă! Tocmai „din plictis, din plictisul nostru“, nu din saturație, ci, dimpotrivă, din sete... nu din saturație, aici ați greșit! Nu numai din sete, ci chiar dintr-un fel de ardere, dintr-o sete arzătoare!... Și... să nu credeți că motivele sunt atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
potoli însuflețirea și veți vedea că totul e mult mai simplu... și, pe deasupra, asemenea cazuri, rare... provin, în opinia mea, parțial din saturația noastră, parțial din... plictis. — Chiar așa, chiar așa! strigă prințul. Ideea e admirabilă! Tocmai „din plictis, din plictisul nostru“, nu din saturație, ci, dimpotrivă, din sete... nu din saturație, aici ați greșit! Nu numai din sete, ci chiar dintr-un fel de ardere, dintr-o sete arzătoare!... Și... să nu credeți că motivele sunt atât de neînsemnate, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nirvana). Atât idealul de viat] al omului simplu, cât și al pustnicului, se opun existenței bazate doar pe senzualitate pur], lipsite de orice constrângeri etice. O viat] tr]it] doar în pl]ceri duce prin ins]și natura să la plictis și dezordine, afectând viața de familie și pe cea a colectivit]ții. Buddha a condamnat hedonismul pur prin argumente psihologice și etice. De asemenea, a criticat și atitudinea unor materialiști, care nu credeau în existența vieții de dup] moarte și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tipurilor precedente; După finalitatea actului comunicării: * Accidentalăconstă în transmiterea întâmplătoare a unor informații ce nu sunt vizate în mod conștient și voluntar de emițător și cu atât mai puțin adresată unui receptor; * Subiectivăexprimă starea afectivă a locutorului (nervozitatea, echilibrul, nerăbdarea, plictisul etc.); * Instrumentalăeste focalizată pe un singur scop precis, urmărește anumite efecte și obiective manifestate în comportamentul receptorilor; Scopul comunicării (poate fi explicit sau implicit, declarat de participanții la actul de comunicare sau observant la nivel subtextual și subliminal (sub nivelul
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
caz monumentalizarea limitei este resimțită ca prilej de frustrare și ca permanent coșmar, în celălalt izolarea în limitele proprii este gustată cu rafinamentul nobil al celor care nu au nevoie pentru a supraviețui decât de ei înșiși. Ea nu generează plictisul, ci, dimpotrivă, euforia pe care ți-o poate oferi vidul sau plinul ființei proprii. Iată de ce un ratat se poate oricând sinucide, dar un leneș, niciodată. Și cum ar putea fi leneșul nefericit? El nu are proiecte, pentru a cunoaște
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
care Voința, Unul Originar, își celebrează eliberarea supremă. Scenariul acestei apolinii divine, funcționând terapeutic față de Creatorul ei, este reeditat întocmai în Geneză. Înainte de a deveni cumpănire, stare proiectivă a Facerii, plutirea lui Dumnezeu peste ape este pura bântuire care însoțește plictisul ontologic. Iar întunericul care stăruie deasupra adâncului, a prăpastiei - abyssos - nu este doar starea elementară a nimicului, ci și reflexul ei psihic în sinea Duhului neangajat în faptă și, ca atare, suferind. Orice privitor într-o prăpastie adevărată cunoaște crisparea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
parte, În rândurile membrilor claselor de mijloc, care posedau un anumit nivel de trai și de avuție, dar doreau să acceadă la un statut superior prin cumpărarea de produse mai scumpe și mai prestigioase. Cealaltă față a acestei frustrări este plictisul metafizic devastator, sugestiv pus În scenă, În anii ’60, de câteva filme ale lui Michelangelo Antonioni. În acest sens, rock-ul și diversele curente care Îi succedă pot fi privite ca niște culturi ale consumatorilor nemulțumiți. Apariția subculturilor avea să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
este rutina zilnică. Mă întreb dacă orice rutină este detestabilă. Probabil că există și o rutină a nobilimii, a oamenilor bogați și importanți, care se complac într-o rutină a mișcării. Dar și aceasta se poate transforma într-una a plictisului: ce farmec mai are călătoria atunci când ți-o permiți când vrei, și pe unde vrei? Oare totul se poate transforma în obișnuință, chiar și fericirea? Mai este fericirea fericire dacă ea este prezentă tot timpul, devenind o stare rutinieră? Filosofia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
amărăciunea și suferința seculară! - un semn! Așa cum s-a mai Întâmplat de câteva ori În veacurile trecute, de parcă o zeitate a națiunii acestui popor - sau populații! - de pe ambii versanți ai Carpaților, speriată ea Însăși de căderea noastră În tristețe și plictis existențial, ne-a mai trimis - rar, e drept! - un mesager al dreptului nostru de a fi, de a spera. „(...Ă de când sânger./ Nu mi-ai trimis de mult un Înger./ Să bată alb din aripă la lună,/Să-mi dea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sud cheamă un sorb, Bacovia, Mircești prea frumos ca să fie adevărat, bielă-manivelă, Alecsandri Bacovia! lampa de veghe pe cale să se stingă, retorica succede clipei thanatice, altă cătare n-are pușca, retorică în gînd, erotică în faptă, zone erogene ale călătoriei plictisul cu el ori cu ea, imobilitatea în relativitatea ei evidentă, momentul gării necunoscute, ostentativa ei lipsă de inscripție, miezul nopții, INTERVENȚIE ÎN TEXT Singur-pușcă în loc de gol-pușcă, ca goliciune. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT Romanul prin uzina de țevi, peste un cîmp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
am zis, "am înțeles" și am ieșit tăcut din biroul ei. Era o zi frumoasă de duminică însorită, (parcă putea să fi fost și altfel în orașul unde nu știam dacă plouă vreodată) și, ca să mai omorâm un pic din plictisul nemărginit ce nu ne proteja de sulițele usturătoare ale unei călduri luciferice, i-am propus tovarășului meu de misiune, generalul Avraham Yoffe, să dăm o raită prin iarmarocul ce se ținea o dată pe săptămână în oraș. Ma așteptam să descopăr
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
la Începuturile ei, bogată În „masculinul“ hidrogen; acum, În „femininul“ oxigen. Ca și cum compatibilitatea cu mediul a făcut ca bărbatul să apară mai devreme decât femeia. Să citim Biblia: Cel de sus a creat, zice-se, un bărbat și, văzându-i plictisul, a mai făcut și o femeie... Alt paradox căci, măcar pentru o generație, e nevoie În primul rând de femeie. Mai sus, În domeniul subtilului, mai apare un paradox. Saturată În oxigen, femeia are un biocâmp oxidativ, avid de energie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
20, așa încât structurile spirituale ale inconștientului însuși gândesc altfel decât după regulile de gândire ale conștiinței 21. Este vorba aici despre o șansă ontologică esențială, căci altfel cum s-ar mai revela artele, creativitatea? N-ar fi, în lipsa lor, un plictis continuu pe pământ ? N-am trăi într-o lume de cristale văzătoare și imobile, nu s-ar robotiza totul ? Fără arte, fără științele umaniste eficiența singură împiedică însuși mecanismul de înaintare al societăți. Americanii (altfel maeștri într-ale testelor pragmatismului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ca pe niște ispite conținându-și pedepsele În ele Însele. Peste tot pe unde trec, oamenii fac din viața lor o mizerie și un dezastru, fiecare poartă pe chip propria-i nenorocire, reproducând și Împroșcând la mari depărtări nenorocirea celorlalți. Plictisul, durerea, nenorocul, istovirea, sila și frica de viață, sila și frica de moarte, toate pulsează pe chipuri Într-o infinitate de măști și sub o aură de cataclisme, frustrări și zădărnicii, care ajung să mă fascineze și mă fac să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de standardizare a dus deja la folosirea generalizată a mașinii de cules, la utilizarea aproape exclusivă a clonelor vegetale și la răspânirea modei actuale a vinurilor din bucăți de lemn163. Mondializarea producției vinicole este fără îndoială un element de banalizare: "Plictisul se născu într-o zi de uniformizare", vorba poetului 164. Dar trebuie să sperăm că producătorii de vin de pretutindeni vor ști să păstreze originalitatea vinului lor și să o apere printr-o formă juridică adecvată. IV. Către o protecție
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
sau de către părinți. Pentru Orin E. Klapp (1972), implicarea tinerilor în modă și în teribilisme reprezintă o subordonare temporară a identității personale față de identitatea de masă, fără a pune în pericol structurile fundamentale ale societății. Totuși, dacă tensiunile psihice, inclusiv plictisul, devin extreme, atunci este amenințată chiar structura socială (apud D.L. Miller, 1985, 149). Sunt de acord cu Orin E. Klapp, mai ales dacă privim rezultatele unei cercetări din 1968 despre comportamentul tinerilor în situații de mulțime. Astfel, Thomas S. Smith
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
acestor căutări. * Faptul că peste unele idei s-a așternut uitarea nu demonstrează inadecvarea acestora, ci mai curând nerăbdarea pe care curgerea timpului o poartă cu sine. Nu este vorba în mod obligatoriu de căderea în desuetudine, ci intervine și plictisul de care dăm dovadă în fața acelei dorințe de nou ce ne mână către altceva. Stau mărturie chipurile pe care Divinitatea le capătă în timp. * O insignă instituie legături dorite, lipind pe cel care-o poartă la o clasă de apartenență
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
compromisul moral În presupusa cucernicie creștină: „am plâns și am iertat-o... pe urmă am prins- o iar, și iar am plâns și iar am iertat- o...”. Pentru femeia Întreținută, «pasionalul» Crăcănel a devenit o monedă calpă, iar iubirea lui - plictis uriaș. Trahanache primește și el un răvășel, matinal, de la Nae Cațavencu prin care este invitat de către acesta la o Întrevedere urgentă și de interes major pentru venerabilul, cetățean, tată de familie: „Venerabile domn, În interesul onoarii d-voastră de cetățean
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
morală elastică și tranzitorie, și furtișagurile (până și Cațavencu, cel care falsifică polițe, subtilizează scrisoarea de la Cetățeanul turmentat), și chiar și șantajul, cu singura condiție a salvării aparențelor de onorabilitate. Se joacă de plăcere sau pentru a scăpa de plictis, când nu e vorba de interes pecuniar. Unii mai mereu câștigă (gajul fiind tertipul), alții pierd În mod obișnuit; și pierd nu doar jocul, ci și bani: „L(ache): Când am zis eu că ești deștept, Întâi a zâmbit așa
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
și solemnitatea adresării contrastează cu umila lor condiție și Îndeletnicire, dar și cu Înfățișarea lor. Deși epave umane, ei cunosc totuși plăcerea bavardajului. Personajele lui Caragiale beau mult, mănâncă mult, vorbesc mult - și toate acestea pentru a se salva de plictis și, mai ales, pentru a se manifesta ca existență. Excesul Îi definește și le conturează o filozofie de viață sui generis: „De ce oare? De ce, de nece - nu trebuie să ne batem mereu capul să filozofăm, să tot căutăm cauză la
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
la cheu și reparată. Slobod la gură, stând în capul statului ca într-o bodegă, se crede îndreptățit să pigmenteze viața politică internă și internațională cu o culoare de împrumut, plătită de alții, care-l vor susține și apăra până la plictis. Contând pe un mercenariat pentru pace și democrație, Președintele se simte sigur și îndreptățit să ne aducă fericirea cu forța; deși grea și adâncă îi este suferința. Ce n-ar face dacă n-ar fi încorsetat de prevederile Constituției? Se
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
sirena? Râsul, în regimul comunist, trebuie să fi fost supapa de evacuare a tensiunilor acumulate, care se deschidea la momentul potrivit, de cineva pus responsabil, de la securitate, desigur, care crea și bancurile. Prin râs ne-am salvat de la monotonie și plictis și am zis că e bine, din moment ce se poate râde. Despre „supapa” de la „Europa Liberă” ar putea spune ceva mai mult Emil Hurezeanu, cel care le știe pe toate. Așa stând lucrurile cu dictatura, e de mirare că cei care
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]