1,400 matches
-
nimic. Stăteau ca la început și nu dădeau semne că s-ar fi plictisit, ci că ar mai fi stat și de acum încolo o bună bucată de vreme. Timpul trecea și nimic nu se întâmpla. Mulțimea devenea și mai plictisită, iar Gardienii păreau parcă din ce în ce mai odihniți. Pe nesimțite, un copil, sau cel puțin așa părea, s-a strecurat prin acea mulțime și a ajuns la mine, începând să mă tragă de picior. M-am uitat nedumerit la el și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să-ți lipsească de la nici o masă. Augustus strâmbă nemulțumit din nas. — Este o părere unanim recunoscută, insistă Musa, pe care nu mai Themison se încăpățânează să o nege, că pâinea conține nenumărate calități vindecătoare. Apoi mierea, untdelemnul și chiar oțetul... Plictisit, cezarul flutură disprețuitor din mână. Antonius Musa se scarpină încurcat în creștetul capului. În drăz nește în cele din urmă: — Trebuie mâncat puțin, dar des. — Asta-i bună! se împotrivește împărăteasa.Ți-ai și găsit ce sfat să-i dai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acestea. Dar contractele de arendă și activitatea publicanilor ar putea fi mai atent supravegheate de comisiile rogatorii... Tace însă mâlc. Nu e momentul să discute acest subiect. Împă ratul se arată interesat de fiul său... Augustus își ia o mină plictisită. Pe bietul părinte îl trec apele. Se teme de primejdiile știute și neștiute care-l pasc pe Nar cissus. Ridică un pic tonul: — Unul dintre acești cavaleri nerușinați, puși pe jecmăneală, a intrat în mai multe rânduri pe pământul omului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se apropie. După cum bombăne e Cornelia. Numai ei îi tună și-i fulgeră tot timpul. Cineva e dator să stea tot timpul cu ochii pe ea! Occia suspină. Așa e. — Cum o lași, nu face decât prostii. — Bine, bine, mormăie plictisită bătrâna. N-are timp să-și piardă vremea cu văicăreli fără rost. Cealaltă nu se lasă. Am trimis-o deunăzi să aducă apă sfințită de la fântâna Egeria și a spart urna... — V-am spus că nu poate decât să stropească
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tace, roșie la față, necutezând a spune nimic. Bun! Măcar i-a închis gura, ei și celor tentate să o imite. Își înăsprește vocea: — El este atât protectorul generalilor, cât și al copiilor, deci este normal să-l cinstim... Ușor plictisit, regele o întrerupe: — Ceea ce am vrut să spun este că toate părțile materiei, dacă sunt lipsite de căldură... Mult te mai roade și pe tine grija asta cu focul, suspină Occia. — ...zac fără lucrare, de parcă ar fi moarte, și doresc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
forțeze mâna. Dar pe măsură ce ascultă este din ce în ce mai nemulțumită. De ce nu s-a consultat prostul cu ea? Versurile astea hazlii și săltărețe n-au cum să trezească interesul publicului. Cercetează figurile celor din dreapta și din stânga. Lângă ea, Agrippina arborează un aer plictisit și adormit. Ce mai, moțăie de-a binelea. Calpurnii Pisones discută între ei în șoaptă. Nici nu îndrăznește să privească în spate. Bănuiește ce se întâmplă. Mulți o șterg probabil pe furiș. O mai supraveghează o dată cu coada ochiului pe Agrippina
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
însă nemulțumit și-i gonește cu mâna. — Bine, bine, mă mai gândesc. — O sută șaptezeci și cinci, stăpâne, mai lasă negustorul din preț cu voce plângăcioasă. Asinius Gallus nu lasă să i se citească mulțumirea pe față. Le întoarce spatele și mormăie plictisit: Poate o sută cincizeci... nu știu... Duceți-vă acum... Un gând îl oprește. Dacă-i vinde totuși până mâine și nerozii apucă să le povestească altora ce i-a pus să-i facă Vipsaniei? I-ar strica toate socotelile. E
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
feri să se im plice pe față. — Legal, nu are această putere. Dreptul de grațiere nu apar ține principelui, ci Senatului. — Ca și cum n-ar fi totuna, mormăie Libo nemulțumit. Nu, nu-i tot una, dă să-i răspundă Gallus. Renunță, plictisit. Ce rost are să se apuce să-i explice prostului, dacă n-a aflat până acum, că tribunalele nu sunt emanații ale puterii imperiale? Nici dacă ar vrea, Augustus nu poate interveni direct. Și cu siguranță că n-o să se ducă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-o repede la drum. Când i-am auzit mârâitul, am zvârlit în urmă unul dintre pui... — Pe care l-a înhățat și l-a dus înapoi în siguranță, și abia după aceea a pornit din nou în urmărire, îl completează plictisit Rufus. Cunoaște povestea pe de rost. Thaos nu pierde nici o ocazie să se laude cu talentele lui de vânător, dresor și orator. — Nu-ți poți imagina furia ei neputincioasă de pe țărm, când am ajuns înapoi la corabie... — Vorba lungă, sărăcia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca să lungească spectacolul. — Fac tot felul de fente..., se entuziasmează germanul. Își plesnește palmele. — Mamă! Ce agilitate! — Ce s-a mai întâmplat? întreabă morocănos instructorul. — A sărit cu prăjina tocmai când să fie luat în coarne! — O nimica toată, murmură plictisit Rufus. Trucuri de doi bani. Curiozitatea îl îmboldește totuși: — N-au ridicat și niște bariere în arenă, pe unde se ascund ca să scape? Parcă..., ezită Pusio. Își lungește gâtul. Nu văd prea bine de aici. Respirația i se accelerează. — Unul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din cap. Muzica deschide seria duelurilor. Imediat se înalță un strigăt ascuțit. Instantaneu, i se alătură nenu mărate alte glasuri. Par să se izbească în aer unele de altele. — Ce-a fost asta? întreabă îngrijorat germanul. — Ce să fie? murmură plictisit Rufus. Au început probabil să agite din cearșafuri. Explicația lui nu reușește să-l liniștească pe călăreț. Se duce până la ușa culoarului și trage cu urechea. Gălăgia persistă. Se întoarce cu trăsăturile încordate. Evreul îl iscodește un timp din priviri
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Când Paterculus ajunge lângă el, îl ia iritat la rost: — Ce te-ai împiedicat de țâncii ăia? Velleius se înroșește. Răspunde încurcat: — Nu i-ai recunoscut? Sunt copiii celor mai mari familii din Roma... — Ei și? ridică Tiberius din umeri plictisit. Îl doare-n cot de toți Lentulii, Metelii, Valerii și Fabii de pe lumea asta. Încep amândoi să-și croiască drum prin îmbulzeală. Pe trep tele altarului se profilează deja fasciile lictorilor. Din fericire, sacrificiul nu a început încă. Ajung în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tocmai din cul tul religios, pe când la ei pițigăiala asta e menită să confere mai multă solemnitate evenimentului. Ca să se forțeze să rămână treaz, își concentrează atenția pe gesturile principelui. Un micuț camillus îi ține la îndemână farfurioara cu tămâie. Plictisit, își maschează un nou căscat cu un rânjet larg. Se schimbă apoi de pe un picior pe altul. A amorțit de atâta nemișcare. Se uită încă o dată spre cântăreț. Flautistul caută să acopere cu notele lui ascuțite toate celelalte sunete străine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
baldachin ar cuit. Marcia Medullina se asigură că în jurul lor nu se află decât Tiberius și tânărul său protejat și-și îmboldește bărbatul din umăr. Acesta ezită, apoi șoptește repede către împărat: — Am primit o scrisoare... — De la cine? întreabă Augustus plictisit. Femeia apucă iute de sub mantaua scurtă de pe umeri un pa pirus rulat și i-l întinde împăratului. — De la cine? repetă cezarul, mirat de data aceasta. — Mi-a scris Publius Naso, șoptește flaminul. — Ovidius? tresare principele. Destrăbălatul ăla!? Cum de cutează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
închei eu, zâmbind fericită numai gândindu-mă la Ben Williams. ― Și te place? întreabă Sophie, cu blândețe, ocrotitoare, nu vrea să mă rănească spunându-mi că știe că mint, așa că îmi va cânta în strună. Vacă proastă. ― Nu, spun eu plictisită. Adică, mă place, dar nu-i place de mine. Îi place de Geraldine, dar ei nu-i place de el. ― Ei bine, poate că situația se va schimba. Vreau să zic, cu faptul că el te place pe tine, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mii de site-uri pe care mi-ar plăcea să le vizitez. Da, asta e ultima carte. E timpul să plec. Rătăcesc spre casă și-i înmânez cele trei cărți fetei care stă acolo, care e prost îmbrăcată și pare plictisită. Încerc să-i întâlnesc privirea ca să-i ofer un zâmbet prietenos, dar nu e interesată, nici măcar nu se uită la mine când îmi dă cărțile înapoi, puse în siguranță într-o pungă de plastic, iar când îi mulțumesc, doar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
apă rece ca gheața, cu o felie de lămâie și bagă-le în frigider) și cea mai bună cale de a depozita alimentele conservate în bufet (cumpărând niște rafturi de plastic, de 5,99 lire). Jemima s-a plictisit. E plictisită, grasă și nefericită. Cred că suntem cu toții de acord că nu e o combinație prea bună. Așa că sunetul telefonului cu un apel de interior este o ușurare bine-venită, care îi distrage atenția de la problemele ei. ― Eu sunt, spune Geraldine, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
acum ăsta e singurul lucru la care se gândește în viață. ― Sincer, Jemima, chiar dă roade. Am mai pierdut cam un kilogram săptămâna asta și mi-am făcut atâția prieteni. Cred că ți-ar face bine. ― Bine, mamă, spun eu plictisită. O să încerc să-mi găsesc un club pe aici prin zonă. Ceea ce firește că nu voi face, pentru că în ceea ce mă privește, un club de slăbit ar fi iadul pe pământ. Conversațiile cu mama ei par să decurgă mereu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
par să decurgă mereu la fel. Se pare că aceasta n-o întreabă niciodată pe Jemima despre muncă, prieteni, viață socială. Mereu o întreabă de greutate, iar Jemima se retrage imediat în apărare, evitând totul cu grijă, cu un suspin plictisit. Vedeți voi, mama ei crede că își dorește ce e mai bun pentru Jemima. De fapt, mama ei vrea ce e mai bun pentru ea însăși. Vrea o fiică slabă și frumoasă, care să fie invidia tuturor vecinilor ei. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
diseară mergem să bem ceva și nu știu ce să mai inventez. ― Uau, râse Richard. Ai face bine să-ți pui centura de castitate. ― Pentru numele lui Dumnezeu, Rich. Am nevoie de un sfat. ― Spune-i că ai prietenă. Richard părea deja plictisit. ― Știe că n-am prietenă. ― Ei bine, nu știu. Spune-i pur și simplu că te doare capul, propuse Richard, râzând și el de ce spusese. ― Bine, las-o baltă, zise Ben. Mă descurc eu. Diana a transformat scurta întâlnire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
hol. Jenny m-a ignorat. ― Jenny? Gata. Nu mai accept porcăria asta, și am terminat-o de mult sentimentul de compasiune. Mă rog, de fapt din dimineața asta. Jenny s-a întors cu un oftat. ― Ce e? făcu Jenny, părând plictisită. ― Care e de fapt problema ta? Îmi ajunsese, și eram hotărâtă să n-o las să scape de data asta. ― Chiar crezi că ți-aș împărtăși ție din problemele mele? spuse Jenny ironic. ― Uite ce e, chiar am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
vrea să-l rog pe arhiepiscop față în față... — Ce anume? — Să mijlocească o întâlnire între acești soli japonezi și rege... Episcopul Lerma îl privi cu milă pe Velasco, îi întinse mâna și-i primi sărutul. Apoi repetă cu glas plictisit: Fie ca arhiepiscopul să-ți asculte rugămintea... Însă ești prea înverșunat. Ai grijă ca înverșunarea asta să nu-ți ducă sufletul la pierzanie, repetă el. După ce mulțimea s-a împrăștiat, iar episcopul Lerma a plecat și el la episcopie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
galop, mișcându-se lin Într-un galop rapid, tăcut, dacă nu luai În seamă șuieratul care-i ieșea din nările largi când ataca, fericit să fie liber după ce fusese ținut În țarcul Întunecos. Undeva În primul rând de scaune, ușor plictisit, aplecându-se În față ca să se sprijine de bordura de ciment din dreptul genunchilor, criticul suplinitor de lupte cu tauri al ziarului El Heraldo scrijeli: „Campagnero, Negru, 42, a năvălit cu 90 de mile pe oră și o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Ne aduse nota făcută de bătrână și apoi se-ntoarse și se așeză la masă. Altă fată ieși din bucătărie. Traversă camera și se așeză În prag. — Nu-ți mai pierde timpu’ cu ăștia doi, spuse spilcuitu’ pe un ton plictisit. Vino să mănânci. Ăștia n-au pic de valoare. Plătirăm și ne ridicarăm În picioare. Toate fetele, bătrâna și spilcuitu’ se așezaseră la aceeași masă. Marinarul localului stătea cu capul În mâini. Nimeni nu-i spusese vreun cuvânt cât stătuserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Harry deveneau din ce În ce mai interesați de peisaj. Era de fapt o scuză pentru a-și apropia fețele și a face conversație. Ăia sunt plopi, cred... — Ia uite, eucalipt. —Ce-or fi ăia? Moff, care stătea În spatele lor, răspunse pe un ton plictisit. —Sălcii. —Ești sigur? spuse Harry. Nu prea par. —Nu toate sălciile sunt mari și plângătoare. Avea dreptate. Era un soi pitic de sălcii care cresc foarte repede, așa că pot fi tăiate des și folosite pentru a aprinde focul. Pe măsură ce urcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]