930 matches
-
era un soi de porumb numit "dintele calului", fiind apropiat de forma unei potcoave: gros și lat. Prin urmare boabele rămâneau întregi, doar cu fisuri ici-colo, unele devenind castanii, iar altele ceva mai negre, arse puțin, în funcție de intensitatea focului în plită. Mâncam încet. Nu ne grăbeam. Nici n-am fi putut. Boabele astea erau mari, solide, foarte greu, poate chiar imposibil de înghițit, întrucât riscai să-ți rămână în gât și să te îneci; să mori sufocat. Sfărâmarea boabelor de porumb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Nu ne grăbeam. Nici n-am fi putut. Boabele astea erau mari, solide, foarte greu, poate chiar imposibil de înghițit, întrucât riscai să-ți rămână în gât și să te îneci; să mori sufocat. Sfărâmarea boabelor de porumb coapte pe plită constituia un test anevoios și riscant pentru dentiția oricărui om necăjit care ar fi fost obligat de împrejurări să se delecteze cu un asemenea meniu, fiindcă după ce se răceau boabele deveneau mult mai dure și mai pietroase decât fuseseră în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Ribault) Prin urmare, rămăsesem fără cel mai popular și universal mecanism de măsurare a timpului. Cum ne vom descurca? Ce vom face? Era întuneric deplin într-o cameră friguroasă în care șapte ființe omenești stăteau năucite și debusolate. Doar deasupra plitei, într-o cană umplută cu boabe de porumb "dintele calului", sub icoana Maicii Domnului cu Pruncul, pâlpâia luminița unei biete lumânări ceva mai mărișoare decât fitilul unei candele. Cât o fi ceasul? Cât? Dar e zi sau e noapte? O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Într-una din aceste zile, imediat după încetarea crivățului, ne-a surprins în mod plăcut vizita unei distinse doamne. Noi tocmai "serveam masa", având în centrul ei binecunoscuta farfurie de aluminiu în care mama pusese boabele de porumb coapte pe plită, peste care presărase nițică sare pentru a le face mai gustoase, mai atractive. Deodată s-au auzit niște bătăi slabe la ușa din hol. Mama, mi se pare că bate cineva la ușa de afară, zise Mircea. Du-te, Mircea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
le trimită din nou în cavitatea bucală așa cum fac oile pentru a te bucura de gustul și aroma unor bucate delicioase?? Ce grozav ar fi, nu? Căci noi ne săturaserăm până în gât de boabele de porumb "dintele calului" coapte pe plită. Ce minunat ar fi fost dacă am fi avut și noi măcar o bucățică de mămăliguță cu o foaie de ceapă întinsă în sare. Oh, Doamne! "Pasărea mălai visează și flămândul praznicul." (Proverb) Odată cu intrarea doamnei în cameră parcă se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a răspândit în cameră, încât am crezut că vom muri asfixiați. Dacă nu ne-ar fi salvat domnul primar cu niște oameni de suflet, eram demult pe lumea cealaltă. Da, doamnă, mâncăm în fiecare zi boabe de porumb coapte pe plită ori fierte în ceaun, încât ni s-au acrit și mațele și inima și sufletul, rumegând ca oile la boabele astea insipide și pietroase de ne-au crăpat și ne-a sărit smalțul dinților de atâta zuruială și zdruncinătură. Făina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Uite, aici curge produsul finit. Ungeți-vă pâinea cu ulei și mâncați. Nu uitați de cățelandru. ...După nouă zile și nouă nopți de chin, după un calvar îngrozitor, hrăniți la limita subzistenței cu boabele de porumb "dintele calului" coapte pe plită de ne clănțăneau și ni se spărgeau dinții în gură de atâta ronțăială și ni s-au veștejit și s-au subțiat mațele încât era cât pe ce să dăm ortu' popii, toți cei șase copii laolaltă cu mama deodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Geneva). O duhoare de ciorap mucegăit prăjit în untură cu arome de curry. Omul nostru a abandonat toate resturile vegetale și animale rămase de pe urma activității sale chiar acolo unde a gătit, un munte mic în mijlocul căruia strălucea ochiul incandescent al plitei pline de grăsime. 10 ianuarie 2005 În timp ce afară ninge în rafale, răsfoiesc cu încântare ediția princeps a Călătoriilor în zig-zag a lui Rodolphe Töpffer (1799-1846), născut la Geneva, un om complet, desenator, botanist, pedagog, politician. Este o carte de călătorie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
se comercializează la oraș sub denumirea de ciuperci Champignon, apreciată a fi cea mai apreciată ciupercă, cu gust de carne de pasăre sau de carne de animal tânăr. Ea poate fi pregătită rapid prin prăjire directă pe jar sau pe plita sobei de bucătărie, având grijă să-i presari puțină sare în spațiul rămas liber după zmulgerea cozii. E foarte gustoasă cu pâine dar tot așa de bună și cu mămăligă rece. Pe urmă le-a vorbit despre prea cunoscutele Ghebe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
gustoasă și hrănitoare tocăniță. Zbârciogul (Marchella esculenta), foarte sățios, ca și Pâinișoara (Russula virescens), voluminoasă. Cu câteva bucăți se poate pregăti un prânz pentru trei, patru persoane. Pâinișoara ca și Râșcovul (Lactarius deliciosus) se pregătește tot pe jar sau pe plită cu brânză de burduf. Din Hribi (Boletis edulis) se pot pregăti în aceeași măsură o mâncărică cu legume, ca și o tocăniță sau o ciorbiță bine dreasă cu ou și cu smântână și cu sare de lămâie, după cum foarte bine
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
preocupat de mânuirea camerei video, tânărul copleșit de emoții a pășit pe prispă, a „pătruns” în tinda largă și răcoroasă vara ce despărțea, sau mai bine zis unea cele două odăi. Cea din stânga, „casa cea mare”, și cea din dreapta, cu plita, cuptorul, două paturi și o masă între ele, așezată în dreptul geamului dinspre miazăzi, ambele încăpeir cu pâmânt pe jos, fețuite înaintea Crăciunului și Paștelui, atunci când erau văruiți și pereții cu zeamă de var stins amestecată cu chindrus. Așa le vede
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
în garsoniera mea. Era seara Ajunului de Crăciun, și mă gîndeam cu plăcere la ceea ce se întîmplă acasă: de dimineață au tăiat porcul, iar acum, seara, carnea, stă în covată, la sărat; chișca, umplută deja, se află în oală, pe plită, iar cîrnații stau agățați pe furca de tors lînă, deasupra sobei. Eram copil și dormeam la spatele mamei. Ea dormea, istovită de munca de peste zi, tata respira adînc prin somn, în cameră plutea miros de cîrnați și de untdelemn ars
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
totul părea cufundat în liniște, pe cînd eu, încă treaz, visînd la ce-o să-mi aducă Moș Crăciun, scoteam din cînd în cînd capul de sub plapumă și, la lumina palidă a candelei aprinsă sub icoane, mă uitam la oala de pe plită și la șiragul cu cîrnați. A doua zi dimineață, aveam să găsesc sub pernă cîțiva biscuiți și o pungă cu bomboane "aduse de Moș Crăciun". Mama pregătea mîncare multă, din carne fragedă de porc, iar tata, așezat la gura sobei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spus să ai grijă de sos! mi-a strigat, apoi a început să mă lovească cu palmele peste față. Sub ploaia de palme, boneta mea de ajutor de bucătar asemeni bonetelor de soldat, dar din pînză albă a sărit pe plită și a luat foc, iar șorțul mi s-a pătat tot de la sîngele care a început să-mi curgă din nas. Bucătarul-șef a prins-o de brațe pe bucătăreasă și a scos-o afară, trimițînd-o la baraca unde locuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
timp amintirea acelei femei. O revedeam stînd mîndră, cu privirea departe, spre mare, în timp ce bărbatul din fața ei, ocolindu-i privirea, încerca să o convingă de ceva anume. Apoi... palmele ei năprasnice abătute asupra mea..., boneta din pînză albă arsă pe plită..., șorțul plin de sînge... și amărăciunea aceea din glasul ei: "Un copil"... Visase să pălmuiască un bărbat, dar m-a pălmuit pe mine... Iar seara, cînd am mîncat împreună la aceeași masă, a știut să-și recapete demnitatea numai prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
speriată la mine. Mă recunoaște, își amintește că m-a invitat la o cafea și surîde: Scuză-mă !... Am zis că stau puțin, pînă fierbe apa... Se ridică precipitată și merge lîngă masa de la capătul canapelei, pe care stă o plită electrică. Se uită în ibricul de pe plită și pufnește în rîs: Săraca apă, de cînd s-a evaporat! Toarnă două cești cu apă în ibric, ferindu-se să n-o atingă vreunul din stropii care sar la atingerea apei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că m-a invitat la o cafea și surîde: Scuză-mă !... Am zis că stau puțin, pînă fierbe apa... Se ridică precipitată și merge lîngă masa de la capătul canapelei, pe care stă o plită electrică. Se uită în ibricul de pe plită și pufnește în rîs: Săraca apă, de cînd s-a evaporat! Toarnă două cești cu apă în ibric, ferindu-se să n-o atingă vreunul din stropii care sar la atingerea apei de metalul încins. Ia loc, vecine, îmi arată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
instalație, s-au mobilizat forțe și s-a încheiat totul. Vorbești serios?! se bucură Fulvia. Pe cuvînt! Aaah! oftează ea ca o ușurare. Am să pot dormi pînă tîrziu. Nici nu știi ce restanțe am la capitolul somn!... Merge la plita electrică, vrea să pună cafeaua în ibric, dar se întoarce spre mine, mă privește cu ochi triști și mă întreabă: În ce zonă lucrezi? Zona Întîi, de ce? Înseamnă că-l cunoști pe inginerul Ștefănescu... Da, mi-e șef. Ce-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de mîncare, văd punga cu biscuiți și mă simt deja sătul: un ceai de mentă și biscuiți, nimic mai potrivit pentru stomacul meu acum! Dar nu mă simt în stare să caut menta și nici nici să mă aplec după plita electrică. Întîi mă voi odihni cîteva minute, apoi mă voi ridica și-mi voi pune de ceai... Și totuși, cine era pe scări?" E bine și cald în cămăruța mea. Cald și intim. S-au adunat aici și stau alături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
programul, încurcându-ți casa pe care tu încerci să o ții curată! Mouetta mică și neagră, Cara-Kâz, gospodărind! Nu știu de ce, acest participiu prezent mi-a evocat Fălticenii de altădată, cu mama traversând sufrageria, făcând pasiențe, mergând spre bucătăria cu plita mare, unde cozonacii moldovenești creșteau nebunește după hogeac. Relativ la chemările tale, le cred, deocamdată, fără ecou posibil. Sunt bucuroasă că ai găsit pe Dard, că ai fost la Monique de la Bruchollerie, că ai văzut un colț nou din această Franță
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
masă curată și a pregătit tacâmurile punând pe masă străchini curate iar gospodina, Maria, după ce a răsturnat mămăliga fierbinte pe un fund de lemn curat, a pus borș de cartofi cu costiță afumată în străchini iar fasolea prăjită aburea pe plită așteptând să ajungă în gurile pofticioase, însoțită de cunoscutele murături moldovenești. într-un talger era brânză de oi și ceapă pentru cei care doreau să se ospăteze cu așa ceva. Se așezară toți la masă în ordinea mărimii, adică Costache, Maria
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
căruță, în una din diminețile lunii septembrie a anului 1946, care fusese cel mai secetos an, Maria s-a sculat de dimineață, la răsăritul luceafărului de dimineață și a plecat împreună cu Elena Toloacă spre Vaslui, cu câteva turte coapte pe plită și câțiva lei dați de Emilia, să fie acolo. Când sătenii din Ivănești își duceau animalele la păscut, cele două femei străbătuseră cei 12 kilometri dintre Pungești și Ivănești și urmau să aștepte o cursă ce mergea spre Vaslui. Maria
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
la IAPIT o filială a Ministerului Turismului, respectiv Întreprinderea pentru Agrement și Producție Industriala pentru Turism. Sediul se afla în spatele hotelului "București", iar întreprinderea se ocupa de săli de jocuri, discoteci, parcuri de divertisment, telecabine și producția de oale și plite pentru restaurante. Era un job "pe cinste" pentru un fost diplomat, dar mă gândeam că-i totuși bine că n-am fost trimis la "planta educativă", respectiv, "la stuf". Trei luni am avut salariul redus la jumătate, așa că am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
bun pe șosea acolo unde sunt multe camioane parcate înseamnă că mâncarea e "pe cinste". Că e așa aveam s-o constat chiar în drum spre Curitiba și gratarul servit de "tio Nelson", acompaniat de ceapă și ardei copți pe plită, nu l-am uitat nici astăzi! Într-un restaurant cu rodizio, de obicei la intrare, pe perete, sunt prezentate două secțiuni una a unei vaci, alta a unui porc, zonele "anatomice" fiind clar definite pentru novici: chuleta, cupim, picania, pierna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
am fost mereu sensibil la imaginile culinare pe care Brook le folosește adesea În teatru. Metafora de regizor ca bucătar e frumoasă, dar acum mi se cerea să fiu bucătar fără metaforă. Am cumpărat câteva vinete, ceapă, ulei și o plită, pe care le-am urcat pe furiș În liftul hotelului meu, căci la recepție era scris cu litere groase: Interzis mâncatul În camere. În timp ce coceam ilegal vinetele, Încercam să-mi amintesc ce făcea mătușa mea Olimpia ca să-i iasă cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]