978 matches
-
mai mică îndoială că s-ar putea să nu fie pe de-a întregul chiar așa este spulberată ab initio. Spania, Italia, Germania, Anglia și, de ce nu, Japonia. Cum spuneam, absurdul, ridicolul, grotescul, rîsul, plînsul cotrobăie sufletele celor care, disperați, plonjează în cele mai aberante situații. Ca și în " Audiția", una dintre piesele lui Alexandr Galin cu priză mare la publicul de oriunde, autor cunoscut la noi și prin textele sale "Stele pe cerul dimineții" - cu cîtă bucurie închid ochii și
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
împreună făcură și desfăcură cu trupurile lor formele lirelor grecești și ale argintăriei renascentiste. La un moment dat, una dintre ele întrerupse schema, alunecă îndemînatică în spatele celeilalte, își săltă coada și-și împinse corpul în sus și-n jos în timp ce plonja în apă de parcă ar fi treierat cu aripile printre valuri. în timp ce treceau, Thaw observă că masculul împingea cu ciocul capul femelei sub apă, poate pentru a o face mai docilă. La capătul lacului se despărțiră, își îndreptară gîturile și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu fiorduri adânci, iar pe frunza de un verde aproape negru abia se mișcă un purice de plante de un altfel de verde, mai fraged ca al ierbii, agățat de gigantica frunză cu șase piciorușe subțiri ca firele de păianjen. Plonjam către el până când ocupa deodată tot ochiul lentilei, [...] urletul morii se amplifica imediat ce deschideam ușa de la bucătărie, pentru că, vara, mama ținea întotdeauna deschisă cealaltă ușă, de la balcon. Viespi mari și puternice zburau peste tot, prin ninsoarea fulgilor de la plopii din spatele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pentru voi, zise el deodată. Durdrin ridică mâna pentru a potoli murmurul celorlalți. - Nu, nu mă refer la primul mântuitor, ci la Johansson Praxtor, cel care a dat semnul renașterii noastre. Aș vrea să știu ce a gândit când a plonjat în gol de pe Templu, obligîndu-ne să ne luăm soarta în propriile mâini. Durdrin făcu o pauză și apoi reluă cu un oftat: - Nu știu însă ce i-aș putea spune. Mi-e teamă că el nu se va fi aflat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
al readucerii la viață a unei imense armate de atei i se devoală în toată splendoarea lui și înțelese că tot ceea ce i se întîmpla acum nu era decât izbânda unei capcane pe care Augustin Bloose o întinsese întregului Univers. Plonja apoi în amintirile lui Rimio de Vassur. Parcurse repede o copilărie chinuită, trăi emoția întîlnirii cu un bătrân care îi promise inițierea în tainele purtării războiului perfect, se feri de lipsa totală a emoțiilor care făcea ca amintirile isprăvilor militare
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mișcarea în sensul vârtejului. Odată, Maia s-a trezit în ogradă cu prezența unei vecine care riposta vehement că nepoată-sa îmi copiase întru-totul atitudinea și oarecum spiritul acela descătușat de copil nevinovat, fata pierzându-și echilibrul, iar în cădere plonjând în șanț. Îmi aduc aminte și-acum dialogul consumat și atitudinea defensivă a bunicii: - Tanti Sanda, fata Odesii mi-a dat de furcă; a noastră s-a luat după a-mata, și uite cum arată, ca o murătură. De fiecare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
nu-mi era teamă și mă așezam cu cea mai mare naturalețe pe scăunel. Odată, să fi avut posibil vreo șapte-opt ani, nu mi-am acoperit suficient de bine picioarele și un mic, foarte mic fragment de cositor topit a plonjat pe tibia piciorului, mi-a ars pielea și am de atunci amintirea acelor vremuri, „amintire topită în carnația neamului meu”. Paradoxal, de câte ori îmi vizualizez semnul - o mică cicatrice pe picior - îmi aduc aminte de celebra replică din „Desculț” și automat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
mișcarea în sensul vârtejului. Odată, Maia s-a trezit în ogradă cu prezența unei vecine care riposta vehement că nepoată-sa îmi copiase întru-totul atitudinea și oarecum spiritul acela descătușat de copil nevinovat, fata pierzându-și echilibrul, iar în cădere plonjând în șanț. Îmi aduc aminte și-acum dialogul consumat și atitudinea defensivă a bunicii: Tanti Sanda, fata Odesii mi-a dat de furcă; a noastră s-a luat după a-mata, și uite cum arată, ca o murătură. De fiecare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
nu-mi era teamă și mă așezam cu cea mai mare naturalețe pe scăunel. Odată, să fi avut posibil vreo șapte-opt ani, nu mi-am acoperit suficient de bine picioarele și un mic, foarte mic fragment de cositor topit a plonjat pe tibia piciorului, mi-a ars pielea și am de atunci amintirea acelor vremuri, „amintire topită în carnația neamului meu”. Paradoxal, de câte ori îmi vizualizez semnul - o mică cicatrice pe picior - îmi aduc aminte de celebra replică din „Desculț” și automat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Nu departe de Motănel. Arcul spinării pisoiului se desface ca la comandă. (Ai crede că Țâncul e doar o jucărie care, după ce ai întors-o cu cheia, sare cât colo imediat ce apeși pe un buton.) Unu, doi, trei! Motănel a plonjat chiar pe blana cenușie a nepoftitului. Acum, ghearele pisoiului l-au înșfăcat și-l țin strâns, ca-ntr-un clește. Sigur pe el, Țâncul privește spre Cuțulache care, acum, e foarte liniștit, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Câinele
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
aceeași fecioară; intrase în camera mea fără să Se mire de nimic, fără să spună un cuvânt. Mi-am închipuit mereu că exact așa va fi prima noastră întâlnire. Părea cufundată într-un somn profund, fără sfârșit; trebuia să fi plonjat într-adevăr într-un somn abisal, ca să ai un astfel de vis. Pentru mine, tăcerea aceasta ținea de viața eternă, pentru că nu se poate vorbi în veșnicie, în starea fără început și sfârșit. Pentru ochii mei, era femeie, dar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mari, umezi și strălucitori ca două sfere de diamant negru într-o baie de lacrimi, mi-am văzut întreaga aventură dureroasă a vieții. În ochii Săi, ochii Săi negri, am găsit eterna și adânca noapte pe care o căutam; am plonjat în tenebrele lor teribile și încântătoare. Mi se părea că ei fac să țâșnească din străfundurile ființei mele o vigoare imensă. Pământul îmi fremăta sub picioare și, chiar dacă aș fi căzut, aș fi încercat o plăcere inexprimabilă. Inima înceta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
care-mi curgea prin vene și prin nervi și care se împrăștia în tot corpul ca un vin dulce și vechi. Recunoșteam, în câmpie, arbuștii, pietrele, trunchiurile de copac și minusculele mlădițe de cimbrișor sălbatic. Recunoșteam mireasma familiară a ierburilor. Plonjam, în clipa aceea, în memoria zilelor de demult. Și totuși aceste reminiscențe se îndepărtaseră de mine ca prin farmec. Ele se bucurau împreună de o viață autonomă; eu nu eram decât spectatorul îndepărtat și mizerabil. O prăpastie adâncă se căscase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fortificat aici sus, când îți vine rândul. -Vă mulțumesc - mă simt atât de fericit! -Fericirea ta e și fericirea mea și îți mulțumesc pentru că o împărtășești cu minezise Judecâtorul în încheiere. Spiritul dezîncarnat se umplu de încredere în viitor și plonjă înapoi în corpul său aflat pe cearșaful alb al clinicii de reanimare. Aparatele electrice conectate la corpul său începuseră să semnalizeze reapariția vieții. Încet, se auzi un oftat, ca o adiere de vant. Tiptiltiptil, inima reîncepu să bată. Electrocardiograma desena
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
aș fi putut să fiu orice sau aproape orice, am avut sumedenie de talente, dar nu s-a prins nimic, am vrut să fiu nimic, adică actor. Păi, puteam fi un fotbalist strașnic. Eram un foarte bun portar de fotbal, plonjam cu mare curaj, prindeam aproape tot, mă gândeam mai ales la Datcu și la modul în care scotea el mingile de sub bară, eram grozav, dar mama mi-a pus în vedere că important este „să pun burta pe carte”. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
la poartă aproape din orice poziție. Și tocmai cînd în cele două apărări încep să apară spații, arbitrul fluieră prima repriză, iar jucătorii intră la vestiare. Pe timpul pauzei rezervele ies la încălzire, jucătorii de cîmp fac doi contra patru, portarii plonjează de la o bară la alta. În sfîrșit trec cele cincisprezece minute, echipele ies tropăind din tunel, urmate de cei trei arbitri. După așezare se vede limpede că nici unul dintre antrenori n-a operat nici o schimbare tactică, partiturile rămîn aceleași ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
neasemuită. Am petrecut ceva timp concentrându-mi atenția asupra textului, dând paginile cu degetele și Îmbătându-mi ochii cu ceea ce nu visasem nicicând să am. Am lăsat lumina aprinsă, așa că am avut În sfârșit o priveliște perfectă a mea În timp ce plonjam În deschizătura moale dintre picioarele ei. După aceea, ea rămase deasupra mea, respirând ca un câine somnoros dar mulțumit, mângâindu-mă pe piept ca și cum și-ar fi manifestat astfel recunoștința față de mine. — Doamne, da’ ce bărbat bine făcut ești. — Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un copil rămas orfan?”. New York, februarie 2004 (Familia, nr. 6/2004) Cu mâna stângă, cu mâna dreaptătc "Cu mâna stângă, cu mâna dreaptă" Brusca detentă social-politică, În 1989, În estul Europei, a smuls din camera lor de lucru mulți scriitori, plonjându-i În stradă, În mijlocul mulțimilor exaltate. Nu puțini au fost cei care au schimbat, apoi, rapid mâna dreaptă a „creației literare” cu stânga publicisticii imediate. Și În depărtări, mulți dintre noi nu am rezistat dorinței de a ne adresa, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nu eram sigur ce influență avuseseră bunele mele cuvinte asupra celor care selecționau bursierii Programului literar din Yowa. Așteptam nerăbdător revederea, În acel moment atât de Încărcat pentru toți cei din Est. Lungile convorbiri telefonice dintre New York și Yowa mă plonjaseră Într-un trecut de care mă despărțeam greu. Interlocutoarea accelerase tangajul meu reluat Între acolo și aici, atunci și acum. Mă bucuram, fără reținere, de această voce vie, prietenă, risipitoare cu umorul, sensibilă, sceptică, nu te săturai s-o asculți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ani. „Vei simți prezența, semnul atât de așteptat al cuiva care din altă parte aude strigătele tale”... Am Întârziat mult asupra acestor cuvinte. Le transcriu, la rându-mi, ca o confirmare și ca un răspuns. Anxios, ca un adolescent, am plonjat, dintr-o dată, În acel ciudat colț de lume unde a iubit și a ars Alejandra. Față de strategia trufașă și feroce pe care și-o exersa Secta Orbilor printre martirii deznădejdii și ai focului, printre mormintele statuare ale bulevardelor magnetice, Încifrata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
postul de bibliotecar, procurat de tatăl său. Scriitorul acceptase soluția fără iluzii, de vreme ce nota În Jurnal că se simte, „În sfârșit, sub șenile”. Nu va suporta, de altfel, decât trei ani apăsătoarea corvoadă. Când revine, căsătorit, la Berlin, În 1914, plonjase deja În mult mai riscanta identitate de „scriitor profesionist”. Drumul obișnuit al bursierilor scriitori, compozitori, pictori, invitați acum la anualul Program artistic berlinez, către frumoasa clădire În care se află, astăzi, DAAD (Deutscher Akademischer Austauschdienst), trece de fiecare dată pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
să le semene. Cum nu este Întâmplător că ferocitatea cu care critica a respins și forfecat fără milă nuvela Perfecționarea unei iubiri, venind după marele succes al microromanului său de debut, Tânărul Törless, l-a afectat dureros și l-a plonjat Într-o criză de autointerogare pusă, după cum rezultă din jurnalul său, sub Îndemnul (devenit reproș) al cuvintelor lui Goethe: „să accezi doar la plenitudinea vieții umane”. De fapt, tocmai În așa-zisa „plenitudine” și Într-o convențională percepție a existenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
limitată (incomparabilă cu cea din România), era lăudat În Occident tocmai pentru acest pragmatism aparent benign. Pentru autorul de la Budapesta, Însă (ca și pentru cel de la București, aș adăuga), „dezgustul și depresia” cu care se scula În fiecare dimineață Îl plonjau instantaneu În „lumea pe care voia s-o descrie”, model „socialist” al universului concentraționar. „Nu știu dacă În Occident, Într-o societate liberă, aș fi fost capabil să scriu romanul cunoscut azi sub titlul Fără destin și care a obținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
zăpadă ale etapelor Înfruntării. Povestitorul se separă de poveste, În finalul acesteia, prin moarte. După comoția care, brusc, Îl năruie, popasul său oniric, În biserică, nu este decât delirul muribundului care Își revede, În ultimele clipe, traiectoria vieții, Înainte de a plonja În moarte și, cum spune autorul, „poate, dincolo de ea”. În cazul unui scriitor de statura „cărturărească” a lui Magris distincția Între viață și literatură rămâne mereu fluidă. Spre beneficiul atât al realității, cât și al reveriei. Busturile care alătură, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
În cele din urmă, drept Carlito anulează mecanismele protectoare ale rutinei. La finele romanului, Spino visează un vis din copilărie. Întoarcere În universul prim, infantil, al pre-conștiinței, al preexistenței. Studenții americani au fost atrași de felul În care narațiunea Îi plonja, fără minime repere orientative, cum se Întâmplă frecvent În scrisul lui Tabucchi, În aventura codificată a lecturii. Forțați să instituie și reconstituie, ei Înșiși, logica absurdului existențial, apreciau faptul că autorul nu intenționa să „soluționeze” enigma, nici să ofere uluitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]