1,687 matches
-
stângi a spațiului extracorporal; 8) tulburări de somatognozie - perturbarea schemei sau imaginii corporale; pot fi: a) autotopagnozia - tulburare localizată la nivelul segmentelor corporale; b) asimbolia durerii - neputința de a recunoaște calitatea durerii; c) tulburări paroxistice ale schemei corporale - senzația de plutire sau de dezintegrare corporală (Ionel, 1982). Analiza agnoziei de către Constantinovici și Adam (1997) cuprinde o arie mai largă de elemente definitorii. În acest sens, agnozia este definită ca fiind dificultatea (imposibilitatea) de a recunoaște obiectele din jur, în absența unor
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
superioritate. De la frunzele încă verzi, până la cele maronii, galbene, aurii, roșiatice, ruginii, toate o interesau. Anica le admira, se identifica cu ele, cu frumusețea lor, cu bucuria de a le descoperi... până n-o trezi o voce autoritară din aceea plutire tomnatică. -Să vii imediat în casă! -Dar ce s-a întâmplat, unchiule ? - întreba fetița speriată. -Eu și mătușa ta avem de vorbit cu tine! -Despre ce, unchiule ? - sună o voce nevinovată. -Ai umblat cu ceasul meu și l-ai stricat
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
au încercat să se infiltreze în bunele grații ale Ministrului, dar trebuie menționat că nici unul nu a reușit acest lucru mai bine decât Avram Destoipov, care sponsoriza toate proiectele majore și ajuta astfel Uniunile să se mențină pe linia de plutire. Lucrurile au mers ca de obicei până în 2049, când atenția lumii a fost atrasă de o nouă boală ce era atât de perfidă și greu de controlat încât a devenit curând cea mai temută maladie din istorie. Și pe cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Lauren. Vreau doar să fiu cu el. Vreau să merg acasă. Chiar vreau, și două luni par o eternitate și nu știu cum o să mă descurc în următoarele câteva săptămâni, numai cu amintirile unei nopți care să mă mențină pe linia de plutire. ― O să te sune, spune ea, și ai să fii acasă peste ceva mai mult de șapte săptămâni. Nu înseamnă nimic, or să treacă imediat. Acum, spune ea uitându-se la ceas, ce zici de-o gustare, ca să sărbătorim? ― E perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a trecut prin astfel de experiențe. Pe de altă parte, dacă nu ești echilibrat și te bazezi prea mult pe cei din jur, o să pari „răsfățat“ în ochii lor. Ai nevoie de putere inviduală ca să te menții pe linia de plutire. Normal că acest lucru este valabil și pentru mine. Din aceste motive, nu mă consider „o victimă adevărată“. Dacă stau să mă gândesc, totul a pornit de la faptul că autobuzul a venit mai devreme cu două minute. Ōhashi Kenji (41
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se atenuează. Te alături sectei, ți se impun multe lucruri de sus și te constrâng spunând: «Nu vrei să faci asta? Nu ești suficient de devotat», iar decăderea este iminentă. Eu am reușit oarecum să mă mențin pe linia de plutire. Mulți dintre cei care au intrat în sectă odată cu mine, erau terminați. - Bine, dar dacă Asahara Shōkō însuși v-ar fi ordonat: «Takahashi, pe tine te vreau», ce ați fi făcut? Cred că pe Asahara l-aș fi confruntat. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dar avea o hibă totuși, nu funcționa nici amenințat cu chemarea la DNA? Păi, aviz neștiutorilor, sistemul era făcut așa din start, ca apoi să se arunce alți saci cu bani, pentru verificarea lui și punerea lui pe linia de plutire. Se cheltuiesc bani cu găleata, pe sisteme de videoconferințe și alte lucruri, tot atât de necesare bolnavului român, cât o binevenită frecție, fermă și viguroasă la un picior din lemn de frasin. Românul atâta a învățat, și atâta știe, plătește pe rupte
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mei... Timpul vine din viitor, trece în urmă, se darmă peste ea, o acoperă, o face tot mai inexistentă, căci morții mor și ei mereu. Când voi dispărea și eu, va fi murit și ea complet din univers. 26. Tinerețea - plutire pe un râu de munte cu mlădieri capricioase, sub jocurile de lumini și umbre ale pădurilor cu întîrzieri neprevăzute și binevenite, cu gândul la bucuria drumului de mâine. Și, după câțiva ani, care trec ca un fulger, alunecarea vertiginoasă, fără
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Devin tot mai mult prelungire, un efect. Mă simt complet determinat. Patruzeci de ani! Vârsta amintirilor și recapitulărilor... A rechema bucăți de trecut, a le retrăi în închipuire - singura compensare a vieții pierdute, procent slab la un capital nerambursabil. Tinerețea - plutire pe un râu de munte cu mlădieri capricioase, sub jocurile de lumini și umbre ale pădurilor, cu întîrzieri neprevăzute și binevenite, cu gândul la bucuria drumului de mâine. Și după câțiva ani, care trec ca un fulger, alunecarea vertiginoasă, fără
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
văzuse undeva. Chiar, unde oare Îi mai văzuse...?! Îi era atât de familiar Încât făcu un mare efort de voință să-și reamintească de el, În timp ce muzica care era emisă de creierul mic, Îi producea o stare de hipnoză, de plutire În spațiu...! Cu siguranță, acordurile melodiei Îi erau cunoscute dar, nu-și mai amintea cu ce ocazie a mai ascultat’o! Oare, a rămas fără memorie...? Deodată, balansul gheții luă proporții amenințătoare șuierând Înfricoșetor, iar pe alocuri se despica În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și unele substațiale sume de bani, mărunțiși de buzunar după aprecierile unui profitor chefliu. Făcând o sumară apreciere Tony Pavone avea să constate incredibilul: dacă dorea să mai lucreze sub această presiune și Încercând să se mențină pe linia de plutire, urma neapărat să aducă bani de acasă...! Trebuia neapărat să i-a o decizie. Dar ce fel de decizie când Încă gestiunea lui era răspândită În toate sectoarele Capitalei și, În pericol de dispariție...? Paralel, Lct. Col.Tudose Ion nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
trebuia să cumperi produsul lăsându-ți bănuții În buzunarul amabilului negustor. O parte din construcțiile arhitectonice erau constriute În stil asiatic - mai mult chinezesc - În timp ce majoritatea vizitatorilor o alcătuiau rasa chinezească Îtr’o așa manieră amețindu-te cu iluzia unei plutiri Într-o lume În care nu credeai de existența ei dar care, urma s-o accepți...! Uluită Atena, se Înghesuia În fața vitrinelor, scoțând exclamații de uimire. „Tony Pavone, te rog privește...! Inele din aur Încrustate cu diamante, cu rubine, safire
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Internațional de Poezie și Epigramă "Romeo și Julieta la Mizil" </biography> Predestinare candrie a lumii astrale Predestinare candrie a lumii astrale în vuiet de moarte născută din vidul de vremuri crezute uitate blestem ca o învăluială căzut pe arcă în plutire sub bolta cerească culoarea ei sânge soare în doliu suflet cenușă în lutul crăpat timpuri trecute în jur amintiri născute de azi trecut adus în prezent fulgi de zăpadă în negru vopsiți îi vreți să cadă liniștiți acoperă o arcă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de poșircă apoi îl întreba: Ce e viața domn` profesor? Un mare rahat măi băiete... un mare rahat. Din poveștile lui aflasem că-și pierduse soția și fiul într-un accident de mașină. Fără ei nuși mai găsise linia de plutire și trăia într-o amorțire continuă. La ce trebuie să ne așteptăm de la viață domn` profesor? Voi nu știu ce trebuie să așteptați de la ea... eu o aștept să treacă odată, beau ca să nu știu ce-i cu mine, ca să nu mă mai doară
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
s-au apropiat ușor și s-au oprit exact deasupra capului meu; apoi s-au retras așa cum veniră. Îmi tresări inima. CÎnd mi-am revenit din surpriză, ca valurile care se sparg de țărm și se reîntorc la linia de plutire a apei, eram din nou stăpîn pe mine. Moartea lui a stîrnit un val extrem de puternic, care a trecut și pe la picioarele mele, luînd cu el linia firavă a drumului de la marginea stîncii și după ce s-a potolit furtuna, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
desprindere. „Keti nu!” - „Ba da! Nu suntem în vis, e realitate”, îmi răspunse, eu nu mai știam, și noaptea se rostogoli peste noi. Unghiul acelei litere se îngustă, ne aflam acum alungiți alături, mai aproape unul de altul, păream o plutire pe suprafața unui ocean; ea mă sărută. „Dacă nu ne întâlneam atunci”, spusei. - „Trebuia să ne întâlnim!” preciza pentru a nu știu câta oară. Unghiul literei nu se mai văzu, amândoi formam acum o linie dreaptă în cenușiul camerei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de rangul doi (un fel de capite deminutio moderni humiliores, nefiind demni de a avea acces la valorile europene ale mileniului trei). Competiția la scară mondială de altă dată ne-a oferit o anumită șansă de menținere pe linia de plutire; dar într-o grupare de state mult mai dezvoltate cum sunt cele europene, destinul României este acela la marginea U.E. un fel de colonie de uz european (un colonialism adaptat la condițiile mileniului III). Nefiind competitivă în cadrul pieței unice, România
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
canapele, așa că ești aproape obligat să le escaladezi ca stâncile de pe malul mării. —Bun, domnișoară. Mama examina o foaie, un orar al tratamentului meu medicamentos - antibiotice, antiinflamatoare, antidepresive, somnifere, vitamine forte, analgezice care îți induc o stare foarte plăcută de plutire și un medicament gen valium pe care îl dosise într-un locșor de taină. Felurite cutii și sticluțe stăteau pe o măsuță sculptată minuțios - mai mulți căței de porțelan foarte urâți fuseseră mutați spre a le face loc și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de fapt. Mai ales dacă potențialii angajatori aflau de ce fusesem concediată - pentru că lipsisem de la cea mai importantă prezentare pe care o făcuse vreodată compania? Și slujba mea era esențială pentru mine. Aveam nevoie de ea; mă menținea pe linia de plutire. Îmi dădea un motiv să mă trezesc dimineața și îmi lua gândul de la alte lucruri. Ca să nu mai spun că eram plătită pentru ea, ceea ce era un lucru vital, dat fiind că eram îngropată până în gât în datorii. Îmi transferasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
i se întâmpla de asemenea să se arate mărinimos și devotat. Oricum, mie așa îmi apăruse în anul acela: atent la cele mai mărunte clipe ale mele de descurajare, găsind uneori tonul just pentru a mă repune pe linia de plutire. De prezența lui, cât și de aceea a lui Harun, aveam mare nevoie, chiar dacă și unul și celălalt păreau incapabili s-o salveze pe Mariam. Doar unchiul meu părea a fi în măsură să efectueze demersurile necesare. Se întâlnea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Vera Crăciun Din sublim de trandafir Și din petale de crin, Covor țes, Din alb... Firesc Și mă înalț până la nori, Să cer roua pentru flori. Vreau să intru, Dar mă tem, De plutire... De lin zbor, De purul înălțător . Prind curaj, Nici nu respir, Când, Prin valul de plutire, Casa norului divin Îmi oferă găzduire; Nu timp mult... Ci doar atât, Cât liniștea s-o sărut Ochii în imaculat Să-i curăț Și
Roua florilor. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_549]
-
de crin, Covor țes, Din alb... Firesc Și mă înalț până la nori, Să cer roua pentru flori. Vreau să intru, Dar mă tem, De plutire... De lin zbor, De purul înălțător . Prind curaj, Nici nu respir, Când, Prin valul de plutire, Casa norului divin Îmi oferă găzduire; Nu timp mult... Ci doar atât, Cât liniștea s-o sărut Ochii în imaculat Să-i curăț Și să îi scald, Inima mea să primească Culoarea de cer Albastră. Roșul să îl las la
Roua florilor. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_549]
-
telefonat lui Fielding, lui Felix, și lui Spunk, și Cadutei. După care m-am uitat o bucată de vreme pe geam. M-am gândit să scotocesc obsesiv și metodic prin lucrurile Martinei, dar ceva din prezența ei fizică a cărei plutire o simțeam prin casă m-a speriat, făcându-mă să renunț... Nu era nimic de interes general în sertarele biroului sau ale mesei de toaletă, în cele ale patului, în dulapuri, în cartotecă, în valiza de sub pat și așa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
domnu’, mai vino și p-acasă, printre noi, că ni-i un așa de dor...“. Privind acum femeia aceea revăzută aiurea, pe neașteptate, în casa prietenului meu, când nici nu mai știam că a existat cândva, mă pierdusem iarăși în plutirea mea pe vălătuci de neguri, printre săgețile unui Soare care încerca să lumineze în mine cotloane sufletești demult închise. Mâlite demult, dar fojgăind încă în ele vechi gânduri, imagini ciobite, amestec vâscos de năluci și așchii de dorințe, cotloane alandala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fluture, cu aripile lui larg desfăcute, răvășind spații, răscolind goluri, chemând și adunând grozave taine din nimicuri, care, atunci, sub lenta lui ducere, se întrupau în răspunsuri la întrebări demult puse, demult necercetate, demult părăsite în înălțimile ademenitoare ale fărăderăspunsului. Plutirea marelui fluture mă împăca, pe neștiute, cu Lumea, cu întâmplările și cu darurile ei venite mereu târziu, din ce în ce mai târziu primite. — De ce nu-mi răspundeți la întrebare? Ați întrebat ceva? — Cum m-ați cunoscut? Am izbucnit în râs. Mai râsesem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]