983 matches
-
Dora era cea care Își asuma rolul de maître d’, pentru că Îi plăcea să conducă clienții la masă, să poarte conversații și să se afișeze În fața lor. — Și chiar asta vreau să spun: să mă afișez. Când dimineața a venit poștașul, Dora o zbughi spre ușă. Cel pe care copiii Îl numeau „unchiul Fritz“ era extrem de politicos. Imediat ce se aplecă ceremonios, ca de obicei, poștașul scoase scrisorile din ziua respectivă cu un gest delicat, de parcă ar fi fost trimise dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
afișeze În fața lor. — Și chiar asta vreau să spun: să mă afișez. Când dimineața a venit poștașul, Dora o zbughi spre ușă. Cel pe care copiii Îl numeau „unchiul Fritz“ era extrem de politicos. Imediat ce se aplecă ceremonios, ca de obicei, poștașul scoase scrisorile din ziua respectivă cu un gest delicat, de parcă ar fi fost trimise dintr-un imperiu Îndepărtat și s-ar fi dezintegrat după atâția ani cât le-a luat să ajungă la destinație. Pe vremea aceea Dorei i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și ar fi vrut să schimbe două vorbe cu stăpâna casei - Între patru ochi, dacă era cu putință. La jumătate de oră după ce a plecat, mama Dorei a invitat-o pe fiica ei În bucătărie. Era adevărat ceea ce aflase de la poștaș? — Când am... — Stai, n-am terminat. Ridicându-se, Dora deshise geamul și azvârli țigara. Ale tale sunt prea tari. Închizând cu zăvorul, recuperă portțigaretul din buzunarul hainei, apoi se Întinse din nou. După ce se eliberă dintre crengile goale ale unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fără girofar și să te salute portarul așa, la grămadă, „domnule deputat“. Și atunci, Camera Deputaților va măcina în gol moțiunea „nivelul de trai“, care se potrivește exact peste ultima etapă a recorelării pensiilor. Ultimii beneficiari vor primi în casă poștașul cu mandatul și, în același timp, îl vor vedea pe Năstase la televizor spunându-le că nu e adevărat. Pentru mine nu există divertisment mai suculent decât Năstase plângând pe umărul săracilor. Parcă și văd marele corp social costeliv: pe
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
nu. Pentru că eu l-am mai felicitat din când în când pentru câte un articol care mi-a plăcut enorm. El pe mine... mai puțin. Probabil nu-i plac deloc sau nici nu le citește. Dacă nu primește ziarul, din pricina poștașului care-l duce la vechea adresă, în-tr-adevăr n-are cum. Ignoranța este cea mai periculoasă maladie socială. Dar trecând peste asta, mă gândeam cum ar fi totuși dacă oamenii ar putea cu adevărat să-și vizualizeze viitorul. Sigur, fără posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
care le pronunț și de avalanșa de gesturi care le însoțesc. Las urme din mine în privirile celorlați, pe balustrade și pe trepte, pe clanțe și pe butoane, dar mai ales în toate aceste fraze repetitive... „bună ziua”, „a trecut deja poștașul ?”, „cam friguț astăzi”, „au trecut și pe la dumneavoastră cei de la deratizare ?” „la revedere”... nu știu dacă aveți în minte imaginea acelor comete care avansează dezintegrîndu-se... nucleul central, extrem de luminos, continuă să alerge, să strălucească, pare încă intact dar de fapt
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
micul dejun.” X pufnește în rîs. simte apoi că Vocea surîde și ea. — De ce surîzi ? întreabă X. Vocea nu-i mai răspunde. X se lasă purtat de memoria pașilor săi. în holul blocului dă peste tolba plină cu scrisori a poștașului. este limpede că poștașul începuse să distribuie scrisorile în cutiile poștale cînd... „Cînd... ce ?” întreabă Vocea. X nu știe ce să răspundă. tot ceea ce poate constata este că poștașul și-a abandonat geanta și că o parte din corespondență zace
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în rîs. simte apoi că Vocea surîde și ea. — De ce surîzi ? întreabă X. Vocea nu-i mai răspunde. X se lasă purtat de memoria pașilor săi. în holul blocului dă peste tolba plină cu scrisori a poștașului. este limpede că poștașul începuse să distribuie scrisorile în cutiile poștale cînd... „Cînd... ce ?” întreabă Vocea. X nu știe ce să răspundă. tot ceea ce poate constata este că poștașul și-a abandonat geanta și că o parte din corespondență zace împrăștiată pe jos. X
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
săi. în holul blocului dă peste tolba plină cu scrisori a poștașului. este limpede că poștașul începuse să distribuie scrisorile în cutiile poștale cînd... „Cînd... ce ?” întreabă Vocea. X nu știe ce să răspundă. tot ceea ce poate constata este că poștașul și-a abandonat geanta și că o parte din corespondență zace împrăștiată pe jos. X se apleacă, se uită cu atenție. s-ar părea că unele scrisori (nedeschise, bineînțeles) au fost călcate apoi în picioare. „De cine ?” X nu știe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
atrage prea mult pe cei care împart fițuici publicitare. De altfel nu avem nici măcar un portar al nostru, așa că nimeni nu a observat că în cutia mea poștală s-au adunat totuși mai multe plicuri decît de obicei. Cum probabil poștașii care deservesc acest cartier se schimbă la fiecare șase luni sau un an, niciunul dintre ei nu s-a neliniștit văzînd că un teanc bunicel de maculatură s-a format în cutia mea poștală. sunt mort de trei ani și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mai ales atunci cînd se băteau, mîinile mele se balansau ușor, ceea ce mă transforma și mai mult în paiață destinată să sperie... De cinci ori în trei ani diverse persoane au sunat la ușa mea. De trei ori a fost poștașul, dar nu pentru că aș fi avut vreo telegramă sau vreo scrisoare recomandată. nu, poștașul sună în preajma Crăciunului la toate ușile pentru a cere un mic bacșiș, chipurile o recompensă personalizată în schimbul serviciilor făcute nouă locatarilor pe toată durata anului. Bineînțeles
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și mai mult în paiață destinată să sperie... De cinci ori în trei ani diverse persoane au sunat la ușa mea. De trei ori a fost poștașul, dar nu pentru că aș fi avut vreo telegramă sau vreo scrisoare recomandată. nu, poștașul sună în preajma Crăciunului la toate ușile pentru a cere un mic bacșiș, chipurile o recompensă personalizată în schimbul serviciilor făcute nouă locatarilor pe toată durata anului. Bineînțeles, puțină lume îi deschide ușa în imobilul nostru pentru a-i da „o mică
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
simți odihnit. Cerul înstelat se rotise asupra lor, cel puțin acesta fu prima senzație resimțită de Victor în momentul trezirii din somnul din vis. noaptea nu se terminase însă. în schimb, fata se agita în fața cutiilor poștale strigînd : — a trecut poștașul ! mă auzi ? Victor, a trecut poștașul și noi nu am auzit nimic ! Fata nebună deschisese cu febrilitate toate cele cinci cutii poștale și îi arăta acum lui Victor, rînd pe rînd, conținutul. toate aveau cîte ceva înăuntru : scrisori, flaiere publicitare
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
asupra lor, cel puțin acesta fu prima senzație resimțită de Victor în momentul trezirii din somnul din vis. noaptea nu se terminase însă. în schimb, fata se agita în fața cutiilor poștale strigînd : — a trecut poștașul ! mă auzi ? Victor, a trecut poștașul și noi nu am auzit nimic ! Fata nebună deschisese cu febrilitate toate cele cinci cutii poștale și îi arăta acum lui Victor, rînd pe rînd, conținutul. toate aveau cîte ceva înăuntru : scrisori, flaiere publicitare, ziare. — a trecut poștașul și noi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a trecut poștașul și noi nu am auzit nimic ! Fata nebună deschisese cu febrilitate toate cele cinci cutii poștale și îi arăta acum lui Victor, rînd pe rînd, conținutul. toate aveau cîte ceva înăuntru : scrisori, flaiere publicitare, ziare. — a trecut poștașul și noi n-am simțit nimic, repeta fata destul de supărată, chiar cu un aer indignat, gata să izbucnească în plîns. observînd-o în tăcere Victor simți doar nevoia de a-i spune : — ai grijă, nu încurca corespondența. Dar fata se agita
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Adevărat Wells rioplatense, urc Înapoi pe scara vremii. Debarc În posesivul crivat nupțial. Luptătorul nostru Își procreează de-acum vlăstarul. Acesta se naște: e Ricardo Sangiácomo. Mama, figură abia Întrezărită, secundară, dispare: moare În 1921. Moartea (care, la fel ca poștașul, sună de două ori) l-a privat În același an și de promotorul său, care nicicând nu a refuzat să-l Îmbărbăteze, contele Isidoro Fosco. Spun și repet fără urmă de șovăială: don Commendatore era În pragul nebuniei. Cuptorul crematoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu mi-a răspuns, i-am Împărtășit direct lui Tai An vestea fugii pe care o proiecta protejatul său. Drept mulțumire, mi-a ajuns la urechi tăcerea lui elocventă, care a durat până când m-au alungat din farmacie. Povestea vorbei: poștașul cu picioare sprintene, care duce răvașele În goana mare, e mai demn de laude deșănțate decât tovarășul său care doarme lângă focul ațâțat cu aceleași răvașe. Tai An a fost prompt și eficient: ca să taie din rădăcini răul oricărei tentative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă friguri. Tata a fost unu din ăia nouășpe candrii dă la zavera dân 6 iunie și, când s-a-ntors moderații la governat, a trecut cu toată gașca dă republicani dă la gradu dă Colonel dă Ață la ăl de mic poștaș fluvial pântre bălți. Ghiara temută, care aldat Învârtea În aer flinta cu țava tăiată, acepta acu să ducă decât legăturici sigilate cu ceară or plicuri lunguiețe. La moment o să-ți glisez În urechi că tata n-a fost factoru poștal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
m-am păzit, aia da, să ies fără pachet aparent, să nu dăștept bănuiala forțelor dă ordine. Oricât nu m-ai crede acu, nime nu s-a mirat că cutile poștale percheziționate iera fără gură sau crăpătură. Am chemat un poștaș În uniformă, unu care știe să-și dea talente pă Ayacucho și nu dă nici o atenție la cutiile poștale, parcă n-ar avea dăloc d-a face cu ele. Io l-am invitat la o cafeluță, l-am umplut dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să schimbe un bec, să bată un cui sau să împacheteze un colet. La poștă, plicul îi este închis și timbrat de funcționar, care se ocupă, firește, și de ambalarea pachetelor (între paranteze fie spus, zelul lucrătorilor nu cunoaște limite: poștașul literalmente aleargă de la casă la casă pentru a livra corespondența în cel mai scurt timp posibil). La magazin, de cele mai multe ori, vânzătoarea îi aranjează minuțios cumpărăturile în plasă și, dacă observă, în coș, fructe sau legume bătute, se oferă să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu, în primii doi ani îi ziceau domnișoara Ana, pe urmă, după măritiș, i-au spus altfel. Dar, cu timpul, mulți i-au uitat numele, toți o știau ca fiind Coana Moașă. Nu mai știa cum o cheamă nici chiar poștașul satului, poate pe la Sfatul Popular să-și mai fi amintit primarul sau secretarul... Cei care voiau să mai țină legătura cu ea prin poștă trebuiau, neapărat, să scrie pe plic "moașa" ori să specifice că respectiva destinatară poate fi găsită
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
bine hârtia prinsă în pioneze pe ușa de lemn cu vopseaua jupuită. Pe ea scria: PACE OAMENILOR DE OMENIE. Toate semnele indicau în sus. Roata sa se învârtea spre cer. Doisprezece Se stârnise un val de agitație. Fluieratul nerăbdător al poștașului, pufăitul camionetei poștale oprite pe Constantinopole Street, strigătul emoționat al mamei sale, domnișoara Annie reproșându-i poștașului că fluieratul său o speriase - toate acestea întrerupându-l pe Ignatius care se îmbrăca pentru reuniunea de start. Semnă adeverința de primire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
DE OMENIE. Toate semnele indicau în sus. Roata sa se învârtea spre cer. Doisprezece Se stârnise un val de agitație. Fluieratul nerăbdător al poștașului, pufăitul camionetei poștale oprite pe Constantinopole Street, strigătul emoționat al mamei sale, domnișoara Annie reproșându-i poștașului că fluieratul său o speriase - toate acestea întrerupându-l pe Ignatius care se îmbrăca pentru reuniunea de start. Semnă adeverința de primire și se duse grăbit la el în cameră, încuind ușa. — Ce s-a-ntâmplat, băiete? întrebă din hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
așa că-i groaznic? Ignatius, de pe trotuarul de cărămidă, flutura din mână spre mama lui, în timp ce în cercel se reflectau luminile străzii. — Ignatius, fii băiat cuminte și vino aici, îl rugă doamna Reilly. — Deja mă doare capu’ de la fluieratu’ afurisitului de poștaș, se plânse domnișoara Annie. Am să sun la poliție peste un minut, amenință ea. — Ignatius, mai strigă o dată doamna Reilly, dar era prea târziu. Un taxi se apropia de casa lor și Ignatius îi făcu semn să se oprească, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
afirmativ, chiar dacă nu ascultase o vorbă din ce Îi spusese pe drum. Vecinii se plâng de duhoare de la Crăciunul trecut. Am trimis scrisoare după scrisoare, dar nu am primit niciodată vreun răspuns, spuse bărbatul, strângând la piept mapa de piele. Poștașul refuză să livreze scrisorile aici și, În rest, naiba știe. Într-adevăr, spuse și Logan. Asta explica de ce nu primiseră vreodată răspuns. Întorcându-i spatele agentului „vărsător“, Începu să-și croiască drum prin junglă. Hai să vedem dacă e cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]