793 matches
-
electrică. Prăjiți pe jăratec, se pare că erau tare buni la gust. Afară de aceste delicatese la vreme de vară, pișcăranii se hrăneau, ca toți sătenii din CÎmpia Tisei, cu ce dădeau pămînturile, grădi nile, curtea și poiata, mai puțin cu poame. Era, Într-adevăr, o așezare săracă În fructe. CÎțiva pomițari, adică duzi, și aceia răsăriți din Întîmplare, nu pentru că i-ar fi sădit cineva, se chinuiau să salveze satul de lipsa absolută a arborilor rodi tori. Iar vița-de-vie, afară de cîteva
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un bucovinean alerga după cele de trebuință. Nu lipseau de pe masă tăițeii și lăștile cu brînză, guiașul, plăcintele cu curechi și cu cartofi, popricașul de pui cu smîntînă, cîrnații făcuți ca la șvabi, zupa cu găluște, zama cu groscior pe poame ca vișinele ori cireșele, iar la sărbători, fiert Îndelung, cîte un bograci, un laboș de gomboți cu prune bine tăvăliți prin pesmet și o tavă de haioșe. Greu a fost numai cu varza acră. PÎnă n-a bătut bucovineanul Întregul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de înșelăciune. Și eu atunci muream odată cu terminarea unei idei preconcepute de tămâioasa aberație a prezentului. În dărâmarea colosului am murit înainte de a vedea ce albă era noaptea înecată în pietrele mărilor... LACRIMI ARSE DE TOAMNĂ în memoria prof. Alexandru Poamă După ce am plecat, norii albăstriți de pustiu își despleteau mireasma durerilor. Mirosea a viteze îmbătrânite-n trupurile dealurilor. În sângele meu dragostea avea plânsul pământului și aduna în lacrimi numai ceruri de liniști. Prin demonii urâcioși și bâlbâiți pășeam cu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nopțile de cuvinte având martori doar sufletele reci... Poate-ntr-un vis, Doamnă, voi strecura iubirea de aer și voi stăpâni toate nopțile din trupul lacrimă a puterii de veci. PE PLETELE ALBE ALE NEVĂZUTULUI SOMN în memoria prof. Alexandru Poamă La capătul lumii se făcea numărarea. Cine trebuia să moară eram chiar eu. Mă amenința infinitului și tainică marea disecând în trupuri durerea de rău. La capătul așteptărilor cineva m-a învins. Era DEMONUL îmbrăcat în chip pământean. Aș fi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
am rămas ACELAȘI și mai veșnicesc Într-o altă poveste de vis Unde nu se distruge omul pe om, Ci se hrănesc din AERUL STINS Pe pletele albe ale nevăzutului somn. APRINDEȚI LUMÂNĂRI ȘI LACRIMI SFINTE în memoria prof. Alexandru Poamă Nimic nu se mai poate schimba în lumină Când brațele se ntind înspre cer Cu sufletul stins într-o chemare divină Blestemând în surdină un demon stingher. Nimic nu va putea să înlocuiască Moștenirea lăsată acestui ținut În care doar
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
trei ani prin luncă zboară Și pornesc spre lunga vară. Ocrotită ești de îngerul ceresc Și de părinții care te iubesc. Când vei fi puțin mai mare, Vei bea apă din izvoare Colo-n deal la Viișoara, Când se coace poama vara. Când bunica din Bârlad va fi țărână, Tu să o pomenești, că nu ți-a fost străină. Să vii în zilele de sărbători Și pe mormânt să-i pui buchetele de flori. Acum, de ziua ta de sărbătoare, Te
De ziua ta by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83177_a_84502]
-
că o primiseră printre ei, acum se simțea de-a lor. O amuzau bețiile lor fiindcă erau niște țigani liniștiți, nu se băteau, nu spărgeau, nu înjunghiau cum făceau alții. Se manifestau prin glume proaste, înjurături, cântece. Când era sezonul poamelor, în special al prunelor și cazanele de țuică erau în toi, începeau petrecerile la familia lui Ismail Ciurdaru pentru că printre altele pe munca lor primeau țuică. Nu treceau două trei zile ca să nu se aprindă focul mare în fața cortului. Mâncarea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
deosebit de aspră... Pericolul împotmolirii prin Moldova, cu cetele lui Constantin-hicleanul în spate și în coaste, era mai mult decât o simplă amenințare. Hrana lipsea cu desăvârșire. Apa de băut așijderea... Noroc de ploi și de fulguieli... Caii rodeau scoarța copacilor. Poamele ce se mai găseau prin livezi pricinuiau pântecărăi sâcâitoare luptătorilor neînfricați. Două-trei sute dintre ei au rămas în ariergardă cu însărcinare specială de a bloca ieșirea garnizoanei din cetate sau de a o înstăpâni, dacă apărătorii vor hotărî să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
el. Mișu voia discreție, liniște. Pace cu Mariana, înțelegere cu Popa, azi un bănuț, mâine doi, mai avea puțin și strângea chiar de avion. Și dup-aia, înainte să plece, o să-i zică și lu madam Popa ce fel de poamă e bărba-su. Și lu Mariana... lu Mariana o să-i zică și ei că e poponar, poate scapă de ea. Mișu era cam îndoit. Se plictisise de Mariana și era periculoasă cu sinuciderile ei, nu voia probleme-n America. Pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Narih Ivone „Sunt măr de lângă drum și fără gard. La mine-n ramuri poame roșii ard. Drumețule, să iei fără sfială, CĂCI N-AI SĂ DAI LA NIMENI SOCOTEALĂ. Iar dacă vrei s-aduci cuiva mulțam, Adu-l țărânei ce sub mine-o am. E țara ce pe sânul ei ne ține, Hrănindu-ne
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
mai vioi, întărit; se gîndea cu viclenie: Gil și Kershaw ― dacă unul dintre acești indivizi era Kershaw ― trebuie să fi vizitat planeta asta. Probabil încercaseră fructele pe care le găsiseră. De îndată ce-și reveneau suficient îi puteau spune dacă poamele acestea galbene nu sînt otrăvitoare. Eventual în vreuna din lăzile de ambalaj ar fi putut găsi o trusă de reactivi pentru analize. Dacă o fi fost, n-o putu găsi. Dar descoperi o serie de instrumente, printre care un aparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
în țările calde, nu e ca la noi: iarna nici nu îngheață apa în cioburile ținute pentru curci, unele neamuri de păsări nu se-ndură să mai plece, încoace, spre noi, când se desprimăvărează, iar pepenii, portocalele, strugurii și alte poame nici nu prea au căutare, așa de mare-i roada anului! Vartolomei începu să cugete vârtos în mintea lui: nu știu cum de se întâmplă asta, dar gândurile musafirilor ăstora, ce vin din alte părți ale lumii, parcă slujesc gândurilor mele... Simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Până atunci însă mai va, fiule.” Când credeam că am cam ghicit ce gândește călugărul, tocmai atunci el a luat altă vorbă, făcându-mă să alunec cu gândurile în altă parte. Nu mai existau ierburi de leac, nu mai erau poamele pădurii, nici ceaiurile tămăduitoare...Nu mai exista nimic... Ia să ne gândim noi - a pornit a vorbi dintr-o dată. La ce să ne gândim, părinte? Să ne gândim la burțile noastre. Ce mâncăm la amiază? Odată cu întrebarea, a pornit pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
sau dă în muguri, piatra se desface nisip sau încolțește floare, grinda sugrumă razele lunii sau odihnește zborul. Semnul șarpelui, foame și sete deopotrivă. Nedefinit ești, Doamne, în intenții! Cu mană ai hrănit evreii izgoniți din Egipt. Cum se cheamă poama ceea ce-mi lasă gust de lumină și întuneric în cerul gurii? Este Dragoste! Moare apa în setea de nor, moare pâinea în foamea de păsări, moare Dumnezeu în nostalgia icoanei. Cine este mai singur: cel ce a inventat singurătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe sub fereastră, parcă sunt decupate din revistă. Fetița blondă este ca un lan copt de grâu: pâinea aburește în spic, Dumnezeu rupe pentru sine o firimitură, apoi hrănește păsări, Dumnezeu îmi dă să înfulec pe săturate. Fetița brunetă este precum poama ce dă în pârg: teasc din lemn de stejar palmele, aș umple ulcica până sus, ultimul strop, ca o virgulă de viață (inimile, nici măcar două, nu au același gust). Fetița roșcată, pistruiată ca oul de curcă se vede că mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
viață nu se poate ieși pe ușa din spate. Dumnezeu luminează scutece, umple sticla cu lapte, înflorește cămașa de nuntă, îmbălsămează giulgiul fără fățărnicie, Dumnezeu seamănă suflete cu intenția de a culege rod, păsările cerului aleg fructul copt, Dumnezeu blestemă poamă scuturată devreme. Umple livada cu tine, de vrei să te aștept. De tristeți nu te poți păzi decât sporindu-le. Iubește nefericirile ca și cum te-ai iubi pe tine însuți. De pe culmile muntelui, caută-te în adânc, Petre. Arhimandritul vorbește despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
obișnuite cu de toate, mergea, probabil, și pe la bărbați, putea să vină cu vreo boală, asta mai lipsea. Femeia divorțase de un stricat și, după ce mai avusese tot felul de legături, nici una pe măsura pretențiilor ei, dăduse peste Thomas, altă poamă, dar de alt soi decît bărbatul dintîi. Avea parte, de data aceasta, de un spășit, așa i se păruse ei la Început; trebuia Înțeles, Își consumase aventurile, Încerca să fie om de casă, arăta și grozav, preda morala, asta chiar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
arșița cu greu o-nduri; Dar mă întreb: oare ce-or face Acelea care-s în călduri? Analogie Ai surprize, dacă omul Ai vrea să-l compari cu pomul; Câteodată bagi de seamă Că nu-i om ci e o poamă. Dragostea Mergând pe-a dragostei potecă, Azi se remarcă o distanță: Iubesc unii ca-n romanță Iar alții, ca în discotecă. Apropo de îmbrăcămintea femeii Așa e moda, ce să-i faci, Ea e cam goală și-i păcat, Că
ION T?RZIMAN by ION T?RZIMAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83940_a_85265]
-
va fi împărțit cu frînghia de măsurat; tu însă vei muri într-un pămînt necurat, și Israel va fi dus în robie departe de țara lui!" $8 1. Domnul Dumnezeu mi-a trimis următoarea vedenie. Iată, era un coș cu poame coapte. 2. El a zis: "Ce vezi, Amos?" Eu am răspuns: "Un coș cu poame coapte." Și Domnul mi-a zis: "A venit sfîrșitul poporului Meu Israel; nu-l mai pot ierta. 3. În ziua aceea, cîntecele Templului se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
și Israel va fi dus în robie departe de țara lui!" $8 1. Domnul Dumnezeu mi-a trimis următoarea vedenie. Iată, era un coș cu poame coapte. 2. El a zis: "Ce vezi, Amos?" Eu am răspuns: "Un coș cu poame coapte." Și Domnul mi-a zis: "A venit sfîrșitul poporului Meu Israel; nu-l mai pot ierta. 3. În ziua aceea, cîntecele Templului se vor preface în gemete, zice Domnul Dumnezeu, pretutindeni vor arunca în tăcere o mulțime de trupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
-n întuneric, Deși-i lumină peste tot. Se-mpacă omul cu himeric Mai mult decât cu bine-n lot. Multe nopți la mine-s albe, Negre-s numai visele; În zadar compun eu jalbe, Moarte-s toate stelele. „Soacră, soacră, poamă acră”. A mea fost-a carne macră, Pâine rumenită scoasă Din cuptor, direct pe masă. * „La mort, ușile-s deschise”; Intră-iese doar cu vise Cine nu vede în coșciug Icoana proprie sub jug. 6 aprilie 2005 Unii au, prea au
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
bine, că are și el cauze de-astea pe rol. Îi făcu semn oficiantului să vină mai aproape de orificiul ghișeului. Îi șopti, conspirativ: - P-ormă, nu spui că ai lui s-au schimbat? Pe timpul comuniștilor, că au prins și din poamele astea, au dat-o pe țâul simplu, proletar. Să n-avem nici noi, copiii, nici ei, probleme cu numele. Îi vânau pe cei care aveau nume care-i arătau a străini. Era cu... Cosmopolitismul îi zicea. Mata n-ai prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
gratii doar cei doi de la desfacere și p-ormă se-nchide afacerea. La matale trebuie doar așteptare. Să se pronunțe comisia în termen legal, să nu spună careva că am forțat nota. - Tinerii ăștia, mormăi Aulius. Dacă nu-i place poamei ăleia de Cantafloacea puța lu’ Stalone a lui Cangurașu Brandaburlea, cade ditamai afacerea. Ce mai poți să zici de societatea pe care trebuie să ne bazăm... Asta-i ordine? Pentru asta l-am doborât pe Ceaușescu? Nu vezi că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ce mai poți să zici de societatea pe care trebuie să ne bazăm... Asta-i ordine? Pentru asta l-am doborât pe Ceaușescu? Nu vezi că nici la țigani nu se mai respectă regula?! Se pomenea înainte să zică o poamă de-asta că nu vrea ce hotărăsc părinții? Au căzut și legile șatrei, nu numai al moralei comuniste. Tăcu bosumflat. Părea că se gândește la lupta dintre generații. Oftă resemnat, în cel din urmă: - Insuportabil, într-adevăr, din punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ochi și citi nedumerirea fetei care se grăbi să Întrebe: Bine, bine, dar cum? Știu ce este o fată rea, hai să vorbim prietenește pentru a ne lămuri și fără a fugi de cuvinte grele. O fată rea este o poamă, o curvă, așa cum se spune În popor sau, mă rog o femeie de moravuri ușoare, iar o curvă este o femeie desfrânată, o fufă, o târfă. O curvă este cea care Își Înșeală nu soțul, ci amantul! Care din cele
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]