1,760 matches
-
o strachină spartă îi spuse: - Stai așa, mă dau eu jos și-ți deschid! Numai că, în cădere, micul ciob se sparse... - Tic-tic-tic, că mă păsăi, tic-tic-tic, că mă păsăi! Vâzând plasa că nu o poate ajuta nimeni, de ciudă, pocni și dispăru în cele patru zări. În urma acestei întâmplări și scăpată de acea dihanie, Papelcuța nu mai ieșea din cuvântul mamei, se făcuse cuminte-cuminte. Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa! Și-am încălecat pe-
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
Dar, spune-ne, prea iubitule Suprem ce te frământă, că iată, noi nu avem sursele tale de informare, dar suntem îndurerați și ne arde dorința de a-ți fi de folos... - Margareto, adă-mi, dragă, o cafea, că simt că pocnesc dă nervi ce am pă mine acu’! răcni disperat șeful, înainte de a da vreun răspuns. Bă, Costele, băi băiatule, tu știi că ne-o luară alții înainte, că produce și chinezu’ și rusu’ și paștele mă-sii mai știe cine
RĂCIREA GLOBALĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372330_a_373659]
-
li se atârnau și acioaia . La fel ca la cai, boilor li se puneau faete de diferite culori, dar predominantă era culoarea roșie. Biciul mi l-a descris astfel: era împletit în șapte, având o lungime de 6-7 metri. Când pocneai cu el, despicai piatra, nu alta. Tunet, noi nu ne jucam cu datina. Buhaiul (fig.nr.3), alcătuit dintr-o putinică, chiostec, avea capacul din piele tăbăcită de vițel. R: Despre buhai ce îmi puteți spune? M.V.: Aaa, scotea un
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
mândre să ne asculte uratul, lângă părinții lor. Dintre cele pe care le colindam își aveau câteodată drăguți în mijlocul grupului și îți dădeai seama numai că respectivul din alai dorea o mai mare zăbovire pe la casa aceea. Tot cânta și pocnea din bici și ura cu mult foc. Bucurie mare. După spusele bătrânului pregătirile colindului începeau cu una-două săptămâni înainte de sărbătoare. Atunci se puneau toate la cale. Formarea cetei de băieți, împletirea bicelor, alegerea boilor și cailor, construcția buhaiului. Toate acestea
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
dor, aș vrea să mor mereu. Mai bine să mă sting de dor, decât să-mi fie sufletul pustiu! Să nu-mi mai aibă dorul loc în piept și nici afară să nu vrea să iasă. Iar pieptul să-mi pocnească în fărâme, precum pocnește un boboc de mac, atunci când nu mai poate dorul să-l cuprindă. Bucăți de dor să-mi fie semănate, ca să răsară mii dintr-o fărâmă, și numai o bobiță să m-atingă iarăși, să mă învie
VIAŢA CA O SCENĂ (POEM) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372873_a_374202]
-
mor mereu. Mai bine să mă sting de dor, decât să-mi fie sufletul pustiu! Să nu-mi mai aibă dorul loc în piept și nici afară să nu vrea să iasă. Iar pieptul să-mi pocnească în fărâme, precum pocnește un boboc de mac, atunci când nu mai poate dorul să-l cuprindă. Bucăți de dor să-mi fie semănate, ca să răsară mii dintr-o fărâmă, și numai o bobiță să m-atingă iarăși, să mă învie dorul pentru un nou
VIAŢA CA O SCENĂ (POEM) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372873_a_374202]
-
dor, aș vrea să mor mereu. Mai bine să mă sting de dor, decât să-mi fie sufletul pustiu! Să nu-mi mai aibă dorul loc în piept și nici afară să nu vrea să iasă. Iar pieptul să-mi pocnească în fărâme, precum pocnește un boboc de mac, ... Citește mai mult Ca o scenă mi-a fost viața,pe care, tot timpulam făcut repetiție cum se moare.Am fost să mor de dor și de tristețe.Și de singurătate mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
mor mereu. Mai bine să mă sting de dor, decât să-mi fie sufletul pustiu! Să nu-mi mai aibă dorul loc în piept și nici afară să nu vrea să iasă. Iar pieptul să-mi pocnească în fărâme, precum pocnește un boboc de mac, ... Citește mai mult Ca o scenă mi-a fost viața,pe care, tot timpulam făcut repetiție cum se moare.Am fost să mor de dor și de tristețe.Și de singurătate mi s-a făcut să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
mult dor, aș vrea să mor mereu.Mai bine să mă sting de dor,decât să-mi fie sufletul pustiu!Să nu-mi mai aibă dorul loc în pieptși nici afară să nu vrea să iasă.Iar pieptul să-mi pocnească în fărâme,precum pocnește un boboc de mac,... IX. "ADEVĂRURILE LUTULUI", AUTOARE MIHAELA - MARIANA CAZIMIROVICI, RECENZIE DE IOANA STUPARU, de Ioana Stuparu, publicat în Ediția nr. 1396 din 27 octombrie 2014. Adevărurile lutului Poezii de Mihaela - Mariana Cazimirovici Parcurgând volumul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
să mor mereu.Mai bine să mă sting de dor,decât să-mi fie sufletul pustiu!Să nu-mi mai aibă dorul loc în pieptși nici afară să nu vrea să iasă.Iar pieptul să-mi pocnească în fărâme,precum pocnește un boboc de mac,... IX. "ADEVĂRURILE LUTULUI", AUTOARE MIHAELA - MARIANA CAZIMIROVICI, RECENZIE DE IOANA STUPARU, de Ioana Stuparu, publicat în Ediția nr. 1396 din 27 octombrie 2014. Adevărurile lutului Poezii de Mihaela - Mariana Cazimirovici Parcurgând volumul de debut „Adevărurile lutului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
un frumos concert sub clar de lună... Mâncam cireșe pe note muzicale. Parcă erau și mai gustoase. Dar nu ne-a tihnit multă vreme. Cum era lacom, Costel s-a întins prea mult după un smoc de cireșe și a pocnit o creangă atât de tare, încât s-a speriat și vioara, s-a oprit din cântat. Stăteam smirnă, nici nu mai respiram. Se auzea foșnetul frunzelor în timpanele noastre. Deodată, apare, în fereastra larg deschisă, o minune! Un înger de
FIICA DIAVOLULUI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371264_a_372593]
-
a lunii cu lumina sa albă. După câteva minute păsările nopții țipă înfiorător, prin adierea vântului parcă străbat șoapte sinistre, iar prin cotloanele întunecate ale castelului fâlfâie aripi ca niște umbre. Chiar și flăcările focului iau forme hidoase, iar scânteile pocnesc în aer. Din când în când tăciunii aprinși sar din foc. La ferestrele castelului se aprind torțe, iar pe ziduri ard focuri de jur împrejur. Deodată, din negură, pe lângă flăcările focurilor, țâșnește un vultur cu aripile larg desfăcute. Planează de
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
cuvânt, a unui sens, a unei expresii. este multă înțelegere și nesiguranță, viață netrăită,arme albite superficial și o imensă luptă a nimicului pe deasupra acoperișului fals al lumii. cerul își colorează aburii. ura își aprinde felinarele înainte de sfârșitul anului. gândurile pocnesc în artificii mentale. sufletul cere pace iar spiritul devine o ciupercă imensă deasupra unui teatru în care se joacă nefiresc aria iubirii. între doi stâlpi de foc, fluturele își îndreaptă aripile. un pescăruș frânt de oboseală așteaptă să redevină pasăre
CĂLĂTORIA MELCULUI (POATE TREI ŞI POATE PATRU) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348776_a_350105]
-
Se cred stăpânii lumii? Au venit și ne-au luat pământurile, apoi ni i-au luat pe cei dragi. Hanif, cred că avea boala somnului, avea febră și era plin de bube. Daudy nu mai avea dinții din față. Îl pocnise un alb cu o bâtă direct peste față. Acea zi a fost ultima din viața lor. Seara, cei de la Force Publique, au venit să verifice dacă s-a făcut norma de latex. Sub privirile mele s-a întâmplat întreg masacrul
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
păgubași. La un moment dat am ajuns la marginea unei râpe pe care am observat-o prea târziu. M-am prăbușit ca un bolovan. Unul dintre urmăritori s-a prăbușit la doi pași de mine. Era lunganul pe care-l pocnisem. Spre uimirea mea, își revenise nenorocitul și-a reușit să mă ajungă, avea picioarele lungi, era înalt aproape cât trestia din mlaștină. Am dus mâna la brâu, la kisu, arma care mi-o dăruise tata. Frumoasă armă! Avea patru găuri
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
trăiește, când are o viață atât de liniștită, sau se mira că - uite, îi pasă ei de păcatele altora... Conchidea, în cele din urmă, că bătrânii sunt ca mobila veche, valoroasă pentru cei cărora nu le place linia modernă, dar pocnește și scârțîie tot timpul, ajungând să te irite. Apoi, o saluta cu o undă de condescendență în priviri și trecea mai departe. Timpul... amintirile... Ca și cum ar fi frunzărit o carte scoasă dintr-un incendiu, pe ale cărei pagini în mare
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
rostogolire ce nu mai poate fi oprită...Torentele de tandrețe, mari indundații nostalgice, valurile de dor alb, incendiul de apă care nu suportă bariere... Un rug de cuvinte, o pălălaie albă, ridicându-se în mii și mii de scântei care pocnesc și trosnesc, din cenușa mocnindă...Ceva misterios, aproape religios, aproape profan, mirific și seducător, precum curcubeul a cărui bogăție de nuanțe izvodite din alb, se desface în spectru...Culori compuse, culori (des)compuse... Culori cântătoare. Versuri tăcânde...Dureri mute, prefăcute
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
că așa va reacționa. Pentru că îl cunosc. Știam că va rage precum un leu în cușcă. Pentru că il cunosc. Știam că această discuție îl va purta pe aripile unei extreme nervozități și că ar fi în stare s-o și pocnească într-un astfel de moment. Însă la fel de bine știam că nu va dura. Tot pentru că îl cunosc. Nervii lui sunt intenși, dar de scurtă durată. Nu ține mânie, nu ține supărare. Este precum o plastilină în propriile tale mâini. Cu
O FOTOGRAFIE CÂT O MIE DE CUVINTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348310_a_349639]
-
de stele. Bondarii trec, rânduri-rânduri, pe deasupra noastră. Geamurile vibrează, rezonează cu zumzetul lor și eu zumzăi împreună cu Suflețel: - Zîîî! Zîîî! Zîîî! Te aștepți să explodeze, din clipă-n clipă, oricare din noi: geamurile, eu sau Suflețel; sau poate toate laolaltă. Pocnesc mugurii magnoliilor: Poc! Poc! Blocurile privesc cu ochi negri cerul. Câte o stea aruncă firimituri de speranță. Ferestrele se luminează și-și dau binețe una alteia: - Bună seara, vecino!... Bună seara! (Vecinii mei nu se salută.) Cânt din toată inima
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
de casă: ”Cutremur!” Casa icnind s-a mai zguduit odată, iar pe acoperiș s-a auzit: Tîîîr!, tîîîr! ca și cum cineva (în glumă) rostogolea bile de pe coama acoperișului. În momentul când acest rulaj ”tîr” a ajuns cam în dreptul streșinii, becul a pocnit sec. Pe sub ușă a pătruns un val de aer rece, flacăra lumânărilor s-a înclinat, umbrele și-au lungit fețele spre colțuri, iar cărbunii s-au aprins în obraji răspândind miros mai insistent de tămâie. Flacăra candelei însă lumina lin
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
lai la! Văzând Mărțișor că Norocel a căpiat de atâta fericire, alergă după el disperat și începu să-l pălmuiască. Dar acesta: - Tra lai la, la lai la! Atunci începu să-i dea câțiva pumni zdraveni în cap, să-l pocnească în față, să-l bușească de un copac, încât până la urmă îl aduse la realitate. - Aoleu, frățioare, bine făcuși ce făcuși! Că-mi zbură memoria din floare în floare și nu mai știui ce e cu mine! Până să se
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Ține în mână un sceptru' Este ziua lui Sânpetru Deschide cămări cerești Și -animalele hrănești. I s-a-ncredințat și Raiul Spune tradiția, graiul, Scutură merii de floare În această sărbătoare. Pocnește ușor din bici; Că face și licurici Călăuzind, călătorul Prin pădure cu piciorul. Sporul casei-l sporește Cu ofrande -' nmulțește Sănătate...și colaci Se-'mpart pentru săraci. Pe obrazul nopții stele, Cântă cocoșul la ele, Și cu apă să se
SÂNPETRU... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376436_a_377765]
-
revoluție muta și fără violență prin care fiecare transmitea că îi detesta pe cei de la putere, că nu crede o iota din doctrina socialismului multilateral dezvoltat și măcar dacă nu se poate lupta cu monstrul să-l ațâțe, să-i pocnească o sinceră palmă că în acel stupid joc „baza”, urmând ca atunci cand monstrul se întoarce, să se uite în jur așa că în copilărie, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ne-am culcat într- o seară pe la ora 10, nu
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE X de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376539_a_377868]
-
iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb, făcându-i să urle înnebuniți. Peste lume se năpustește viscolul slobozit de perfida regină a ghețurilor, care a plecat cu oaste năprasnică, să cotropească ținuturile ce i-au fost interzise de către ... Citește mai mult
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb, făcându-i să urle înnebuniți. Peste lume se năpustește viscolul slobozit de perfida regină a ghețurilor, care a plecat cu oaste năprasnică, să cotropească ținuturile ce i-au fost interzise de către ... XXIII. DILEME ( FRAGMENT
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]