8,496 matches
-
un tic nervos pe obrazul clădirii, până când invadatorii au pus-o cu spatele la zid și-au orbit-o. În lift, m-am privit În oglindă. Cu chelie și cu insulițele de păr alb de deasupra urechilor, cu servieta mai uzată decât podeaua unui magazin de solduri și lentilele ochelarilor groase cât două discuri de frână, păream bunicul tuturor contabililor. În fața apartamentului Verei, singurul de pe palier, malacul stătea de gardă, așezat pe un scaun. Când ușa liftului s-a deschis, s-a ridicat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un adevăr cuprinzător, pe care pînă atunci Îl presimțiseră numai - adevărul Întregii lor vieți. Christina nu-și mai amintea ce anume spusese. Dar simți cum scaunul pe care se afla se ridică și plutește legănîndu-se ușor la cîțiva centimetri deasupra podelei, În timp ce fața și părul din cap păreau cuprinse de flăcări. De teamă, Închise ochii și se prinse cu mîinile strîns de genunchi. Era o emoție ciudată, un amestec de bucurie, uimire și spaimă, ca atunci cînd părinții o duseseră la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de mult la ea, Încît n-ar fi vrut nici În ruptul capului s-o dezamăgească. Sau poate că se grăbeau să vorbească despre deplasarea polilor, pentru a face cît mai repede uitat episodul ușor penibil al ridicării scaunului de pe podea. Sau măcar pentru a se preface că uitaseră. Oricum ar fi fost, erau hotărîte să aplice măsuri hotărîte, ceea ce În primă instanță părea un lucru foarte simplu. Ar trebui Însă Înțeles bine și alt lucru, la fel de simplu: Întotdeauna lucrurile aparent
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-te pe forțele proprii, ne așteaptă multe victorii, și chiar dacă ele nu vor fi percepute ca atare de cei în folosul cărora vor fi obținute, tot victorii se vor numi, zice domnul Președinte. — Acuma apăsați accelerația și ambreiajul pînă în podea și țineți contactul pînă vă fac eu semn, zice Sena. — Nu ți-am spus!? Ți-am spus eu! începe să țipe de bucurie domnul Președinte, simțind brusc vibrația motorului turat la maximum zgîlțîind volanul. Nu ți-am spus c-o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
altceva. — De cînd și-au luat laba franțujii de pe Uzina de la Pitești, sau mai bine zis de cînd au fost forțați să-și ia tălpășița, avem un Renault în variantă autohtonă de rîsul curcilor, zice Petrică izbind cu călcîiul în podeaua Daciei, încercînd și el să-și îmbunătățească circulația periferică. — în mod sigur că și Geniul ar fi preferat să aibă alături o nevestică ca doamna Mina în locul Scorpiei, reia Sena, pe cineva care să-i prepare cafeluța de dimineață, să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ceva trecător. — Sînt calm, zice domnul Președinte, de ce n-aș fi calm? — Și dacă e ceva mai serios? întreabă Monte Cristo, s-au mai văzut tot felul de cazuri. — Parcă nu mai trage deloc, constată Sena, sînt cu pedala în podea și degeaba. — Nu se alimentează, spune Petrică. Ce simți? — Ce simțiți și voi, răspunde Sena, că mergem ca melcul, că acuși ne oprim pe loc. — Nu mai are aer, își dă cu părerea Monte Cristo, dacă asta i problema, lăsați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mi-aș fi luat tălpășița și aș fi scăpat toate plicurile astea la primul coș de gunoi, se oțărî Poștașul dînd să intre. — Să te ștergi bine pe picioare, îi tăie Timișoara avîntul, făcîndu-i semn că înăuntru cineva tocmai spăla podeaua. — Aha, făcu Poștășică, simțind brusc nevoia să facă glume, ți-e frică să nu las urme, dar nu știai cum să mi-o spui mai pe ocolite, asta era? — Sincer să fiu, îi răspunse Timișoara făcîndu i loc să intre
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Se ridică încet de la locul său, intră în baie și se întoarse cu un pahar cu apă. I-l întinse să bea, iar Angelina îl apucă cu amîndouă mîinile și îl goli pe jumătate fără să-și ridice privirea din podea. Înainte să se așeze la locul său, îi mai veni o idee și băgîndu-și mîna în buzunarul de la pantaloni scoase la iveală un pachețel de șervețele parfumate. Îl desfăcu, trase unul afară și i-l întinse. — Ce prostuță mai sînt
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cît mai comod pe locul său din colțul separeului. Își descheia nasturii de sub bărbie ai cămășii, își masa puțin cu degetele zona cervicală, încerca să-și îndrepte coloana lipindu-și spatele de spătarul înalt al scaunului, împingînd cu picioarele în podea ținîndu-și mușchii încordați în reprize de cîteva secunde. După ce-și trăgea sufletul, punea mîna pe geanta care îl aștepta alături, și înainte să-i desfacă chingile, verifica dacă coșul de gunoi era la locul său și dacă fusese golit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o mie de ori mai mare decît a te avînta cu o sută la oră cu Dacia domnului Președinte într un morman de gunoaie. Ne-am luat un elan de vreo jumătate de kilometru și am călcat-o pînă în podea. Impactul a fost de mai mare dragul. Chiar dacă am ținut ochii strîns închiși și bărbia în piept, tot am simțit o șarjă de scîntei trecînd pe lîngă noi ca într-un foc de artificii. Bineînțeles că parbrizul și geamurile portierelor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dăm deoparte. Îmi pare rău Shirley, zicem noi, ridicîndu-ne În picioare, În timp ce ea dă drumu la uzina de apă. Nu putem face nimic. Un caz urgent, ei. Rezolvă-te tu și ține-mă la curent. Capul sus! Ciao! Țopăim pe podeaua din cîrciumă, strecurîndu-ne cu iscusință printre două scaune și, răsucindu-ne, Îi putem vedea gaura rotundă, Întunecată și neagră a gurii ei și zbiară ceva, dar noi ne rostogolim pînă la ușă, iar ea se ridică să ne urmeze, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
O să crăpați! Voi oso luați la fel ca bulangiu ăla de rahat! O SĂ CRĂPAȚI! Luăm cheia de pe polița de deasupra șemineului și deschidem ușa. Simt un val de căldură și peste tot sînt numai flăcări, rupînd În bucăți totul de la podea pînă-n tavan de-a lungul pereților tapetați și decrepiți. SÎntem prinși În capcană. Fumul jegos și compact ne umple plămînii. Singura noastră opțiune e să mergem la bucătărie și să ne cățărăm afară pe burlanul din spate. CÎnd ajungem În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
fie Bestia? Ochii lui. Nu erau ochii unui ucigaș, ci ochii unei nevestici bătrîne și dulci, părtașă la vreo bîrfă malițioasă. Nasul lui, coroiat, nu ca al meu, al meu e ca al mamei. Am vrut să-l pun la podea și să-i zdrobesc capul, să-i smulg viața din el așa cum și el mi-o dăduse pe a mea. M-am gîndit la mama. Mă iritase slăbiciunea ei. Cum a putut ea să-l lase pe pateticul ăsta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Adorm imediat, adăpostit În propriul vis. Câinele lui Ben roade un os, scoțând icnete de plăcere. Șuieratul trenului Îl trezește o secundă pe Antoniu, după care somnul capătă dimensiunea morții. Cartonul de cerșetoare, atestatul vieții ei nomade, nesigure, zace pe podea ca un leș. Un singur cuvânt se poate citi clar, În lumina firavă a unei raze de lună: ,,mulțumesc,,. Unsprezece -Ai mai putea face un ceai? M-au terfelit, m-au vârât În noroiul lor de culoarea morții și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ce ți se pare că are un veșnic surâs pe buze? -Nu știu să-ți spun, dar așa mi se pare. Se Îndepărtează amândoi de fereastră, ținându-se de mână. El apasă comutatorul și, lumina plăcută, a unei lămpi de podea, filtrată printr-un abajur de mătase albă, se răspândește aproape carnal, În imensa Încăpere, lăsând ca penumbrele să-și facă de cap prin colțurile În care n-a ajuns Întreagă. -Unde ar trebui să fie așezat portretul? o Întreabă bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tine”. Ar fi fost o nebunie prea mare. În schimb am rostit: — Uite ce e, iubito, trebuie să ne gândim cum facem cu afurisita asta de mobilă și toate celelalte. Avem destul timp pentru asta, zise Antonia. Se așeză pe podea, își strânse genunchii cu brațele, părând acum complet relaxată. Dar o să facem și asta, sigur că da. Avem o mulțime de prostii care pot lua direct drumul spre magazinele de vechituri. O mulțime de lucruri de care am tot vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
asta mi-a amintit că este ajunul anului nou. Alte clopote, aflate mai aproape, începură de asemenea să bată. Am ascultat amândoi în tăcere. În scurt timp vom intra într-un alt an. Honor lăsă sabia mai jos, până aproape de podea. — Întrucât sunteți creștin, asociați spiritul cu iubirea. Acești oameni îl asociază cu puterea, cu deținerea controlului. Și dumneavoastră cu ce îl asociați? Eu sunt evreică, răspunse ea ridicând din umeri. — Dar credeți în zeii întunericului? am întrebat. — Eu cred în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și cealaltă mână pe mâner și ridică sabia cu o iuțeală surprinzătoare și o roti deasupra capului. Sabia scoase un șuierat ca de bici. În coborâre, vârful sabiei trecu la câțiva centimetri de brațul scaunului meu, apoi se lăsă spre podea. — Vă pricepeți s-o mânuiți? am întrebat. — Am studiat mânuirea ei timp de câțiva ani în Japonia, dar n-am făcut decât primii pași. — Arătați-mi ceva, i-am cerut. Voiam să o văd din nou mișcându-se. — Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
două șervete mototolite și le privi îngândurată. Apoi, cu o mână aruncă în sus, spre plafonul înalt pierdut în întuneric, unul dintre ele. Pe când șervetul cobora, sabia se mișcă cu o viteză uluitoare. Cele două jumătăți ale șervetului căzură pe podea. Ea îl aruncă în sus și pe al doilea și îl decapită în același fel. Am cules de pe jos o bucată. Era tăiată perfect. Ținând pânza în mâini, mi-am ridicat privirea spre Honor Klein și mi-am amintit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Poți să-l bei rece? Atunci toarnă în pahare și pune sticla lângă foc. Am pus paharele pe o măsuță din marmură roz de lângă ușă și le-am umplut. Am pus cu grijă sticla lângă radiatorul montat în perete aproape de podea. Desenul de pe tapetul galben deschis îmi juca înaintea ochilor. M-am întors să iau paharele. Antonia s-a urcat în pat și l-a traversat în genunchi până pe partea cealaltă, sprijinindu-se de umărul lui Palmer. S-a ghemuit acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
încolăcit un picior în jurul picioarelor ei, împingând-o în același timp cu putere înainte. Căzu în genunchi, iar eu aproape că am căzut cu totul peste ea și i-am scăpat brațul imobilizat. Ne-am rostogolit unul peste altul pe podea. M-am lăsat peste ea cu toată greutatea, încercând să-i prind din nou mâna. Întinsă acum cu fața în sus, îmi opunea rezistență, încercând să mă împingă, să mă zgârie și să mă lovească în burtă cu genunchiul. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sus, în întunericul iernii care se adunase deasupra noastră. Strângând tare în mână ceea ce mai rămăsese din sabie, cuprins de spaimă și de sentimentul vinovăției, l-am recunoscut pe tatăl meu. M-am trezit tremurând. Era întuneric. Pledurile căzuseră pe podea, iar patul de campanie era tare, rece și parcă umed. Mă durea rău stomacul, fără îndoială din cauza băuturii din seara anterioară. Sau încă nu se terminase seara anterioară? M-am ridicat, mi-am luat halatul și am aprins lumina. Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
seara anterioară. Sau încă nu se terminase seara anterioară? M-am ridicat, mi-am luat halatul și am aprins lumina. Lumina becului fără abajur dădu la iveală o cameră într-o dezordine dezolantă: patul de campanie și grămada de pleduri, podeaua goală, geamantanul din care se revărsau prosoape, lenjerie, pachete de scrisori și un aparat de ras electric. Sacoul și pantalonii mei zăceau grămadă acolo unde îi aruncasem de pe mine amețit de băutură. Într-un colț era o sticlă de whisky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
durerile în brațe și-n picioare îmi reveniseră și mi-am dat seama că n-are rost să încerc să mă odihnesc. M-am sculat din nou și am început să-mi caut tabletele pentru astm, răsturnând conținutul geamantanului pe podea. Le-am găsit, am cules de pe jos paharul și am constatat că e crăpat. M-am târât până la bucătărie și m-am apucat să spăl o cană din plastic rămasă de la chiriașul anterior. Brusc, un zgomot ciudat răsună în apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
peste el și ieși în fugă din cameră. Încăierarea s-a încheiat aici, asta a fost tot. Cu excepția scenelor de film, violența este ceva penibil, caraghios și animalic. Palmer se ridică încet în genunchi, apoi reuși să se așeze pe podea cu spatele la perete. Își acoperea fața cu mâna. M-am lăsat în jos cu grijă. Am observat că sticla unuia dintre desene era spartă. Acum toată mânia mea împotriva lui Palmer se stinsese făcând loc satisfacției pe care mi-o oferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]